Fișă tehnică · Atazor-R 300 mg/100 mg, comprimate filmate

Atazor-R este recomandat pentru tratamentul pacienților netratați anterior și a pacienților cu experiență de tratament.

Atazor-R trebuie utilizat în asociere cu alte medicamente antiretrovirale pentru tratamentul infecției cu HIV-1.

Doza orală recomandată de atazanavir/ritonavir depinde de istoricul de tratament al pacientului și de utilizarea altor medicamente administrate concomitent. În cazul coadministrării cu antagoniști ai receptorilor H sau inhibitori ai pompei de protoni, poate fi necesară separarea dozelor.

2

Doze

Adulți și copii și adolescenți (cu vârsta de cel puțin 6 ani și cu greutatea corporală de cel puțin 35 kg): doza recomandată de Atazor-R este prezentată în Tabelul 1.

Tabelul 1. Regimuri de dozare a Atazor-R

Pacienți netratați anterior și pacienți cu Un comprimat o dată pe zi experiență de tratament

Nu trebuie administrat concomitent cu efavirenz, antagoniști ai receptorilor H și cu fumarat de 2 1 tenofovir disoproxil.

• Doza de antagonist al receptorilor H nu trebuie să depășească o doză comparabilă cu famotidină 2 40 mg de două ori pe zi. Combinația atazanavir/ritonavir trebuie administrată simultan cu și/sau la cel puțin 10 ore după administrarea antagonistului receptorilor H .

2

• Doza unui inhibitor al pompei de protoni nu trebuie să depășească o doză comparabilă cu omeprazol 20 mg pe zi și trebuie administrată cu aproximativ 12 ore înainte de atazanavir/ritonavir.

Testarea înainte de inițiere și în timpul tratamentului cu Atazor-R

Testele de laborator ale funcției renale trebuie efectuate la toți pacienții înainte de inițierea tratamentului cu acest medicament și continuate în timpul tratamentului cu Atazor-R. Testele de laborator ale funcției renale trebuie să includă creatinina serică, clearance-ul creatininei estimat și analiza urinei cu examen microscopic.

Testele de laborator ale funcției hepatice trebuie efectuate la pacienții cu afecțiuni hepatice subiacente înainte de inițierea tratamentului cu acest medicament și continuate în timpul tratamentului cu Atazor-R.

Grupe speciale de pacienți

Copii şi adolescenţi

Atazor-R trebuie administrat la copii și adolescenți cu vârsta de cel puțin 6 ani și cu greutatea corporală de cel puțin 35 kg. Atazanavir nu este recomandat pentru utilizarea la copii cu vârsta sub 3 luni din cauza riscului de kernicterus.

Ritonavir: La pacienții cu vârsta cuprinsă între 1 lună și 21 ani, infectați cu HIV, activitatea antivirală și profilul de reacții adverse observate în timpul studiilor clinice și prin experiența clinică au fost similare cu cele pentru pacienții adulți.

Vârstnici

Studiile clinice cu atazanavir și ritonavir nu au inclus un număr suficient de pacienți cu vârsta de 65 de ani și peste pentru a determina dacă aceștia răspund diferit față de pacienții mai tineri.

Pacienți cu insuficienţă renală

Pacienți netratați anterior: Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală, inclusiv la pacienții netratați anterior cu boală renală în stadiu terminal, gestionată prin hemodializă.

Pacienți cu experiență de tratament: Atazor-R nu trebuie administrat la pacienți cu experiență de tratament împotriva infecției cu HIV cu boală renală în stadiu terminal, gestionată prin hemodializă.

Pacienți cu insuficienţă hepatică

Administrarea asocierii dintre atazanavir şi ritonavir nu este recomandată la pacienții cu orice grad de insuficiență hepatică, deoarece asocierea atazanavir/ritonavir nu a fost studiată la acești pacienţi.

Mod de administrare:

Atazor-R se administrează pe cale orală şi trebuie administrat împreună cu alimente. Comprimatele Atazor-R trebuie înghițite întregi și nu trebuie mestecate, rupte sau zdrobite.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Potențial de a afecta alte medicamente
Atazanavir
Atazanavir este un inhibitor al CYP3A și UGT1A1. Administrarea concomitentă a sulfatului de
atazanavir și a medicamentelor metabolizate în principal de CYP3A sau UGT1A1 poate duce la creșterea
concentrațiilor plasmatice ale celuilalt medicament care ar putea crește sau prelungi efectele terapeutice
și adverse ale acestuia.
Atazanavir este un inhibitor slab al CYP2C8. Utilizarea atazanavir fără ritonavir nu este recomandată
atunci când se administrează concomitent cu medicamente puternic dependente de CYP2C8 cu indice
terapeutice înguste (de exemplu, paclitaxel). Atunci când atazanavir împreună cu ritonavir este
coadministrat cu substraturi ale CYP2C8, nu sunt așteptate interacțiuni semnificative din punct de vedere
clinic.
Magnitudinea interacțiunilor medicamentoase mediate de CYP3A asupra medicamentului administrat
concomitent se poate modifica atunci când atazanavir este coadministrat cu ritonavir. Pentru informații
privind interacțiunile medicamentoase cu ritonavir, a se vedea informațiile complete de prescriere a
ritonavir.
Ritonavir
Ritonavir este un inhibitor al citocromului P450 3A (CYP3A) și poate crește concentrațiile plasmatice
ale agenților care sunt metabolizați în principal de CYP3A. Agenții care sunt metabolizați în mod
extensiv de CYP3A și care au un metabolism de primă trecere ridicat, par a fi cei mai susceptibili la
creșteri mari ale ASC (mai mari de 3 ori) atunci când sunt administrați concomitent cu ritonavir. Astfel,
este contraindicată administrarea concomitentă a ritonavir cu medicamente foarte dependente de CYP3A
pentru clearance și pentru care concentrațiile plasmatice crescute sunt asociate cu evenimente grave
și/sau care pun în pericol viața. Administrarea concomitentă cu alți substrați ai CYP3A poate necesita o
ajustare a dozei sau o monitorizare suplimentară.
Ritonavir inhibă, de asemenea, CYP2D6 într-o măsură mai mică. Administrarea concomitentă de
substraturi ale CYP2D6 cu ritonavir ar putea determina creșteri (de până la 2 ori) ale ASC a celuilalt
agent, necesitând eventual o reducere proporțională a dozei. Ritonavir pare să inducă, de asemenea,
CYP3A, CYP1A2, CYP2C9, CYP2C19 și CYP2B6, precum și alte enzime, inclusiv glucuronosil
transferaza.
Potențial pentru alte medicamente de a afecta atazanavir
Atazanavir este un substrat CYP3A4; prin urmare, medicamentele care induc CYP3A4 pot scădea
concentrațiile plasmatice de atazanavir și pot reduce efectul terapeutic al atazanavirului.
Solubilitatea atazanavirului scade pe măsură ce pH-ul crește. Dacă inhibitorii ai pompei de protoni,
antiacidele, medicamentele tamponate sau antagoniștii ai receptorilor H2 sunt administrate împreună cu
atazanavir, se așteaptă o scădere a concentrației plasmatice de atazanavir.
Interacțiuni medicamentoase stabilite și alte interacțiuni medicamentoase potențial semnificative
Tabelul 3 prezintă recomandările de dozare la adulți ca urmare a interacțiunilor medicamentoase cu una
sau ambele componente ale Atazor-R. Aceste recomandări se bazează fie pe studii de interacțiune
medicamentoasă, fie pe interacțiuni preconizate datorită magnitudinii așteptate a interacțiunii și a
potențialului de apariție a unor evenimente grave sau de pierdere a eficacității.
Tabelul 3. Interacțiuni medicamentoase stabilite și alte interacțiuni potențial semnificative:
9

