Fișă tehnică · Citramon-BP 240 mg/180 mg/27,5 mg, comprimate

Doze şi mod de administrare Medicamentul se utilizează pe cale orală, în timpul sau după luarea mesei. Se administrează la adulți câte 1 comprimat de 2-3 ori pe zi. Pentru jugularea durerii acute – 2 comprimate la o priză. Doza zilnică maximă este de 6 comprimate, divizate în 3 prize. Medicamentul nu trebuie utilizat mai mult de 5 zile în calitate de analgezic și mai mult de 3 zile în calitate de antipiretic (fără indicația și supravegherea medicului). Copii şi adolescenţi Medicamentul nu este destinat copiilor și adolescenților cu vârsta sub 18 ani. Grupe speciale de pacienţi Insuficienţă renală La pacienţii cu funcţie renală alterată, se recomandă creşterea intervalului dintre doze. În caz de insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 30-50 ml/min), intervalul minim între două doze 1

ar trebui să fie de 6 ore. În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min) medicamentul este contraindicat. Insuficienţă hepatică În insuficienţa cronică hepatică stabilă, paracetamol nu produce leziuni hepatice atunci când se administrează în doza de mai sus. Cu toate acestea, este recomandabil să nu se administreze la aceşti pacienţi dozele maxime şi intervalul dintre doze să fie de cel puţin 6 ore. Vârstnici Cu excepţia cazului în care există insuficienţă renală sau hepatică, nu este necesară ajustarea dozelor.

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Acid acetilsalicilic Metotrexat Acidul acetilsalicilic inhibă secreţia tubulară a metotrexatului. Ca urmare, combinaţia duce la creşterea concentraţiei plasmatice a metotrexatului. Acest lucru creşte riscul evenimentelor adverse care sunt în mod special grave la doze mari (utilizate în oncologie). Combinaţia cu doze mari de metotrexat (15 mg pe săptămână şi mai mari) este contraindicată (vezi pct. 4.3). Când se utilizează metotrexat în doze mai mici de 15 mg pe săptămână se recomandă precauţii suplimentare. Ibuprofen Date experimentale sugerează că ibuprofenul poate să inhibe efectul unor doze mici de acid acetilsalicilic asupra agregabilităţii plachetare când sunt utilizate concomitent. Cu toate acestea, limitările acestor date şi neclarităţile referitoare la extrapolarea datelor obţinute ex vivo la situaţiile clinice implică faptul că nu se pot trage concluzii ferme pentru utilizarea regulată de ibuprofen, şi niciun efect clinic relevant nu este considerat probabil să apară pentru utilizarea ocazională a ibuprofenului (vezi pct. 5.1). Alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) Administrarea concomitentă a altor AINS creşte riscul unor efecte negative asupra mucoasei gastrointestinale din cauza inhibiţiei sintezei prostaglandinelor citoprotectoare. Derivaţi de sulfoniluree Salicilaţii pot potenţa efectul hipoglicemiant al derivaţilor de sulfoniluree. Câteva raportări de cazuri indică acest fapt. Mecanismul nu este clar dar poate include o scădere a legării derivaţilor de sulfoniluree de albumina plasmatică. Contrar acestui fapt, a fost observată o scădere a concentraţiei serice totale a glibenclamidei şi o creştre a clerence-ului oral atunci când este administrată concomitent cu acidul acetilsalicilic. Uricozurice (cum este probenecidul)

