Fișă tehnică · Clorură de potasiu-BP 150 mg/ml, concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Doze şi mod de administrare Clorură de Potasiu-BP concentrat pentru soluție perfuzabilă este destinat doar pentru perfuzie intravenoasă și trebuie diluat într-un volum mare de soluție perfuzabilă înainte de administrare. Se va administra intravenos numai după diluare într-o soluţie adecvată, până la o concentraţie de maxim 3 g/l clorură de potasiu (sau potasiu 40 mEq). 1 g clorură de potasiu corespunde cu 13,4 mEq sau 524 mg potasiu. Poate fi diluat cu următoarele soluții perfuzabile: soluție de glucoză 5%, soluție de clorură de sodiu 0,9%. Astfel, 20 ml de Clorură de Potasiu-BP 150 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă, care conține 40 mmol de potasiu (conținutul flaconului) trebuie diluat cu soluție perfuzabilă până la volumul de 1000 ml. Soluția rezultată trebuie amestecată bine. Concentrația de potasiu în soluția rezultată este de 40 mmol/l (sau 40 mEq). Adulţi şi adolescenţi Doza și viteza de perfuzie depind de starea pacientului.

10 mmol de clorură de potasiu duce la o creștere a concentrației de potasiu seric de aproximativ 0,1 mmol/l. Efectul real al dozei date asupra potasiemiei depinde de mulți factori, precum: volumul, echilibrul acido-bazic, echilibrul hormonal, funcția rinichilor, bolile concomitente, medicamentele luate. Necesarul de potasiu al unui pacient poate fi determinat individual doar empiric prin măsurători repetate ale potasiului seric. Deficitul de potasiu poate fi calculat utilizând următoarea formulă de calcul: Deficitul de potasiu (mEq) = kg greutate corporală x 0,2 x 2 x (4,5 - potasiemia actuală (mEq/l)). Sau Deficitul de potasiu (MMOL) = kg greutate corporală x 0.2 x 2 x (4.5 - potasiemia actuală (MMOL)). (Volumul lichidului extracelular se calculează din greutatea corporală în kg x 0,2). Aportul zilnic normal de potasiu este de aproximativ 0,8 până la 2 mEq/ kg. Concentrația de potasiu în perfuzia intravenoasă nu trebuie să depășească 40 mmol/l, iar viteza de perfuzie nu trebuie să depășească 20 mmol/oră. Viteza de 10 mEq/oră este considerată, în mod normal, sigură. Doza depinde de starea individuală a pacientului, de obicei doza zilnică nu trebuie să depășească 200 mmol de potasiu. Soluția de clorură de potasiu nu trebuie perfuzată prea rapid printr-un cateter central (în vena subclavie, jugulară sau femurală), deoarece aceasta poate duce la stop cardiac (vezi pct. 4.4). În timpul perfuziei intravenoase (în special cu administrarea rapidă de potasiu), trebuie monitorizate ECG, potasiu și alte concentrații de electroliți din sânge. În anumite condiții, nivelurile de potasiu seric pot să nu reflecte rezervele reale de potasiu din organism. Aceasta se datorează redistribuirii ionilor de potasiu din spațiile intra și extracelulare. Pacienților deshidratați, înainte de administrarea de soluții care conțin potasiu, trebuie să li se administreze 1000 ml de soluții fără potasiu, cu excepția cazului în care este prezentă hipokaliemia. Deficitul de potasiu este adesea însoțit de deficit de magneziu; această deficiență ar trebui completată în paralel. Copii cu greutatea mai mică de 25 kg Pentru copii cu greutatea de 25 kg sau mai mare, a se vedea dozele pentru adulţi. La copii, soluția trebuie diluată până la o concentrație de 20-40 mmol de KCl/l înainte de administrare. Hipokaliemia simptomatică poate fi corectată la o viteză maximă de 1 mmol/kg/oră, cu o doză maximă de 20 mmol/oră. ECG-ul pacientului trebuie monitorizat cu o atenție deosebită. Se vor monitoriza valorile potasiului seric și ale altor electroliți. Pacienţi cu insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie redusă.

Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Asocieri nerecomandate (cu excepţia cazurilor de hipokaliemie severă): − Diuretice care economisesc potasiul (monoterapie sau terapie asociată), cum sunt: amilorid, spironolactonă, triamteren, canrenoat de potasiu, eplerenonă: risc de hiperkaliemie care se poate finaliza cu deces, în special la pacienţii cu insuficienţă renală (efect aditiv de hiperkaliemie). − Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, antiinflamatoare nesteroide (AINS), heparina, beta-blocanți, ciclosporină, tacrolimus, trimetoprim, pentamidina, suxametoniu: hiperkaliemie care se poate finaliza cu deces, în special la pacienţii cu insuficienţă renală (efect aditiv de hiperkaliemie). − Preparate din sânge, săruri de potasiu ale penicilinelor: risc potenţial de hiperkaliemie ca urmare a conţinutului în potasiu al acestor produse. Asocieri posibile, dacă sunt respectate precauţii speciale de utilizare: − Chinidină: potasiul poate potenţa efectele antiaritmice ale chinidinei. − Tiazide, hormoni adrenocorticali (glucocorticoizi, mineralocorticoizi): Efectele aportului exogen de potasiu pot fi diminuate. − Digoxină: hiperkaliemia poate fi periculoasă la pacienţii trataţi cu medicamente digitalice. Potasiul slăbește efectul glicozidelor digitale. Creșterea potasiemiei scade efectul glicozidelor digitalice, iar scăderea potasiemiei amplifică efectul lor aritmogen. − Răşini schimbătoare de ioni: potasiemia este redusă ca urmare a înlocuirii potasiului cu sodiu. Insulina, bicarbonatul de sodiu și medicamentele β2-adrenergice reduc potasiul seric. Sărurile de calciu administrate intravenos normalizează anomaliile ECG tipice hiperkaliemiei.

Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Datele privind utilizarea clorurii de potasiu la gravide lipsesc sau sunt limitate. Utilizarea Clorură de Potasiu-BP concentrat pentru soluţie perfuzabilă poate fi luată în considerare în timpul sarcinii numai în cazurile în care, în opinia medicului, beneficiile așteptate pentru mamă depășesc riscul potențial pentru făt. Atât hipokaliemia, cât și hiperkaliemia sunt nocive atât pentru mamă cât și pentru făt. Alăptarea La om, clorura de potasiu este excretată în lapte într-o asemenea măsură încât este posibil să apară efecte la nou-născuţii/sugarii alimentaţi la sân. Nu poate fi exclus riscul pentru nou-născuţi/sugari. Trebuie luată decizia dacă să se întrerupă alăptarea sau să nu se administreze Clorură de potasiu, luânduse în considerare beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru mamă.