Fișă tehnică · Axone-L 1 g, pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Doze şi mod de administrare Doze Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul şi tipul infecţiei şi de vârsta şi starea funcţiei hepato-renale ale pacientului. Dozele recomandate în tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în general în aceste indicaţii. În cazuri severe particulare, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la capătul superior al intervalului de doze recomandat. Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani (≥ 50 kg) Doza de ceftriaxonă*

Frecvenţa administrării tratamentului**

1-2 g

o dată pe zi

Indicaţii

Pneumonie comunitară dobândită Exacerbări acute ale bolii pulmonare obstructive cronice Infecţii intraabdominale Infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită) 2g o dată pe zi Pneumonie dobândită în spital Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor 2-4 g o dată pe zi Controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o infecţie bacteriană Endocardită bacteriană Meningită bacteriană * În cazul bacteremiei documentate, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la capătul superior al intervalului de doze recomandat. ** Administrarea de două ori pe zi (la interval de 12 ore) poate fi luată în considerare atunci când se administrează doze mai mari de 2 g pe zi. Indicaţii pentru adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani (≥ 50 kg) pentru care sunt necesare scheme de tratament specifice: Otită medie acută Se administrează intramuscular o doză unică de 1-2 g Axone L. Date limitate sugerează faptul că în cazurile în care pacientul este grav bolnav sau tratamentul anterior a eşuat, Axone L poate fi eficace dacă se administrează intramuscular o doză de 1-2 g pe zi, timp de 3 zile. Profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale 2 g ca doză unică administrată preoperator. Gonoree 500 mg ca doză unică administrată intramuscular. Sifilis În general, dozele recomandate sunt de 500 mg-1 g administrate o dată pe zi şi pot creşte la 2 g

pe zi în cazul neurosifilisului, timp de 10-14 zile. Recomandările privind dozele administrate pentru tratamentul sifilisului, inclusiv al neurosifilisului, se bazează pe date limitate. Trebuie luate în considerare ghidurile naţionale sau locale. Boală Lyme diseminată (stadii precoce [stadiul II] şi avansate ale bolii [stadiul III]) 2 g o dată pe zi, timp de 14-21 de zile. Recomandările privind durata tratamentului variază şi trebuie luate în considerare ghidurile naţionale sau locale. Copii şi adolescenţi Nou-născuţi, sugari şi copii cu vârsta de 15 zile până la 12 ani (< 50 kg) La copiii cu greutatea corporală de 50 kg sau mai mult, trebuie administrată doza uzuală pentru adulţi. Doza unică maximă de lidocaină la copii nu trebuie să depășească 5 mg/kg greutate corporală. Pentru copiii supraponderali, doza maximă trebuie calculată pe baza greutății corporale ideale pentru sexul și vârsta lor. Doza de ceftriaxonă*

Frecvenţa administrării tratamentului**

Indicaţii

50-80 mg/kg

o dată pe zi

Infecţii intraabdominale Infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită) Pneumonie comunitară dobândită Pneumonie dobândită în spital

50-100 mg/kg (maximum 4 g)

o dată pe zi

Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor Controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o infecţie bacteriană Meningită bacteriană

80-100 mg/kg o dată pe zi (maximum 4 g) 100 mg/kg o dată pe zi Endocardită bacteriană (maximum 4 g) * În cazul bacteremiei documentate, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la capătul superior al intervalului de doze recomandat. ** Administrarea de două ori pe zi (la interval de 12 ore) poate fi luată în considerare atunci când se administrează doze mai mari de 2 g pe zi. Indicaţii pentru nou-născuţi, sugari şi copii cu vârsta între 15 zile şi 12 ani (< 50 kg) care necesită scheme de tratament specifice: Otită medie acută Pentru tratamentul iniţial al otitei medii se administrează intramuscular o doză de 50 mg/kg Axone L. Date limitate sugerează faptul că în cazurile în care copilul este grav bolnav sau tratamentul iniţial a eşuat, Axone L poate fi eficace dacă se administrează intramuscular o doză de 50 mg/kg pe zi, timp de 3 zile. Profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale 50-80 mg/kg ca doză unică administrată preoperator. Sifilis

În general, dozele recomandate sunt de 75-100 mg/kg (maximum 4 g) o dată pe zi, timp de 10-14 zile. Recomandările privind doza pentru tratamentul sifilisului, inclusiv al neurosifilisului, se bazează pe date foarte limitate. Trebuie luate în considerare ghidurile naţionale sau locale. Boală Lyme diseminată (stadii precoce [stadiul II] şi avansate ale bolii [stadiul III]) 50-80 mg/kg o dată pe zi, timp de 14-21 de zile. Recomandările privind durata tratamentului variază şi trebuie luate în considerare ghidurile naţionale sau locale. Nou-născuţi cu vârsta între 0-14 zile Axone L este contraindicat la nou-născuţii prematuri, până la vârsta postmenstruală de 41 de săptămâni (vârsta gestaţională + vârsta cronologică). Doza de ceftriaxonă*

