Fișă tehnică · Bedaquiline 100 mg, comprimate

Tratamentul cu Bedaquiline trebuie inițiat și monitorizat de un medic cu experiență în tratamentul a infecției cu Mycobacterium tuberculosis multidrog-rezistente.

Pacienții trebuie sfătuiți să ia Bedaquiline exact așa cum a fost prescris și să urmeze cura completă de tratament.

Doze

Se recomandă o schemă de tratament de 6 luni pentru pacienții cu tuberculoză multidrog-rezistentă sau tuberculoză rezistentă la rifampicină. Dacă nu e posibil de utilizat o schemă de 6 luni, se poate alege o schemă de 9 luni (sau mai lungă).

Pentru ambele scheme, bedaquilina se administrează în primele 6 luni, cu excepția cazului, în care infecția nu răspunde suficient de bine sau pacientul dezvoltă reacții adverse care întrerup tratamentul; în astfel de cazuri poate fi necesară prelungirea tratamentului cu bedaquilină.

Dozele recomandate de bedaquilină pentru ambele scheme de tratament sunt prezentate mai jos.

Doze pentru scheme de tratament de 6 luni

Schemele de tratament de 6 luni cuprind bedaquilină cu pretomanid și linezolid (cu sau fără moxifloxacină); unele ghiduri le denumesc scheme BPaL sau BPaLM. Aceste scheme nu trebuie utilizate la adolescenți și copii cu vârsta sub 14 ani.

Adulți și adolescenți cu vârsta de cel puțin 14 ani

Ca alternativă, se poate utiliza regimul de dozare prezentat mai jos pentru schema de tratament de 9 luni (la „Adulți și adolescenți cu o greutate de cel puțin 30 kg”).

Tratamentul poate fi prelungit până la 9 luni, în funcție de modul în care răspunde infecția și de toleranța pacientului la tratament.

Doze pentru scheme de tratament de 9 luni

Schemele de tratament de 9 luni sau mai lungi cuprind bedaquilină cu levofloxacină sau moxifloxacină, etionamidă sau linezolid, etambutol, izoniazidă în doze mari, pirazinamidă și clofazimină. Bedaquilina se administrează în primele 6 luni de tratament, dar poate fi administrată până la 9 luni, dacă faza inițială a schemei este prelungită de la 4 luni la 6 luni.

Adulți și adolescenți cu o greutate corporală de cel puțin 30 kg

Alternativ, se poate utiliza regimul de dozare prezentat mai sus pentru schema de tratament de 6 luni (la „Adulți și adolescenți cu vârsta de cel puțin 14 ani”).

Copii și adolescenți cu greutatea corporală de 16-30 kg

Doze omise

Dacă pacientul omite o doză de Bedaquiline atunci când o ia zilnic, pacientul trebuie să sară peste doza omisă și să o ia pe următoarea la ora obișnuită pentru a continua schema de dozare obișnuită.

Dacă pacientul omite o doză de Bedaquiline atunci când o ia 3 zile pe săptămână și au trecut mai puțin de 48 ore de la ultima doză, pacientul trebuie să ia doza cât mai curând posibil, următoarea doză să o ia după 48 ore și ulterior să reia programul obișnuit de dozare.

Dozare după întreruperea tratamentului pentru a gestiona reacțiile adverse Întreruperea în timpul schemelor de tratament de 6 luni

Dacă, din cauza reacțiilor adverse, tratamentul care include Bedaquiline este întrerupt timp de până la 2 săptămâni consecutive sau până la un total de 4 săptămâni neconsecutive, durata tratamentului trebuie prelungită pentru a compensa dozele omise. Dacă întreruperea este mai lungă, oportunitatea tratamentului trebuie reevaluată.

Întreruperea în timpul schemelor de tratament de 9 luni

Începând cu săptămâna 3, dacă Bedaqui0line este întrerupt pentru mai mult de 2 săptămâni (dar mai puțin de 8 săptămâni) din cauza efectelor secundare, pacientul trebuie să ia doza zilnică inițială mai mare timp de 7 zile înainte de a reîncepe doza mai mică în 3 zile în fiecare săptămână.

Vârstnici

Există date clinice limitate privind utilizarea Bedaquiline la pacienții vârstnici.