modificarea dozei sau a regimului de dozare poate fi recomandată pe baza studiilor de interacțiuni
medicamentoase sau a interacțiunilor prezise (informațiile din tabel se aplică la atazanavir cu sau
fără ritonavir, cu excepția cazului în care se indică altfel)
Efectul
asupra
Clasa de medicament
concentrației
concomitent:
atazanavir/ritonavir
Comentarii clinice
denumirea
sau medicamentului
medicamentului
concomitent
Agenți antivirali împotriva HIV
Inhibitori nucleozidici ai ↓ Atazanavir
Administrarea concomitentă a atazanavir cu
reverstranscriptazei
↓ Didanozină
didanozină
sub
formă
de
capsule
(INRT):
didanozină
gastrorezistente a dus la o scădere marcantă a
(formulare tamponată)
expunerii la atazanavir. Se recomandă ca
sub formă de capsule
atazanavir să fie administrat (cu alimente) cu 2
gastrorezistente
ore înainte sau la 1 oră după didanoină
(formulare
tamponată).
Administrarea
concomitentă a didanozinei sub formă de
capsule gastrorezistente și atazanavir cu
alimente a avut ca rezultat o scădere a expunerii
la didanozină. Astfel, atazanavir și didanozina
sub formă de capsule gastrorezistente trebuie să
fie administrate la momente diferite.
Inhibitori nucleotidici ai ↓ Atazanavir
Fumaratul de tenofovir disoproxil poate scădea
reverstranscriptazei:
↓ Fumarat de tenofovir ASC și Cmin ale atazanavir. În cazul
fumarat de tenofovir disoproxil
administrării concomitente cu fumarat de
disoproxil
tenofovir disoproxil, la adulți, este recomandat
să se administreze atazanavir 300 mg în asociere
cu ritonavir 100 mg şi fumarat de tenofovir
disoproxil 300 mg (toate sub forma unei doze
unice împreună cu alimente). Atazanavir crește
concentrația tenofovir. Mecanismul
de
interacţiune este necunoscut. Concentrațiile mai
mari de tenofovir ar putea potența reacțiile
adverse asociate cu tenofovir, inclusiv
tulburările renale. Pacienţii care administrează
atazanavir și fumarat de tenofovir disoproxil
trebuie atent monitorizaţi pentru reacţiile
adverse asociate administrării de fumarat de
tenofovir disoproxil.
Inhibitori
non- ↓ Atazanavir
Efavirenz scade expunerea la atazanavir.
nucleozidici
ai
La pacienții adulți netratați anterior:
reverstranscriptazei
Dacă atazanavir este combinat cu efavirenz,
(INNRT): Efavirenz
atazanavir 400 mg (două capsule de 200 mg)
trebuie administrat cu ritonavir 100 mg
simultan, o dată pe zi, cu alimente, iar efavirenz
600 mg trebuie administrat o dată pe zi pe
stomacul gol, de preferință la culcare.
La pacienții adulți cu experiență de
10

tratament:
Nu se recomandă administrarea concomitentă a
atazanavir
cu
efavirenz
la
pacienții
experimentați în tratament din cauza scăderii
expunerii la atazanavir.
Nevirapină
↓ Atazanavir
Administrarea concomitentă a atazanavir cu
↑ Nevirapină
nevirapină este contraindicată. Aceasta este din
cauza scăderii substanțiale a expunerii la
atazanavir, care poate duce la pierderea efectului
terapeutic și dezvoltarea rezistenței. Risc
potențial pentru reacții adverse asociate cu
nevirapina din cauza expunerii crescute la
nevirapină.
Inhibitori de protează: ↑ Saquinavir
Nu au fost stabilite recomandări adecvate de
saquinavir (capsule moi
dozare pentru această combinație, cu sau fără
din gelatină)
ritonavir, în ceea ce privește eficacitatea și
siguranța. Într-un studiu clinic, saquinavir 1200
mg administrat concomitent cu atazanavir 400
mg și fumarat de tenofovir disoproxil 300 mg
(toate administrate o dată pe zi) plus analogi de
inhibitori nucleozidici ai reverstranscriptazei nu
a oferit o eficacitate adecvată.
Indinavir
Administrarea concomitentă a atazanavir cu
indinavir este contraindicată. Atât atazanavir,
cât
și
indinavir
sunt
asociate
cu
hiperbilirubinemie indirectă (neconjugată)
Ritonavir
↑ Atazanavir
În cazul în care atazanavir este coadministrat cu
ritonavir, se recomandă ca atazanavir 300 mg, o
dată pe zi, să fie administrat cu ritonavir 100 mg,
o dată pe zi, cu alimente, la adulți. Pentru
informații
privind
interacțiunile
medicamentoase cu ritonavir, a se vedea
informațiile complete de prescriere a ritonavir.
Alte
↑ Alți inhibitori de Deși nu a fost studiată, este de așteptat ca
protează
administrarea
concomitentă
de
atazanavir/ritonavir și un inhibitor de protează
suplimentar să crească expunerea la celălalt
inhibitor de protează. O astfel de coadministrare
nu este recomandată.
AGENȚI ANTI-VHC
Elbasvi/Grazoprevir
Administrarea
concomitentă
de
acest
↑ Grazoprevir
medicament și grazoprevir este contraindicată.
Creșteri rezultată a concentrațiilor plasmatice de
grazoprevir poate duce la sporirea riscului de
creștere a ALT.
Glecaprevir/Pibrentasvir ↑ Glecaprevir
Administrarea
concomitentă
a
acestui
medicament
cu
glecaprevir/pibrentasvir
este
↑ Pibrentasvir
contraindicată deoarece poate determina un risc
11

potențial mai mare de creștere a ALT ca urmare
a unei creșteri semnificative a concentrațiilor
plasmatice de glecaprevir și pibrentasvir.
Administrarea concomitentă cu atazanavir nu
este recomandată.