Frecvenţa administrării tratamentului

20-50 mg/kg

o dată pe zi

Indicaţii

Infecţii intraabdominale Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi Infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită) Pneumonie comunitară dobândită Pneumonie dobândită în spital Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor Controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o infecţie bacteriană 50 mg/kg o dată pe zi Meningită bacteriană Endocardită bacteriană * În cazul bacteremiei documentate, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la capătul superior al intervalului de doze recomandat. Doza zilnică maximă de 50 mg/kg nu trebuie depăşită. Indicaţii pentru nou-născuţii cu vârsta între 0-14 zile care necesită scheme de tratament specifice: Otită medie acută Pentru tratamentul iniţial al otitei medii se administrează intramuscular o doză unică de 50 mg/kg Axone L. Profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale: 20-50 mg/kg ca doză unică administrată preoperator. Sifilis În general, doza recomandată este de 50 mg/kg o dată pe zi, timp de 10-14 zile. Recomandările privind doza pentru tratamentul sifilisului, inclusiv al neurosifilisului, se bazează pe date foarte limitate. Trebuie luate în considerare ghidurile naţionale sau locale. Durata tratamentului Durata tratamentului variază în funcţie de evoluţia bolii. La fel ca în cazul tratamentului cu antibiotice, administrarea ceftriaxonei trebuie continuată timp de 48-72 de ore după ce pacientul

devine afebril sau au fost obţinute dovezi ale eradicării bacteriene. Pacienţi vârstnici Dozele recomandate pentru adulţi nu necesită modificări la pacienţii vârstnici dacă funcţia renală şi funcţia hepatică funcţionează satisfăcător. Pacienţi cu insuficienţă hepatică Datele disponibile nu indică necesitatea ajustării dozei în caz de insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, dacă funcţia renală nu este afectată. Nu există date din studiile clinice pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 5.2). Pacienţi cu insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară reducerea dozei de ceftriaxonă dacă funcţia hepatică nu este afectată. Numai în cazurile de insuficienţă renală preterminală (clearance-ul creatininei < 10 ml/minut), doza de ceftriaxonă nu trebuie să depăşească 2 g pe zi. La pacienţii care efectuează şedinţe de dializă nu este necesară suplimentarea dozei după efectuarea dializei. Ceftriaxona nu este eliminată prin dializă peritoneală sau hemodializă. Este recomandată monitorizarea clinică atentă în ceea ce priveşte siguranţa şi eficacitatea. Pacienţi cu insuficienţă renală şi hepatică severe La pacienţii cu disfuncţie renală şi hepatică severe este recomandată monitorizarea clinică atentă în ceea ce priveşte siguranţa şi eficacitatea. Mod de administrare Axone L poate fi administrat prin injectare intramusculară profundă. Injecţiile intramusculare trebuie administrate în masa unui muşchi relativ mare al corpului şi nu mai mult de 1 g într-un singur loc de administrare. Dacă se utilizează lidocaina ca solvent, soluţia rezultată nu trebuie niciodată administrată intravenos (vezi pct. 4.3). Injectarea intravenoasă accidentală trebuie verificată prin aspirarea în seringă înainte de injectare. Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuţi (≤ 28 de zile) dacă aceştia necesită (sau se aşteaptă să necesite) tratament intravenos cu soluţii care conţin calciu, inclusiv cu perfuzii continue care conţin calciu, cum este nutriţia parenterală, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a ceftriaxonei (vezi pct. 4.3). Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale, ceftriaxona trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenţia chirurgicală. Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Ceftriaxonă Soluţiile perfuzabile care conţin calciu, cum sunt soluţia Ringer sau soluţia Hartmann, nu trebuie utilizate pentru a reconstitui conţinutul flacoanelor de Axone L sau pentru a dilua ulterior conţinutul flaconului reconstituit pentru administrarea intravenoasă, deoarece se poate forma un precipitat. Precipitatul de calciu-ceftriaxonă poate apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecată cu soluţii care conţin calciu în aceeaşi linie de administrare intravenoasă. Ceftriaxona nu trebuie administrată simultan cu soluţii pentru administrare intravenoasă care conţin calciu, inclusiv cu perfuziile continue care conţin calciu, cum sunt perfuziile pentru nutriţie parenterală prin intermediul unui tub în formă de Y. Cu toate acestea, ceftriaxona şi soluţiile care conţin calciu pot fi administrate secvenţial una după alta la toate categoriile de pacienţi, cu excepţia nou-născuţilor, dacă liniile de perfuzare sunt bine spălate între perfuzii cu un lichid compatibil. Studiile in vitro care au utilizat plasmă de la adulţi şi plasmă din sângele cordonului ombilical al nou-născuţilor au demonstrat că nou-născuţii prezintă un risc crescut de formare a precipitatelor de calciu-ceftriaxonă (vezi pct. 4.2, 4.3, 4.4, 4.8 şi 6.2). Administrarea concomitentă cu anticoagulante orale poate creşte efectul de tip antivitamină K şi riscul de sângerare. Se recomandă ca, atât în timpul cât şi după tratamentul cu ceftriaxonă, valoarea Raportului Internaţional Normalizat (INR) să fie monitorizată frecvent, iar posologia medicamentului cu efect de tip antivitamină K să fie ajustată corespunzător (vezi pct. 4.8). Există dovezi contradictorii privind o potenţială creştere a toxicităţii renale a aminoglicozidelor atunci când se administrează concomitent cu cefalosporinele. În aceste cazuri, practica medicală recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor de aminoglicozidă (şi a funcţiei renale). Într-un studiu in vitro, au fost observate efecte antagoniste la administrarea cloramfenicolului în asociere cu ceftriaxona. Relevanţa clinică a acestui aspect nu este cunoscută. Nu au fost raportate interacţiuni între ceftriaxonă şi medicamentele care conţin calciu cu administrare orală sau interacţiuni între ceftriaxona administrată intramuscular şi medicamentele care conţin calciu (administrate pe cale intravenoasă sau orală). Rar, la pacienţii trataţi cu ceftriaxonă, se pot obţine rezultate fals-pozitive ale testului Coombs.

Ceftriaxona, ca şi alte antibiotice, poate conduce la rezultate fals-pozitive ale testului pentru galactozemie. De asemenea, metodele non-enzimatice de determinare a glucozei în urină pot da rezultate falspozitive. De aceea, determinarea glucozei din urină în timpul tratamentului cu ceftriaxonă trebuie efectuată prin metode enzimatice. Nu a fost observată afectarea funcţiei renale după administrarea concomitentă de doze mari de ceftriaxonă şi medicamente diuretice (de exemplu, furosemid). Administrarea simultană de probenecid nu scade eliminarea ceftriaxonei. Lidocaină Interacțiuni farmacocinetice: lidocaina este un substrat pentru enzimele CYP450: CYP1A2 și CYP3A4. Prin urmare, metabolismul lidocainei poate fi inhibat prin administrarea concomitentă de inhibitori ai CYP (de exemplu, claritromicină, eritromicină, cimetidină) și accelerat prin administrarea concomitentă de inductori enzimatici (de exemplu, barbiturice, carbamazepină, fenitoină, primidonă, rifampicină). Interacțiuni farmacodinamice: efectele toxice sistemice pot fi sinergice în timpul utilizării concomitente a substanțelor active, care sunt analogi structurali ai anestezicelor locale de tip amidă (de exemplu, medicamente antiaritmice, precum mexiletina sau tocainida). Prin urmare, administrarea intramusculară de ceftriaxonă (cu un solvent care conține lidocaină) trebuie administrată cu precauție deosebită la pacienții care urmează tratament cu astfel de medicamente. Efectele relaxantelor musculare pot fi intensificate de lidocaină. A se consulta rezumatul caracteristicilor produsului pentru medicamentele care sunt administrate concomitent.

Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Ceftriaxonă Sarcina Ceftriaxona traversează bariera placentară. Există date limitate privind administrarea ceftriaxonei la femeile gravide. Studiile efectuate pe animale nu au evidenţiat, direct sau indirect, efecte dăunătoare asupra dezvoltării embrionare/fetale, perinatale sau postnatale (vezi pct. 5.3). Ceftriaxona poate fi administrată în timpul sarcinii şi în special în primul trimestru de sarcină numai dacă beneficiul tratamentului depăşeşte riscul acestuia. Alăptarea Ceftriaxona se excretează în laptele uman în cantităţi mici, dar la doze terapeutice nu se anticipează niciun efect asupra sugarilor alăptaţi. Cu toate acestea, nu poate fi exclus riscul de apariţie a diareei şi a infecţiilor fungice la nivelul mucoaselor. Trebuie avută în vedere posibilitatea sensibilizării. Trebuie luată o decizie privind întreruperea alăptării sau întreruperea/oprirea tratamentului cu ceftriaxonă, ţinând cont de beneficiile alăptării pentru copil şi de beneficiile tratamentului pentru femeie. Fertilitatea Studiile asupra funcţiei de reproducere nu au evidenţiat niciun efect advers asupra fertilităţii la femei sau bărbaţi. Lidocaină Sarcina Deși studiile la animale nu au evidențiat nicio dovadă a efectelor toxice dăunătoare asupra fătului, lidocaina nu trebuie administrată în timpul sarcinii timpurii, decât dacă se consideră că beneficiile depășesc riscurile.

Alăptarea Cantități mici de lidocaină sunt excretate în laptele matern și există posibilitatea unei reacții alergice la sugar, deși întârziată, ceia ce trebuie de luat în considerație atunci când se utilizează lidocaină la mamele care alăptează. Fertilitate Nu există date disponibile privind fertilitatea la utilizarea lidocainei.