Salicilaţii au efect opus probenecidului – aceştia reduc efectul uricozuric. Combinaţia acestor medicamente nu este recomandată. Valproat A fost raportat că acidul acetilsalicilic scade legarea valproatului de albumina serică, crescând astfel concentraţiile plasmatice ale fracţiei nelegate la starea de echilibru. Digoxină şi litiu Acidul acetilsalicilic scade excreţia renală a digoxinei şi litiului, ducând la creşterea concentraţiei plasmatice a acestora. Este recomandabilă monitorizarea concentraţiei plasmatice a digoxinei şi litiului când se începe şi când se întrerupe un tratament cu acid acetilsalicilic. Poate fi necesară ajustarea dozelor. Fenitoină Salicilaţii scad legarea fenitoinei de albumina plasmatică. Acest lucru poate duce la scăderea concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei, dar la creşterea fracţiei de fenitoină nelegate de proteinele plasmatice. Concentraţia fracţiunii nelegate, şi ca urmare efectul terapeutic, nu pare să fie modificat semnificativ. Corticosteroizi Cresc riscul de ulceraţii gastro-intestinale şi sângerare (vezi pct. 4.4). Anticoagulante Citramon-BP poate creşte efectul anticoagulantelor cum este warfarina (vezi pct. 4.4). Antiagregante plachetare şi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) Cresc riscul de sângerări gastro-intestinale (vezi pct. 4.4). Alcool etilic Creşte toxicitatea acidului acetilsalicilic. Diuretice şi antihipertensive Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pot scădea efectul antihipertensiv al diureticelor şi altor medicamente antihipertensive. Similar altor AINS, utilizarea concomitentă a acidului acetilsalicilic cu inhibitori ECA creşte riscul de insuficienţă renală acută. Ciclosporină şi tacrolimus S-a sugerat că administrarea concomitentă a AINS şi ciclosporinei sau tacrolimusului creşte efectul nefrotoxic al ciclosporinei şi tacrolimusului. Trebuie monitorizată funcţia renală atunci când sunt combinate acidul acetil salicilic şi oricare din cele două medicamente. Paracetamol Inductoare enzimatice hepatice În studii de farmacocinetică, medicamentele inductoare enzimatice cum sunt unele antiepileptice (fenitoină, fenobarbital, carbamazepină, glutetimidă) scad ASC plasmatică a paracetamolului la aproximativ 60%. Alte substanţe cu proprietăţi inductoare enzimatice (de exemplu rifampicină, barbiturice, sunătoarea) pot de asemenea să ducă la scăderea concentraţiilor plasmatice ale paracetamolului. În plus, riscul de afectare hepatică în timpul tratamentului cu doza maximă recomandată de paracetamol este probabil mai mare la pacienţii care primesc medicamente inductoare enzimatice. Alcool etilic Consumul cronic de alcool etilic duce la inducţia enzimelor hepatice şi creşte semnificativ riscul hepatotoxicităţii paracetamolului. 6

Propantelină Administrarea concomitentă cu medicamente care întârzie evacuarea conţinutului stomacului, cum este propantelina, poate întârzia absorbţia paracetamolului şi debutul acţiunii acestuia. Medicamente prokinetice (metoclopramidă, domperidonă) Dacă medicamentul este utilizat concomitent cu medicamente prokinetice, cum este metoclopramida sau domperidona, se poate accelera viteza de absorbţie a paracetamolului şi debutul acţiunii acestuia. Cloramfenicol Administrarea concomitentă de paracetamol şi cloramfenicol poate întârzia marcat eliminarea cloramfenicolului crescând riscul de efecte toxice. Este recomandabilă monitorizarea concentraţiei plasmatice a cloramfenicolului dacă este administrat concomitent paracetamol cu cloremfenicol injectabil. Zidovudină Administrarea simultană de paracetamol şi zidovudină creşte tendinţa la neutropenie. Acest medicament trebuie utilizat concomitent cu zidovudină doar la recomandarea unui medic. Izoniazidă Unele raportări au sugerat că izoniazida poate creşte hepatotoxicitatea potenţială a paracetamolului. Trebuie acordată o atenţie deosebită la dovezile clinice şi de laborator ale hepatotoxicităţii în cazul administrării concomitente. Lamotrigină La administrarea concomitentă de paracetamol cu lamotrigină a fost raportată reducerea eficacităţii lamotriginei prin creşterea clearence-ului său hepatic. Probenecid Probenecidul inhibă legarea paracetamolului de acidul glucuronic, astfel ducând la o reducere a clearence-ului paracetamolului cu un factor de aproximativ 2. La pacienţi care iau concomitent probenecid, doza de paracetamol trebuie redusă. Colestiramină Colestiramina reduce absorbţia paracetamolului. Colestiramina nu trebuie să fie administrată într-un interval de 1 oră de la administrarea paracetamolului pentru a se obţine un efect analgezic maxim. Anticoaglante (warfarină şi alte medicamente cumarinice) Efectul aticoagulant al warfarinei şi altor medicamente cumarinice poate fi crescut prin utilizarea regulată prelungită a paracetamolului cu creşterea riscului de sângerare. Dozele administrate ocazional nu au un efect semnificativ. Influenţa paracetamolului asupra investigaţiilor paraclinice Rezultatele determinării concentraţiei plasmatice a acidului uric prin intermediul acidului fosfotungstic precum şi ale determinării concentraţei plasmatice a glucozei prin intermediul reacţiei glucozoxidazei-peroxidazei pot fi influenţate prin administrarea de paracetamol. Flucloxacilină Trebuie luate măsuri de precauție când paracetamolul este utilizat concomitent cu flucloxacilină, deoarece administrarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu gaură anionică crescută din cauza acidozei induse de piroglutamat, în special la pacienții cu factori de risc (vezi pct. 4.4) Cafeină