Sugari și copii mici

Siguranța și eficacitatea Bedaquiline nu au fost stabilite la copiii cu vârsta sub 14 ani pentru schemele de tratament de 6 luni.

Siguranța și eficacitatea Bedaquiline nu au fost stabilite la copiii cu greutatea corporală sub 16 kg pentru schemele de tratament de 9 luni (sau mai lungi).

Insuficiență hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei pentru Bedaquiline la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată (vezi pct. 5.2). Bedaquiline trebuie utilizat cu prudență la pacienții cu insuficiență hepatică moderată (vezi pct. 5.2). Bedaquiline nu a fost studiat la pacienții cu insuficiență hepatică severă și nu este recomandat la această grupă de populație.

Insuficiență renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată. La pacienții cu insuficiență renală severă (clearance al creatininei mai mic de 30 ml/minut) sau cu boală renală în stadiu terminal care necesită hemodializă sau dializă peritoneală, Bedaquiline trebuie utilizat cu precauție (vezi pct. 5.2).

Mod de administrare

Administrare orală.

Bedaquiline trebuie administrat cu alimente, deoarece alimentele cresc biodisponibilitatea de aproximativ 2 ori (vezi pct. 5.2). Comprimatele trebuie înghițite întregi cu apă.

Pentru pacienții care nu pot înghiți comprimatele întregi, comprimatele pot fi zdrobite și amestecate cu o cantitate mică de apă potabilă într-un pahar curat. Amestecul trebuie agitat energic înainte de a fi înghițit imediat, iar paharul trebuie clătit cu încă o cantitate mică de apă, care trebuie, de asemenea, înghițită pentru a se asigura că întreaga doză este luată.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
In vivo, eliminarea bedaquilinei nu a fost pe deplin descrisă. CYP3A4 este principala izoenzimă
implicată în metabolizarea in vitro a bedaquilinei și în formarea metabolitului N-monodesmetil (M2).
Excreția urinară a bedaquilinei este neglijabilă. Bedaquilina și M2 nu sunt substraturi sau inhibitori
ai glicoproteinei P.
Inductori CYP3A4
Trebuie evitată administrarea concomitentă de bedaquilină și inductori moderați sau puternici ai
CYP3A4, de exemplu carbamazepină, efavirenz, etravirină, fenitoină, rifamicine (inclusiv
rifampicină, rifapentină și rifabutină) și sunătoare (Hypericum perforatum), deoarece inducerea
CYP3A4 poate reduce nivelurile de bedaquilină și, prin urmare, efectul său terapeutic.
Într-un studiu de interacțiune între bedaquilină în doză unică și rifampicină (inductor puternic) o dată
pe zi la adulți sănătoși, expunerea (aria sub graficul concentrație-timp, ASC) bedaquilinei a fost
redusă cu aproximativ 50%.
Inhibitori CYP3A4
Trebuie evitată administrarea concomitentă de bedaquilină și inhibitori moderați sau puternici ai
CYP3A4 (de exemplu, ciprofloxacină, claritromicină, eritromicină, fluconazol, ketoconazol,
ritonavir) administrați pentru mai mult de 14 zile consecutive. Acest lucru se datorează faptului că
utilizarea prelungită a inhibitorilor CYP3A4 poate crește nivelurile de bedaquilină și, prin urmare,
efectele secundare ale acesteia. Dacă este necesară administrarea concomitentă cu astfel de inhibitori
ai CYP3A4, se recomandă monitorizarea mai frecventă a electrocardiogramei și monitorizarea
transaminazelor (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă pe termen scurt de bedaquilină și ketoconazol (un inhibitor puternic al
CYP3A4) la adulți sănătoși a crescut expunerea (ASC) bedaquilinei cu aproximativ 20%. Un efect
mai pronunțat asupra bedaquilinei poate apărea în timpul administrării concomitente prelungite de
ketoconazol sau alți inhibitori ai CYP3A4. A se vedea și secțiunea „Medicamente care prelungesc
intervalul QT”, de mai jos.