Voxilaprevir/Sofobusvir ↑ Voxilaprevir
/Velpatasvir
Alți agenți
Antagonişti
ai ↑ Alfuzosin
receptorilor alfa 1adrenergici: alfuzosin

Administrarea concomitentă de alfuzosin cu
atazanavir este contraindicată. Creșterea
rezultată a concentraţiei de alfuzosin poate
determina hipotensiune arterială.
Antiacide
şi ↓ Atazanavir
Sunt așteptate concentrații plasmatice reduse ale
medicamente tamponate
atazanavir
dacă
antiacidele,
inclusiv
medicamentele tamponate, sunt administrate
împreună cu atazanavir. Atazanavir trebuie
administrat cu 2 ore înainte sau la 1 oră după
administrarea acestor medicamente.
Antiaritmice:
↑ Amiodaronă, bepridil, Utilizarea concomitentă a atazanavir/ritonavir și
amiodaronă, chinidină
lidocaină administrată fie
chinidină
sau
amiodaronă
este
sistemic, chinidină
contraindicată. Acest lucru se datorează
potențialului de creștere substanțială a expunerii
sistemice fie a chinidinei sau a amiodaronei,
care poate duce la reacții grave sau care pun
viața în pericol, cum ar fi aritmiile cardiace.

Amiodaronă, bepridil,
lidocaină administrată
sistemic, chinidină

Anticoagulante:
warfarină

↑ Warfarină

Anticoagulante orale cu ↑ Betrixaban
acțiune
directă: ↑ Dabigatran
betrixaban, dabigatran, ↑ Edoxaban
edoxaban

Rivaroxaban

Atazanavir cu ritonavir
↑ Rivaroxaban

Administrarea concomitentă cu atazanavir are
potențialul de a produce reacții adverse grave
și/sau care pun viața în pericol și nu a fost
studiată. Se recomandă prudență și se
recomandă
monitorizarea
concentrației
terapeutice a acestor medicamente dacă sunt
utilizate concomitent cu sulfat de atazanavir și
ritonavir.
Administrarea concomitentă cu atazanavir are
potențialul de a produce hemoragii grave și/sau
care pun viața în pericol și nu a fost studiată. Se
recomandă ca Raportul Internaţional Normalizat
(INR) să fie monitorizat cu atenţie la începutul
și în timpul tratamentului.
Utilizarea concomitentă a atazanavir cu
ritonavir, un inhibitor puternic al CYP3A4/gpP, fie cu betrixaban, dabigatran sau edoxaban,
poate avea ca rezultat o expunere crescută la
AOAD respectiv care ar putea conduce la un risc
crescut de sângerare.
Administrarea concomitentă de atazanavir și
ritonavir cu rivaroxaban nu este recomandată.
Tratamentul concomitent cu agenți care sunt
inhibitori puternici ai CYP3A4 și ai

Apixaban

Antidepresive:
Antidepresive triciclice

Trazodonă

Anticonvulsivante:
Carbamazepină

Fenitoină, Fenobarbital

glicoproteinei P (gp-P), cum ar fi ritonavir,
crește expunerea la rivaroxaban și poate crește
riscul de sângerare.
Atazanavir cu ritonavir Utilizarea concomitentă a atazanavir cu
↑ Apixaban
ritonavir, un inhibitor puternic al CYP3A4/gpP, cu apixaban, poate avea ca rezultat o expunere
crescută la apixaban care ar putea conduce la un
risc crescut de sângerare. Consultați
instrucțiunile de dozare a apixabanului pentru
coadministrarea cu inhibitori puternici ai
CYP3A4 și gp-P din informațiile de prescriere a
apixabanului.
↑
Antidepresive Administrarea concomitentă cu atazanavir are
triciclice
potențialul de a produce reacții adverse grave
și/sau care pun viața în pericol și nu a fost
studiată.
Se
recomandă
monitorizarea
concentrației acestor medicamente dacă sunt
utilizate concomitent cu atazanavir.
↑ Trazodonă
Utilizarea concomitentă de trazodonă și
atazanavir cu sau fără ritonavir poate crește
concentrațiile plasmatice ale trazodonei. Au fost
observate greață, amețeli, hipotensiune arterială
și sincopă în urma administrării concomitente de
trazodonă și ritonavir. Dacă trazodona este
utilizată cu un inhibitor al CYP3A4, cum ar fi
atazanavir, combinația trebuie utilizată cu
prudență și trebuie luată în considerare o doză
mai mică de trazodonă.
↓ Atazanavir
Concentrațiile plasmatice ale atazanavir pot fi
↑ Carbamazepină
diminuate atunci când carbamazepina este
administrată cu atazanavir fără ritonavir. Nu se
recomandă administrarea concomitentă de
carbamazepină și atazanavir fără ritonavir.
Ritonavir poate crește nivelurile plasmatice ale
carbamazepinei. Dacă pacienții care încep
tratamentul cu atazanavir/ritonavir au fost titrați
la o doză stabilă de carbamazepină, poate fi
necesară o reducere a dozei de carbamazepină.
↓ Atazanavir
Concentrațiile plasmatice ale atazanavir pot fi
↓ Fenitoină
diminuate atunci când fenitoina sau
↓ Fenobarbital
fenobarbitalul se administrează cu atazanavir
fără ritonavir. Nu se recomandă administrarea
concomitentă de fenitoină sau fenobarbital și
atazanavir fără ritonavir. Ritonavir poate scădea
nivelul
plasmatic
al
fenitoinei
și
fenobarbitalului. Atunci când atazanavirul cu
ritonavir este administrat concomitent cu
fenitoină sau fenobarbital, poate fi necesară o
13

Lamotrigină

↓ Lamotrigină

Antifungice:
↑ Ketoconazol
ketoconazol, itraconazol ↑ Itraconazol

Vorizocnazol

Atazanavir/ritonavir la
subiecții cu o alelă
CYP2C19 funcțională:
↓ Voriconazol
↓ Atazanavir
Atazanavir/ritonavir la
subiecții fără o alelă
CYP2C19 funcțională:
↑ Voriconazol
↓ Atazanavir

Medicamente utilizate în ↑ Colchicină
tratamentul
gutei:
colchicină

ajustare a dozei de fenitoină sau fenobarbital.
Administrarea concomitentă de lamotrigină și
atazanavir cu ritonavir poate scădea
concentrațiile plasmatice ale lamotriginei. Poate
fi necesară ajustarea dozei de lamotrigină atunci
când se administrează concomitent cu
atazanavir și ritonavir.
Administrarea concomitentă a ketoconazolului a
fost studiată numai cu atazanavir fără ritonavir
(creștere neglijabilă a ASC și Cmax ale
atazanavir). Din cauza efectului ritonavirului
asupra ketoconazolului, doze mari de
ketoconazol și itraconazol (>200 mg/zi) trebuie
utilizate cu prudență cu atazanavir/ritonavir.
Administrarea concomitentă a voriconazol cu
atazanavir/ritonavir nu este recomandată, cu
excepţia cazului în care evaluarea raportului
dintre riscurile posibile şi beneficiile terapeutice
pentru pacient justifică utilizarea voriconazol.
Pacienții trebuie monitorizați cu atenție pentru
reacții adverse asociate cu voriconazol și
pierderea eficacității fie a voriconazolului, fie a
atazanavirului
în
timpul
administrării
concomitente
de
voriconazol
și
atazanavir/ritonavir.
Administrarea
concomitentă a voriconazolului cu atazanavir
(fără ritonavir) poate afecta concentrațiile de
atazanavir; cu toate acestea, nu sunt disponibile
date.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de
atazanavir cu colchicină la pacienții cu
insuficiență renală sau hepatică. Doza de
colchicină recomandată pentru adulți atunci
când se administrează cu atazanavir și ritonavir
este:
Tratamentul crizelor de gută:
0,6 mg (1 comprimat) pentru 1 doză, urmată de
0,3 mg (jumătate de comprimat) 1 oră mai
târziu. A nu se repeta înainte de 3 zile.
Profilaxia crizelor de gută:
Dacă schema inițială a fost de 0,6 mg de două
ori pe zi, schema trebuie ajustată la 0,3 mg o dată
pe zi.
Dacă regimul inițial a fost de 0,6 mg o dată pe
zi, regimul trebuie ajustat la 0,3 mg o dată la
două zile.
Tratamentul febrei mediteraneene familiale
(FMF):

Antimicobacteriene:
rifabutină

↑ Rifabutină

Rifampicină

↓ Atazanavir

Antipsihotice:
quetiapină și lurasidonă

↑ Quetiapină

Doza zilnică maximă de 0,6 mg (poate fi
administrată ca 0,3 mg de două ori pe zi).
Se recomandă o reducere a dozei de rifabutină
de până la 75% (de exemplu, 150 mg la două zile
sau de 3 ori pe săptămână). Se justifică o
monitorizare sporită a reacțiilor adverse asociate
rifabutinei, inclusiv neutropenia.
Asocierea dintre atazanavir şi rifampicină este
contraindicată. Rifampicina scade substanțial
concentrațiile plasmatice ale atazanavir, ceea ce
poate duce la pierderea efectului terapeutic și la
dezvoltarea rezistenței.
Inițierea tratamentului cu atazanavir și ritonavir
la pacienții care iau quetiapină:
Trebuie luat în considerare un tratament
antiretroviral alternativ pentru a evita creșterea
expunerii la quetiapină. Dacă este necesară
coadministrarea, doza de quetiapină trebuie
redusă la 1/6 din doza curentă și trebuie
monitorizate reacțiile adverse asociate cu
quetiapina. Se vor consulta informațiile de
prescriere a quetiapinei pentru recomandări
privind monitorizarea reacțiilor adverse.

Atazanavir:
↑ Lurasidonă
Atazanavir/Ritonavir:
↑ Lurasidonă

Inițierea tratamentului cu quetiapină la pacienții
care iau atazanavir cu ritonavir:
Se vor consulta informațiile de prescriere a
quetiapinei privind dozarea inițială și titrarea
quetiapinei.

Antineoplazice:
irinotecan

↑ Irinotecan

Antipsihotice: pimozidă

↑ Pimozidă

Atazanavir fără ritonavir
Dacă este necesară coadministrarea, reduceți
doza de lurasidonă. Se vor consulta informațiile
de prescriere a lurasidonei privind utilizarea
concomitentă cu inhibitori moderați ai
CYP3A4.
Atazanavir/ritonavir
Utilizarea lurasidonei este contraindicată.
Administrarea concomitentă de atazanavir și
irinotecan este contraindicată. Atazanavir inhibă
UGT1A1 şi poate interfera cu metabolizarea
irinotecan, determinând creşterea toxicităţii
acestuia.
Administrarea concomitentă de atazanavir și
pimozidă este contraindicată. Aceasta se
datorează potențialului de apariție a unor reacții
grave și/sau care pun viața în pericol, cum ar fi
aritmia cardiacă.
15

Benzodiazepine:
↑ Midazolam
midazolam administrat ↑ Triazolam
pe cale orală, triazolam

Benzodiazepine:
midazolam administrat
pe cale parenterală

Blocanți ai canalelor de
calciu:
diltiazem,
verapamil

Felodipină, nifedipină,
nicardipină și verapamil
Antagonişti
ai
receptorilor
endotelinici: Bosentan

Este contraindicată administrarea concomitentă
de atazanavir cu midazolam administrat pe cale
orală sau triazolam. Triazolamul și midazolamul
administrat pe cale orală sunt metabolizate
extensiv de CYP3A4. Atazanavir poate
determina creșteri mari ale concentrației acestor
benzodiazepine care pot duce la apariția unor
evenimente grave și/sau care pun viața în
pericol, cum ar fi sedare prelungită sau crescută
sau depresie respiratorie.
↑ Midazolam
Utilizarea concomitentă a midazolamului
administrat pe cale parenterală cu atazanavir
poate crește concentrațiile plasmatice ale
midazolamului. Administrarea concomitentă
trebuie efectuată într-un cadru care să asigure o
monitorizare clinică atentă și un management
medical adecvat în caz de depresie respiratorie
și/sau sedare prelungită. Trebuie luată în
considerare reducerea dozei de midazolam, în
special dacă se administrează mai mult de o
singură doză de midazolam. Administrarea
concomitentă a midazolamului oral cu
atazanavir este CONTRAINDICATĂ.
↑
Diltiazem
și Se recomandă prudență și monitorizarea atentă a
desacetildiltiazem
pacienților. Trebuie luată în considerare o
reducere cu 50% a dozei de diltiazem. Se
recomandă monitorizarea ECG.
Administrarea
concomitentă
de
atazanavir/ritonavir cu diltiazem nu a fost
studiată.
Poate fi necesară o scădere a dozei pentru aceste
medicamente atunci când sunt administrate
împreună cu Atazanair/ritonavir.
↑ Blocanți ai canalelor Se recomandă prudență. Trebuie luată în
de calciu
considerare titrarea dozei de blocant al canalelor
de calciu. Se recomandă monitorizarea ECG.
↓ Atazanavir
Concentrațiile plasmatice ale atazanavir pot fi
↑ Bosentan
scăzute atunci când bosentanul este administrat
cu atazanavir fără ritonavir. Nu se recomandă
administrarea concomitentă de bosentan și
atazanavir fără ritonavir.
Administrarea concomitentă a bosentanului la
pacienții
adulți
care
primesc
atazanavir/ritonavir:
Pentru
pacienții
care
au
primit
atazanavir/ritonavir timp de cel puțin 10 zile,
administrarea de bosentan trebuie începută în
16

doză de 62,5 mg o dată pe zi sau o dată la două
zile, în funcție de tolerabilitatea individuală.
Administrarea
concomitentă
de
atazanavir/ritonavir la pacienții adulți care
primesc bosentan:
Întrerupeți tratamentul cu bosentan cu cel puțin
36 ore înainte de începerea tratamentului cu
atazanavir/ritonavir. La cel puțin 10 zile după
începerea tratamentului cu atazanavir/ritonavir,
reluați tratamentul cu bosentan 62,5 mg o dată
pe zi sau o dată la două zile, în funcție de
tolerabilitatea individuală.
Administrarea concomitentă de atazanavir cu
derivați de ergot este contraindicată. Acest lucru
se datorează potențialului de apariție a unor
evenimente grave și/sau care pun viața în
pericol, cum ar fi toxicitatea acută de ergot,
caracterizată prin vasospasm periferic și
ischemie a extremităților și a altor țesuturi.
Administrarea concomitentă de atazanavir cu
cisapridă este contraindicată. Acest lucru se
datorează potențialului de apariție a unor reacții
grave și/sau care pun viața în pericol, cum ar fi
aritmiile cardiace.
Administrarea concomitentă de medicamente pe
bază de plante care conţin sunătoare cu
atazanavir este contraindicată. Acest lucru poate
duce la pierderea efectului terapeutic al
atazanavir și la dezvoltarea rezistenței.
Administrarea concomitentă de simvastatină sau
lovastatina cu atazanavir este contraindicată.
Acest lucru se datorează potențialului de apariție
a unor reacții grave cum ar fi miopatie, inclusiv
rabdomioliză.
Doza de atorvastatină trebuie titrată cu atenție și
trebuie utilizată cea mai mică doză necesară.
Doza de rosuvastatină nu trebuie să depășească
10 mg/zi. Riscul de miopatie, inclusiv
rabdomioliză, poate fi crescut atunci când
inhibitorii de protează HIV, inclusiv
atazanavir/ritonavir, sunt utilizați în asociere cu
aceste medicamente.
Este contraindicată administrarea concomitentă
de atazanavir 300 mg cu ritonavir 100 mg și
lomitapidă. Acest lucru se datorează riscului
potențial de creștere marcată a nivelului
transaminazelor și hepatotoxicității asociate cu

Derivați
de
ergot: ↑ Derivați de ergot
dihidroergotamină,
ergotamină, ergonovină,
metilergonovină

Medicamente cu efect ↑ Cisapridă
asupra motilităţii GI:
cisapridă
Medicamente pe bază de ↓ Atazanavir
plante:
sunătoare
(Hypericum perforatum)

Inhibitori ai HMG CoA
reductazei, agenți care
modifică concentrația
lipidelor:
lovastatină,
simvastatină
Inhibitori ai HMG CoA
reductazei:
atorvastatină,
rosuvastatină

↑ Lovastatină
↑ Simvastatină

↑ Atorvastatină
↑ Rosuvastatină

Medicamente
care ↑ Lomitapidă
modifică concentrația
lipidelor: lomitapidă

Antagonişti
receptorilor H2

Contraceptive
hormonale:
etinilestradiol
norgestimat
noretindronă

concentrațiile
plasmatice
crescute
ale
lomitapidei. Mecanismul de interacțiune constă
în inhibarea CYP3A4 de către atazanavir și/sau
ritonavir.
La pacienții netratați anterior: atazanavir 300 mg
cu ritonavir 100 mg, o dată pe zi, cu alimente,
trebuie administrat simultan cu, și/sau la cel
puțin 10 ore după o doză de antagonist al
receptorilor H2 (H2RA). O doză de H2RA
echivalentă cu famotidină 20 mg o dată pe zi
până la o doză echivalentă cu famotidină 40 mg
de două ori pe zi poate fi utilizată cu atazanavir
300 mg și ritonavir 100 mg la pacienții netratați
anterior.

ai ↓ Atazanavir

La pacienții cu experiență de tratament: Ori de
câte ori se administrează un H2RA unui pacient
care primește atazanavir și ritonavir, doza de
antagonist al receptorilor H2 nu trebuie să
depășească o doză echivalentă cu famotidină 20
mg de două ori pe zi, iar dozele de atazanavir și
ritonavir trebuie administrate simultan cu și/sau
la cel puțin 10 ore după administrarea dozei de
antagonist al receptorilor H2.
• Atazanavir 300 mg cu ritonavir 100 mg o dată
pe zi (toate ca o doză unică, cu alimente) dacă
se administrează împreună cu un antagonist al
receptorilor H2. Pentru femeile gravide care
iau atazanavir cu ritonavir și un antagonist al
receptorilor H2.
• Comprimatele de atazanavir și ritonavir nu
trebuie administrate atât cu fumarat de
tenofovir disoproxil, cât și cu un antagonist al
receptorilor H2, deoarece sunt necesare doze
mai mari de atazanavir.
A se utiliza cu prudență dacă se ia în considerare
administrarea concomitentă de atazanavir sau
atazanavir/ritonavir cu contraceptive orale.
Dacă se administrează un contraceptiv oral cu
atazanavir plus ritonavir, se recomandă ca acesta
să conțină cel puțin 35 mcg etinilestradiol. Dacă
atazanavir se administrează fără ritonavir,
contraceptivul oral trebuie să conțină cel mult 30
mcg de etinilestradiol. Potențialele riscuri de
siguranță includ creșteri substanțiale ale
expunerii la progesteron. Efectele pe termen
lung ale creșterilor de concentrație ale agentului
progestativ sunt necunoscute și ar putea crește

↓ Ethinyl estradiol
↑ Norgestimate
și
sau

riscul de rezistență la insulină, dislipidemie și
acnee. Nu a fost studiată administrarea
concomitentă
de
atazanavir
sau
atazanavir/ritonavir cu alte contraceptive
hormonale (de exemplu, plasture contraceptiv,
inel vaginal contraceptiv sau contraceptive
injectabile) sau contraceptive orale care conțin
progestogene, altele decât noretindrona sau
norgestimatul, sau mai puțin de 25 mcg
etinilestradiol; prin urmare, se recomandă
metode alternative de contracepție.
Se recomandă monitorizarea mai frecventă a
concentraţiei terapeutice a acestor medicamente
atunci când sunt administrate concomitent cu
atazanavir/ritonavir.
Nu se recomandă administrarea concomitentă a
salmeterolului cu atazanavir. Utilizarea
concomitentă de salmeterol și atazanavir poate
determina creșterea riscului de reacții adverse
cardiovasculare asociate cu salmeterol, inclusiv
prelungirea intervalului QT, palpitații și
tahicardie sinusală.
Utilizarea concomitentă de propionat de
fluticazonă și atazanavir (fără ritonavir) poate
crește
concentrațiile
plasmatice
ale
propionatului de fluticazonă. A se utiliza cu
prudență. Trebuie luate în considerare
alternative la propionatul de fluticazonă, în
special pentru utilizarea pe termen lung.
Utilizarea concomitentă a propionatului de
fluticazonă și atazanavir/ritonavir poate crește
concentrațiile plasmatice ale propionatului de
fluticazonă, ceea ce duce la reducerea
semnificativă a concentrațiilor serice de cortizol.
Efecte corticosteroidiene sistemice, inclusiv
sindromul Cushing și supresia suprarenală, au
fost raportate în timpul utilizării de după
punerea pe piață la pacienții care au primit
ritonavir și propionat de fluticasonă administrat
pe cale inhalatorie sau intranazală. Nu se
recomandă administrarea concomitentă de
propionat de fluticazonă și atazanavir/ritonavir
decât dacă beneficiul potențial pentru pacient
depășește riscul de apariție a efectelor secundare
ale corticosteroizilor sistemici.

Imunosupresoare:
↑ Imunosupresoare
Ciclosporină, sirolimus,
tacrolimus, rapamicină
Agonişti
beta- ↑ Salmeterol
adrenergici
cu
administrare inhalatorie:
salmeterol

Corticosteroizi
inhalatori: fluticazonă

↑ Fluticazonă

Betametazonă,
Atazanavir/ritonavir
budesonidă, ciclesonidă,
dexametazonă,
fluticasonă,
metilprednisolon,
mometasonă, prednison,
triamcinolon

Trebuie luați în considerare corticosteroizi
alternativi,
inclusiv
beclometazona
și
19

Antibiotice macrolide: ↑ Claritromicină
claritromicină
↓ 14-OH claritromicină
↑ Atazanavir

Opioide: buprenorfină

↑ Buprenorfină
↑ Norbuprenorfină

Inhibitori ai PDE5: ↑ Avanafil
avanafil,
sildenafil, ↑ Sildenafil
tadalafil, vardenafil
↑ Tadalafil
↑ Vardenafil

prednisolonul (a căror PK și/sau PD sunt mai
puțin afectate de inhibitorii puternici ai CYP3A
în raport cu alți steroizi studiați), în special
pentru utilizarea pe termen lung.
Concentrațiile crescute de claritromicină pot
determina prelungiri ale QTc; prin urmare,
trebuie luată în considerare o reducere a dozei de
claritromicină cu 50% atunci când este
coadministrată cu atazanavir și ritonavir, când
CLCR este de 30 până la 60 ml/min.
Pentru pacienții cu CLCR sub 30 ml/min, doza de
claritromicină trebuie redusă cu 75%. Nu este
necesară ajustarea dozei pentru pacienții cu
funcție renală normală.
În plus, concentrațiile metabolitului activ 14-OH
claritromicină sunt semnificativ reduse; a se lua
în considerare un tratament alternativ pentru alte
indicații decât infecțiile cauzate de complexul
Mycobacterium avium. Nu a fost studiată
administrarea
concomitentă
de
atazanavir/ritonavir cu claritromicina.
Administrarea concomitentă de buprenorfină și
atazanavir cu sau fără ritonavir crește
concentrația plasmatică a buprenorfinei și
norbuprenorfinei. Administrarea concomitentă
de buprenorfină cu atazanavir/ritonavir impune
monitorizarea clinică pentru sedare şi efecte
cognitive. Poate fi luată în considerare reducerea
dozei de buprenorfină. Nu se așteaptă ca
administrarea concomitentă de buprenorfină și
atazanavir cu ritonavir să scadă concentrațiile
plasmatice ale atazanavirului. Administrarea
concomitentă de buprenorfină și atazanavir fără
ritonavir poate scădea concentrațiile plasmatice
ale atazanavirului. Nu se recomandă
administrarea concomitentă de atazanavir și
buprenorfină fără ritonavir.
Administrarea concomitentă cu atazanavir nu a
fost studiată, dar poate duce la o creștere a
reacțiilor adverse asociate inhibitorilor PDE5,
inclusiv hipotensiune arterială, sincopă,
tulburări de vedere și priapism.
Utilizarea
inhibitorilor
PDE5
pentru
hipertensiunea arterială pulmonară (HTAP):
Utilizarea sildenafilului pentru tratamentul
hipertensiunii arteriale pulmonare (HTAP) este
contraindicată cu atazanavir.

Se recomandă următoarele ajustări ale dozei
pentru utilizarea tadalafilului cu atazanavir:
Administrarea concomitentă a tadalafilului la
pacienții care primesc atazanavir (cu sau fără
ritonavir):
- Pentru pacienții care primesc atazanavir (cu
sau fără ritonavir) timp de cel puțin o săptămână,
a se iniția cu tadalafil 20 mg o dată pe zi. Doza
se va mări la 40 mg o dată pe zi pe baza
tolerabilității individuale.
Administrarea concomitentă de atazanavir (cu
sau fără ritonavir) la pacienții care iau tadalafil:
- La inițierea administrării de atazanavir (cu sau
fără ritonavir) trebuie evitată utilizarea
tadalafilului. Tratamentul cu tadalafil trebuie
întrerupt cu cel puțin 24 ore înainte de începerea
tratamentului cu atazanavir (cu sau fără
ritonavir). La cel puțin o săptămână după
începerea tratamentului cu atazanavir (cu sau
fără ritonavir), tratamentul cu tadalafil poate fi
reluat, cu o doză de 20 mg o dată pe zi. Doza se
va mări la 40 mg o dată pe zi pe baza
tolerabilității individuale.
Utilizarea inhibitorilor PDE5 pentru disfuncțiile
erectile:
• Utilizarea cu precauție în doze reduse de 25
mg sildenafil la fiecare 48 ore cu intensificarea
monitorizării reacţiilor adverse.
• Utilizarea cu precauție în doze reduse de 10
mg tadalafil la fiecare 72 ore cu intensificarea
monitorizării reacţiilor adverse.
• Atazanavir/ritonavir: Utilizarea cu precauție
în doze reduse de nu mai mult de 2,5 mg
vardenafil la fiecare 72 ore cu intensificarea
monitorizării reacţiilor adverse.
• Atazanavir: Utilizarea cu precauție în doze
reduse de nu mai mult de 2,5 mg vardenafil la
fiecare 24 ore cu intensificarea monitorizării
reacţiilor adverse.
Concentrațiile plasmatice ale atazanavir au fost
reduse substanțial atunci când atazanavir 400
mg sau atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o
dată pe zi au fost administrate cu omeprazol 40
mg o dată pe zi, ceea ce poate duce la pierderea
efectului terapeutic și la dezvoltarea rezistenței.

Inhibitori ai pompei de ↓ Atazanavir
protoni: omeprazol

La pacienții netratați anterior:
Doza de inhibitor de pompă de protoni nu
trebuie să depășească o doză echivalentă cu
omeprazol 20 mg și trebuie administrată cu
aproximativ 12 ore înainte de doza de atazanavir
300 mg cu ritonavir 100 mg.
La pacienții cu experiență de tratament:
Nu se recomandă utilizarea inhibitorilor de
pompă de protoni la pacienții experimentați în
tratament care primesc atazanavir.
Tabelul 4. Interacțiuni medicamentoase stabilite și alte interacțiuni medicamentoase potențial
semnificative
Clasa de medicament Efectul
asupra
concomitent:
concentrației ritonavir
Comentarii clinice
denumirea
sau
medicamentului
medicamentului
concomitent
Agenți antivirali împotriva infecției cu HIV
Inhibitor
non- ↑ Ritonavir
Dozele adecvate ale acestei combinații în ceea
nucleozidic
al
ce privește siguranța și eficacitatea nu au fost
reverstranscriptazei:
stabilite.
delavirdină
Antagonist CCR5 HIV- ↑ Maraviroc
Consultați informațiile complete de prescriere
1: maraviroc
pentru maraviroc pentru detalii privind
administrarea concomitentă de maraviroc și
inhibitori de protează care conțin ritonavir.
Inhibitor de integrază: ↓ Raltegravir
Efectele ritonavir asupra raltegravir cu
raltegravir
regimuri de dozare a ritonavir mai mari de 100
mg de două ori pe zi nu au fost evaluate, cu
toate acestea, concentrațiile de raltegravir pot
fi diminuate în cazul administrării
concomitente cu ritonavir.
Alți agenți
Analgezice, stupefiante: ↑ Analgezice
Poate fi necesară o scădere a dozei pentru
tramadol, propoxifen, ↓ Metadonă
aceste medicamente atunci când sunt
metadonă, fentanil
administrate împreună cu ritonavir. Poate fi
luată în considerare creșterea dozei de
metadonă.
↑ Fentanil
Se recomandă monitorizarea atentă a efectelor
terapeutice și adverse (inclusiv a depresiei
respiratorii potențial fatale) atunci când
fentanil este administrat concomitent cu
ritonavir.
Anestezic: meperidină
↓ Meperidină
Creșterea dozei și utilizarea pe termen lung a
↑
Normeperidină meperidinei cu ritonavir nu sunt recomandate
(metabolit)
din cauza concentrațiilor crescute ale
metabolitului normeperidină care are atât
22

Medicamente
aantialcoolice:
disulfiram/metronidazol

Antiaritmice:
↑ Antiaritmice
disopiramidă, lidocaină,
mexiletină
Agenți antineoplazici: ↑ Agenți antineoplazici
Abemaciclib,
↓ Ritonavir#
apalutamidă, dasatinib,
encorafenib, ibrutinib,
ivosidenib, neratinib,
nilotinib, venetoclax,
vincristină, vinblastină

activitate analgezică, cât și activitate
stimulantă a SNC (de exemplu, convulsii).
Medicamentele de ritonavir conțin etanol, care
poate
produce
reacții
asemănătoare
disulfiramului atunci când este administrat
concomitent cu disulfiram sau cu alte
medicamente care produc această reacție (de
exemplu, metronidazol).
Se recomandă prudență și se recomandă
monitorizarea concentrației terapeutice pentru
antiaritmice atunci când sunt administrate
concomitent cu ritonavir, dacă este disponibil.
Apalutamida este contraindicată din cauza
potențialului de pierdere a răspunsului
virologic și a posibilei rezistențe la ritonavir
sau la clasa de inhibitori de protează.
A se evita administrarea concomitentă de
encorafenib sau ivosidenib cu ritonavir din
cauza riscului potențial de apariție a unor
evenimente adverse grave, cum ar fi
prelungirea intervalului QT. Dacă nu poate fi
evitată administrarea concomitentă de
encorafenib cu ritonavir, doza trebuie
modificată conform recomandărilor. Dacă nu
poate fi evitată administrarea concomitentă de
ivosidenib cu ritonavir, doza de ivosidenib
trebuie redusă la 250 mg o dată pe zi.
Utilizarea neratinib, venetoclax sau ibrutinib
concomitent cu ritonavir trebuie evitată.
Pentru vincristină și vinblastină, trebuie luată
în considerare întreruperea temporară a
tratamentului antiretroviral care conține
ritonavir la pacienții care prezintă reacții
adverse hematologice sau gastrointestinale
semnificative atunci când ritonavirul este
administrat concomitent cu vincristină sau
vinblastină. Medicii trebuie să fie conștienți de
faptul că, în cazul în care regimul care conține
ritonavir este întrerupt pentru o perioadă
prelungită, trebuie să se ia în considerare
modificarea regimului pentru a nu include un
inhibitor CYP3A sau gp-P pentru a controla
încărcătura virală HIV-1. O scădere a dozei sau
o ajustare a intervalului de administrare a
nilotinibului și dasatinibului poate fi necesară

Anticoagulante:
rivaroxaban

↑ Rivaroxaban

Anticonvulsivante:
carbamazepină,
clonazepam,
ethosuximidă

↑ Anticonvulsivant

pentru pacienții care necesită administrarea
concomitentă cu inhibitori puternici ai
CYP3A, cum ar fi ritonavir. Vă rugăm să
consultați informațiile de prescriere a nilotinib
și dasatinib pentru instrucțiuni de dozare.
Utilizarea concomitentă de rivaroxaban și
ritonavir trebuie evitată. Administrarea
concomitentă de ritonavir și rivaroxaban poate
duce la riscul de sângerare crescută.
Poate fi necesară o scădere a dozei pentru
aceste medicamente atunci când sunt
administrate concomitent cu ritonavir și se
recomandă
monitorizarea
concentrației
terapeutice pentru aceste anticonvulsivante,
dacă este disponibilă.
Poate fi necesară o creștere a dozei pentru
aceste medicamente atunci când sunt
administrate concomitent cu ritonavir și se
recomandă
monitorizarea
concentrației
terapeutice pentru aceste anticonvulsivante,
dacă este disponibilă.
Poate fi necesară o scădere a dozei pentru
aceste medicamente atunci când sunt
administrate concomitent cu ritonavir.

Anticonvulsivante:
↓ Anticonvulsivante
divalproex, lamotrigină,
fenitoină

Antidepresive:
↑ Antidepresive
nefazodonă
Inhibitori selectivi ai
recaptării serotoninei
(ISSR): de exemplu,
fluoxetină, paroxetină,
Antidepresive triciclice:
de
exemplu
amitriptilină,
nortriptilină
Antidepresiv:
↓ Bupropion
bupropion
↓ Metabolitul
hidroxibupropion
Antidepresiv:
↑ Desipramină
desipramină
Antidepresiv: trazodonă ↑ Trazodonă

Antiemetic: dronabinol

↑ Dronabinol

Antifungice:
↑ Ketoconazol
ketoconazol,
↑ Itraconazol
itraconazol, voriconazol ↓ Voriconazol

Pacienții care primesc ritonavir și bupropion
activ, concomitent trebuie monitorizați pentru un
răspuns clinic adecvat la bupropion.
Se
recomandă
reducerea
dozei
și
monitorizarea concentrației de desipramină.
În urma administrării concomitente de
trazodonă și ritonavir au fost observate reacții
adverse cum ar fi greață, amețeli, hipotensiune
arterială și sincopă. Trebuie luată în
considerare o doză mai mică de trazodonă.
Poate fi necesară o scădere a dozei de
dronabinol atunci când se administrează
concomitent cu ritonavir.
Nu se recomandă doze mari de ketoconazol
sau itraconazol (mai mari de 200 mg pe zi).
Trebuie evitată administrarea concomitentă de
voriconazol și ritonavir 100 mg, cu excepția
24

Antimicobacteriene:
bedaquilină

↑ Bedaquilină

Antimicobacteriene:
rifampicină

↓ Ritonavir

Antiparazitare:
atovaquonă

↓ Atovaquonă

Antiparazitare: chinină

↑ Chinină

Antipsihotice:
perfenazină,
risperidonă, tioridazină
Beta-blocante:
metoprolol, timolol

↑ Antipsihotice

Bronhodilatatoare:
teofilină

↓ Teofilină

Digoxină

↑ Digoxină

Antagoniști
receptorilor
elagolix

cazului în care o evaluare a raportului
beneficiu/risc pentru pacient justifică
utilizarea voriconazolului.
Bedaquilina trebuie utilizată cu ritonavir
numai
dacă
beneficiul
administrării
concomitente depășește riscul.
Poate duce la pierderea răspunsului virologic.
Trebuie luați în considerare agenți
antimicobacterieni alternativi, cum ar fi
rifabutina.
Semnificația clinică este necunoscută; totuși,
poate fi necesară creșterea dozei de
atovaquonă.
Poate fi necesară o scădere a dozei de chinină
atunci când se administrează concomitent cu
ritonavir.
Poate fi necesară o scădere a dozei de
antipsihotice atunci când se administrează
concomitent cu ritonavir.
Se impune prudență și se recomandă
monitorizarea clinică a pacienților. Poate fi
necesară o scădere a dozei pentru aceste
medicamente atunci când sunt administrate
împreună cu ritonavir.
Poate fi necesară o doză crescută de teofilină;
trebuie avută în vedere monitorizarea
terapeutică.
Administrarea concomitentă de ritonavir cu
digoxină poate crește concentrația plasmatică
a digoxinei. Trebuie manifestată prudență la
administrarea concomitentă de ritonavir cu
digoxină, cu monitorizarea corespunzătoare a
nivelurilor serice de digoxină.
Utilizarea concomitentă a elagolix 200 mg de
două ori pe zi și ritonavir pentru mai mult de 1
lună nu este recomandată din cauza riscului
potențial de apariție a unor evenimente
adverse, cum ar fi pierderea masei osoase și
creșterea transaminazelor hepatice. Utilizarea
concomitentă a elagolix 150 mg o dată pe zi și
ritonavir trebuie limitată la 6 luni.
Nu se recomandă administrarea concomitentă
de ritonavir cu simeprevir.

↑ Beta-blocante

ai ↑ Elagolix
GnRH: ↓ Ritonavir

Antivirale cu acțiune ↑ Simeprevir
directă pentru hepatita
C: simeprevir
Inhibitori de kinază: ↑ Metabolitul R406 al Monitorizați toxicitățile expunerii la R406 care
fostamatinib (vezi și fostamatinib
au ca rezultat evenimente adverse legate de
agenți antineoplazici de
doză, cum ar fi hepatotoxicitatea și
mai sus)
neutropenia. Poate fi necesară reducerea dozei
25

de fostamatinib.
Administrarea concomitentă cu corticosteroizi
ale căror expuneri sunt semnificativ crescute
de inhibitori puternici ai CYP3A poate crește
riscul de sindrom Cushing și de supresie
suprarenaliană.
Trebuie luați în considerare corticosteroizi
alternativi, inclusiv beclometazona și
prednisolonul (a căror PK și/sau PD sunt mai
puțin afectate de inhibitorii puternici ai
CYP3A în raport cu alți steroizi studiați), în
special pentru utilizarea pe termen lung.

Corticosteroizi
↑ Glucocorticoizi
sistemici/inhalați/
nazali/oftalmici:
de
exemplu, betametazonă
budesonidă,
ciclesonidă,
dexametazonă,
fluticasonă,
metilprednisolonă,
mometasonă,
prednisonă,
triamcinolonă.
Agonist
al
beta- ↑ Salmeterol
adrenoceptorilor
cu
acțiune
prelungită:
salmeterol

Nu se recomandă administrarea concomitentă
de salmeterol și ritonavir. Combinația poate
duce la creșterea riscului de apariție a
evenimentelor
adverse
cardiovasculare
asociate cu salmeterol, inclusiv prelungirea
intervalului QT, palpitații și tahicardie
sinusală.
Poate fi necesară o scădere a dozei pentru
aceste medicamente atunci când sunt
administrate concomitent cu ritonavir.

Sedative/hipnotice:
↑ Sedative/hipnotice
buspironă, clorazepat,
diazepam, estazolam,
flurazepam, zolpidem
Stimulante:
↑ Metamfetamină
metamfetamină
#

A se utiliza cu prudență. Poate fi necesară o
scădere a dozei de metamfetamină atunci când
se administrează în concomitent cu ritonavir.

se referă la interacțiunea cu apalutamida.

Medicamente fără interacțiuni observate sau prevăzute cu atazanavir
Nu au fost observate interacțiuni medicamentoase semnificative din punct de vedere clinic atunci când
sulfatul de atazanavir a fost administrat concomitent cu metadona, fluconazolul, paracetamolul sau
atenololul sau cu inhibitorii nucleozidici ai reverstranscriptazei lamivudină sau zidovudină.

Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi
gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament.
Pacientele nu trebuie să alăpteze în timpul tratamentului cu Atazor-R. Atazanavir și ritonavir pot fi
transmise la copil prin laptele matern. Discutați cu medicul dumneavoastră despre cel mai bun mod de a
vă hrăni copilul.
După nașterea copilului dumneavoastră, spuneți-i medicului dumneavoastră dacă pielea copilului
dumneavoastră sau partea albă a ochilor acestuia devine galbenă.
Dacă alăptați, nu continuați alăptarea la sân.
•
Nu trebuie să alăptați dacă aveți infecția HIV-1 din cauza riscului de a transmite infecția HIV-1
copilului dumneavoastră.
•
Atazanavir și ritonavir pot fi transmise la copil prin laptele matern.
•
Discutați cu medicul dumneavoastră despre cel mai bun mod de a vă hrăni copilul.