Izoenzima 1A2 a citocromului P450 (CYP1A2) este principala enzimă implicată în metabolismul cafeinei la om. Ca urmare, sunt posibile interacţiuni ale cafeinei cu substanţe active care sunt substraturi, inhibitori sau inductori ai CYP1A2. Ciprofloxacină Metabolismul cafeinei este inhibat de ciprofloxacină. Acest lucru are ca rezultat o creştere de două ori a concentraţiei sale plasmatice. Norfloxacină Studii realizate cu perfloxacină au arătat că principalul său metabolit norfloxacina poate scădea clearece-ul cafeinei la jumătate. Fenilpropanolamină Fenilpropanolamina creşte concentraţia plasmatică a cafeinei de 4 ori comparativ cu monoterapia. Pot apărea reacţii adverse nervos centrale aditive. A fost observat un caz de psihoză maniacală când s-a administrat concomitent cafea (echivalent cu aproximativ 1 g cafeină pe zi) şi fenilpropanolamină (150 mg). În plus, s-a raportat că această combinaţie duce la o creştere mai mare a tensiunii arteriale decât fiecare substanţă administrată separat. Fluvoxamină Fluvoxamina este un inhibitor potent in vitro al CYP1A2. Studii experimentale la voluntari sănătoşi au arătat că fluvoxamina scade clearence-ul cafeinei de la 107 ml/min la 21 ml/min. Acest lucru poate duce la intoxicaţie cu cafeină dacă fluvoxamina şi cafeina sunt administrate concomitent. Carbamazepină Carbamazepina determină creşterea metabolizării cafeinei la copii şi adolescenţi. Clozapină Concentraţia plasmatică a clozapinei este afectată de consumul de cafeină. Aceasta scade cu aproximativ 50% dacă pacienţilor li se administrează o dietă fără cafeină pe parcursul a 5 zile. Concentraţiile clozapinei cresc la valorile iniţiale atunci când pacienţii revin la un consum normal de cafeină. Mecanismul este probabil inhibarea prin cafeină a metabolizării clozapinei mediată de CYP1A2. Litiu Cafeina creşte clearence-ul litiului. Într-un studiu la om a fost observată o situaţie contrară atunci când consumul de cafeină din dietă a dus la o creştere de aproximativ 20% a litiului plasmatic. Teofilină Cafeina scade eliminarea teofilinei şi astfel poate potenţa efectele farmacodinamice şi toxice ale acesteia. Cimetidină, contraceptive orele, disulfiram Cimetidina, contraceptivele orale, disulfiramul scad metabolizarea cafeinei la nivelul ficatului. Medicamente cu efect sedativ Cafeina antagonizează efectul sedativ al mai multor substanţe, cum sunt barbituricele, antihistaminicele etc. Simpatomimetice, tiroxină Cafeina întăreşte sinergic efectele unor substanţe care determină tahicardie, de exemplu simpatomimetice, tiroxină etc. Barbiturice şi fumatul Barbituricele şi fumatul accelereză metabolizarea cafeinei. Substanţe de tipul efedrinei 8

Cafeina creşte potenţialul de a produce dependenţă al substanţelor de tipul efedrinei. Cafeină, paracetamol, acid acetilsalicilic şi potenţialul de dependenţă Nu sunt disponibile dovezi care să arate o creştere a potenţialului de a produce dependenţă al unor analgezice cum sunt acidul acetilsalicilic sau paracetamolul prin cafeină. Chiar dacă se poate asuma acest potenţial bazat pe consideraţii teoretice, nu a fost evidenţiată nicio dovadă a potenţialului de a produce dependenţă al cafeinei în combinaţie cu acidul acetilsalicilic sau paracetamolul.

Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Nu există date adecvate despre utilizarea medicamentului cu această combinaţie de substanţe în timpul sarcinii. Cu excepţia cazului când este absolut necesar, Citramon-BP nu trebuie să fie administrat la femei în primul şi al doilea trimestru de sarcină din cauza conţinutului de acid acetilsalicilic. Dacă o femeie care intenţionează să rămână gravidă utilizează acid acetilsalicilic, sau dacă acidul acetilsalicilic este utilizat în primul şi al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata utilizării cât mai scurtă posibil. Din cauza acidului acetilsalicilic conţinut, este contraindicată utilizarea Citramon-BP în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină. Acid acetilsalicilic Doze de 100-500 mg pe zi: Nu există experienţă clinică suficientă privind utilizarea de doze mai mari de 100 mg pe zi până la 500 mg pe zi. Ca urmare, recomandările de mai jos pentru doze de 500 mg pe zi şi mai mari se aplică de asemenea pentru acest interval de doze. Doze de 500 mg pe zi şi mai mari: Inhibiţia sintezei prostaglandinelor poate afecta negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionului/fătului. Date din studii epidemiologice indică un risc crescut de avort, de malformaţii cardiace după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor în stadiile incipiente ale sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a fost crescut de la mai puţin de 1 % la aproximativ 1,5 %. Se consideră că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor a dus la pierderi pre- şi postimplantare şi la mortalitate embriofetală. În plus, a fost raportată creşterea incidenţei unor malformaţii variate, inclusiv cardiovasculare, la animale la care s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei de organogeneză. În timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină acidul acetilsalicilic nu trebuie utilizat decât dacă este absolut necesar. Dacă acidul acetilsalicilic este utilizat de o femeie care încearcă să conceapă un copil, sau în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menţinută cât mai mică şi durata cât mai scurtă posibil. În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune fătul la: toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară); disfuncţie renală, care poate progresa spre insuficienţă renală cu oligohidramnios; Mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la: 9

posibilă prelungire a timpului de sângerare şi efect antiagregant care poate apărea chiar şi la doze foarte mici; inhibare a contracţiilor uterine, rezultând travaliu amânat sau prelungit. În consecinţă, acidul acetilsalicilic în doze mai mari de 100 mg pe zi este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină. Paracetamol Studii experimentale desfăşurate în timpul sarcinii nu au demonstrat efecte nocive ale paracetamolului când este utilizat la dozele recomandate. Utilizarea de scurtă durată a paracetamolului în timpul sarcinii este considerată sigură. Cafeină Un număr mic de studii au arătat că poate exista un risc crescut de avort sau moarte a fătului în cazul consumului crescut de cafeină (mai mult de 200-300 mg pe zi), în special în combinaţie cu fumatul şi alcoolul sau în cazul consumului unei cantităţi foarte mari de cafeină (mai mult de 800 mg pe zi). Alăptarea Salicilații, paracetamol și cafeina se excretă în laptele matern. Datorită conținutului de cafeină, comportamentul sugarului poate fi modificat (excitație, somn neliniștit). Din cauza salicilaților poate apărea un efect advers în funcția trombocitelor (poate provoca sângerări ușoare), deși nu au fost raportate. De asemenea, există riscul apariției sindromului Reye la copii, din cauza utilizării acidului acetilsalicilic. De aceea, Citramon-BP este contraindicat în timpul alaptării. Fertilitatea Există unele dovezi conform cărora medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor pot determina afectări ale fertilităţii femeilor prin efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil la oprirea tratamentului.