Nu există date de siguranță din studiile cu doze multiple de bedaquilină, care au utilizat o doză mai
mare decât doza indicată.
Alte medicamente antituberculoase
Administrarea concomitentă pe termen scurt a bedaquilinei cu izoniazidă/pirazinamidă la adulți
sănătoși nu a determinat modificări clinic relevante ale expunerii (ASC) la bedaquilină, izoniazidă
sau pirazinamidă. Nu este necesară ajustarea dozei de izoniazidă sau pirazinamidă în timpul
administrării concomitente cu bedaquilină.
Într-un studiu clinic controlat cu placebo la pacienții cu infecție cu Mycobacterium tuberculosis
multidrog-rezistentă, nu s-a constatat un impact major al administrării concomitente de bedaquilină
asupra farmacocineticii cicloserinei, etambutolului, kanamicinei, ofloxacinei sau pirazinamidei.
Medicamente antiretrovirale
Într-un studiu de interacțiune a dozei unice de bedaquilină și a dozei multiple de lopinavir/ritonavir
la adulți, expunerea (ASC) la bedaquilină a crescut cu aproximativ 22%. Un efect mai pronunțat
asupra expunerilor plasmatice la bedaquilină poate apărea în timpul administrării concomitente
prelungite cu lopinavir/ritonavir. Datele publicate privind adulții tratați cu bedaquilină ca parte a
terapiei pentru tuberculoza rezistentă la medicamente și a tratamentului pe bază de lopinavir/ritonavir
au arătat că expunerea la bedaquilină pe parcursul a 48 ore a crescut de aproximativ 2 ori. Această
creștere se datorează probabil ritonavirului. Dacă beneficiul depășește riscul, bedaquilina poate fi
utilizată cu precauție cu lopinavir/ritonavir. Pot fi așteptate creșteri ale expunerii plasmatice la
bedaquilină la administrarea concomitentă cu alți inhibitori de protează HIV potențați cu ritonavir.
Totuși, nu se recomandă nicio modificare a dozei de bedaquilină în cazul tratamentului concomitent
cu lopinavir/ritonavir sau alți inhibitori ai proteazei HIV intensificați cu ritonavir. Nu există date care
să susțină o doză redusă de bedaquilină în astfel de circumstanțe.
Administrarea concomitentă a unei doze unice de bedaquilină și a unor doze multiple de nevirapină
la adulți nu a determinat modificări relevante clinic ale expunerii la bedaquilină. Nu sunt disponibile
date clinice privind administrarea concomitentă de bedaquilină și agenți antiretrovirali la adulți coinfectați cu HIV și Mycobacterium tuberculosis multidrog-rezistent (vezi pct. 4.4). Efavirenz este un
inductor moderat al activității CYP3A4; administrarea concomitentă cu bedaquilină poate duce la
reducerea expunerii la bedaquilină și la pierderea activității și, prin urmare, nu este recomandată.
Medicamente care prelungesc intervalul QT
Există informații limitate privind potențialul unei interacțiuni farmacodinamice între bedaquilină și
medicamentele care prelungesc intervalul QT. Într-un studiu de interacțiune între bedaquilină și
ketoconazol la adulți s-a observat un efect mai mare asupra QTc după administrarea repetată de
bedaquilină și ketoconazol în asociere, decât după administrarea repetată a medicamentelor
individuale.
Moxifloxacina poate fi inclusă în schemele de tratament, care includ bedaquilină; combinația a fost
în general bine tolerată. Cu toate acestea, în general, poate apărea un efect aditiv sau sinergic asupra
prelungirii intervalului QT al bedaquilinei atunci când este administrată concomitent cu alte
medicamente, care prelungesc intervalul QT și se recomandă monitorizarea frecventă (vezi pct. 4.4).
Intervalul QT și utilizarea concomitentă a clofaziminei
Într-un studiu clinic deschis, creșterile medii ale QTcF au fost mai mari la cei 17 adulți care utilizau
clofazimină concomitent la săptămâna 24 (modificare medie față de referința de 31,9 ms) decât la

subiecții care nu utilizau clofazimină concomitent la săptămâna 24 (modificare medie față de
referința de 12,3 ms) (vezi pct. 4.4).
Copii și adolescenți
Studiile de interacțiune au fost efectuate numai la adulți.

Sarcina și alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi
gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament.