Fișă tehnică · Amiodaron-BP 200 mg, comprimate

Adulți

Este deosebit de important să fie utilizată doza minimă eficace. În toate cazurile, managementul pacientului trebuie evaluat în funcţie de răspunsul individual şi starea de sănătate.

Doza de incărcare

Tratamentul trebuie început cu 200 mg de trei ori pe zi (600 mg), timp de o săptămână. Doza trebuie apoi redusă la 200 mg de două ori pe zi, următoarea săptămână.

În unele cazuri, poate fi necesară o doză de încărcare mai mare, de până la 800-1000 mg clorhidrat de amiodaronă, dar numai pentru perioade scurte de timp şi sub monitorizare electrocardiografică.

Doza de întreţinere

După perioada inițială, doza trebuie redusă la 200 mg pe zi sau mai puțin (1 comprimat Amiodaron-BP la 2 zile, echivalent a 100 mg clorhidrat de amiodaronă pe zi), dacă este cazul. Rareori, pacientul poate necesita o doză mai mare de întreținere, până la 400 mg clorhidrat de amiodaronă pe zi.

Doza trebuie titrată la minimul necesar pentru menținerea controlului aritmiei.

Doza de întreținere trebuie revizuită în mod regulat, în special atunci când aceasta depășește 200 mg zilnic.

Consideraţii generale

- Doza de încărcare

Este necesară o doză mare pentru a obţine rapid nivele adecvate în ţesut.

- Întreţinere

O doză prea mare pe parcursul tratamentului de întreţinere, poate determina reacţii adverse despre care se crede că sunt legate de nivelele crescute din ţesut ale amiodaronei şi ale metaboliţilor săi. Amiodarona este legată puternic de proteinele plasmatice şi are un timp de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 50 de zile (limitele raportate 20-100 zile). Rezultă că, între ajustările de doze, trebuie lăsat suficient timp pentru a se obţine un nou echilibru de distribuţie. La pacienţii cu aritmii potenţial letale, timpul de înjumătăţire lung este o măsură de protecţie valoroasă deoarece omiterea ocazională de doze nu influenţează semnificativ efectul terapeutic global. Este important, mai ales, să se utilizeze doza minimă eficace şi ca pacientul să fie monitorizat cu regularitate pentru a detecta caracteristicile clinice ale dozajului în exces de amiodaronă. Tratamentul poate fi apoi ajustat corespunzător.

- Reducerea dozei/întrerupere

Odată cu scăderea concentraţiilor din ţesut, dispar treptat şi reacţiile adverse. După întreruperea medicaţiei, amiodarona reziduală legată de ţesut poate proteja pacientul până la o lună. Cu toate acestea, pe parcursul acestei perioade, trebuie avută în vedere probabilitatea recurenţei aritmiei.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea amiodaronei la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite.

Datele disponibile în prezent sunt descrise la punctele 5.1 şi 5.2.

Vârstnici

Ca în cazul tuturor pacienţilor, trebuie utilizată doza minimă eficace. Deşi nu există dovezi că dozele necesare pentru vârstnici sunt diferite, aceştia pot fi mai predispuşi la bradicardie şi tulburări de conducere cardiacă la administrarea unei doze prea mari.

Trebuie acordată o atenţie deosebită monitorizării funcţiei tiroidiene (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 4.8).

Mod de administare

Amiodaron-BP comprimate se administrează pe cale orală. Comprimatele se administrează înainte de masă, în timpul mesei sau după masă.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacodinamice
• Medicamente care pot determina torsada vârfurilor sau prelungirea intervalului QT
Torsada vârfurilor- tulburare gravă de ritm cardiac poate fi provocată de anumite medicamente,
antiaritmice sau nu. Hipokaliemia este un factor favorizant, ca și bradicardia sau alungirea preexistentă
a intervalului QT, congenitală sau dobândită.
Asocieri contraindicate:
Tratamentul asociat cu medicamente care pot determina torsada vârfurilor este contraindicat
(vezi pct. 4.3):
- antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă);
- antiaritmice din clasa III (dofetilidă, ibutilidă, sotalol);
- eritromicină administrată intravenos, spiramicină administrată intravenos, cotrimoxazol, pentamidină
(administrată parenteral)
- unele antipsihotice: clorpromazină, tioridazină, ciamemazină, levomepromazină, flufenazină,
pimozidă, droperidol, haloperidol și sertindol
- neuroleptice benzamidice (amisulpridă, sulpiridă, tiapridă, veralipridă)
- litiu și antidepresive triciclice, de ex. doxepină, maprotilină, amitriptilină
- unele antihistaminice, de ex. terfenadină, astemizol, mizolastină
- cisaprida, difemanil
- anti-malarice, de ex. chinină, meflochină, clorochină, halofantrină.
- moxifloxacina
- vincamina
Administrarea concomitentă a amiodaronei cu medicamente care prelungesc intervalul QT (cum ar fi
claritromicina) trebuie să se bazeze pe o evaluare atentă a potențialelor riscuri și beneficii pentru fiecare
pacient, deoarece riscul de torsada de vârfuri poate crește și pacienții trebuie atent monitorizați pentru
prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.4)..
Administrarea concomitentă a amiodaronei cu fluorochinolone trebuie evitată (utilizarea concomitentă
cu moxifloxacină este contraindicată). Au existat cazuri rare de prelungire a intervalului QTc, cu sau fără
torsada vârfurilor, la pacienții tratați cu amiodaronă în asociere cu fluorochinolone (vezi pct. 4.3).
Asocieri nerecomandate:
Halofantrină, pentamidină, lumefantrină
Risc crescut de aritmii ventriculare, în special torsada vârfurilor. Dacă este posibil, se va întrerupe
administrarea medicamentului care determină torsada vârfurilor. Dacă administrarea concomitentă nu
poate fi evitată, trebuie să se efectueze anterior un control al intervalului QT şi monitorizare
electrocardiografică.
• Medicamente care scad ritmul cardiac sau produc tulburări de automatism sau de conducere
Asocieri nerecomandate:
- beta-blocante și inhibitori ai canalelor de calciu care diminuează frecvența cardiacă (diltiazem,
verapamil); pot apărea potențări ale proprietăților cronotrope negative și efecte de încetinire a conducerii.
Asocieri care trebuie avute în vedere:
-clonidină, guanfacină, meflochină, anticolinesterazice (donepezil, galantamină, rivastigmină, tacrin,
ambenoniu, piridostigmină, neostigmină), pilocarpină. Risc de bradicardie excesivă (efecte aditive).

• Medicamente care pot determina hipokaliemie
Risc crescut de aritmii ventriculare, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor favorizant).
Asocieri nerecomandate:
- laxative stimulante deoarece pot determina hipokaliemie, crescând astfel riscul apariţiei torsadei
vârfurilor; trebuie utilizate alte tipuri de laxative.
Este necesară prudenţă la utilizarea următoarelor medicamente în asociere cu Amiodaron-BP:
- diuretice care determină pierdere de potasiu (în monoterapie sau în asociere),
- amfotericină B (pe cale intravenoasă),
- corticosteroizi sistemici (gluco-, mineralo-), tetracosactid.
Este necesar să se prevină apariţia hipokaliemiei şi să fie corectată; intervalul QT trebuie urmărit; în caz
de torsada vârfurilor, nu trebuie administrate medicamente antiaritmice (se iniţiază pacing ventricular şi
se poate utiliza magneziu i.v.). Sunt necesare monitorizare clinică, biologică şi electrocardiografică.
• Anestezie generală (vezi pct. 4.4 şi 4.8):
Au fost raportate complicaţii potenţial severe la pacienţii supuşi anesteziei generale sau care primesc
terapie cu oxigen în doze mari: bradicardie (care nu răspunde la atropină), hipotensiune arterială,
tulburări de conducere, debit cardiac scăzut.
Au fost observate, de obicei în perioada imediat următoare intervenţiei chirurgicale, cazuri foarte rare de
complicaţii respiratorii severe (sindrom de detresă respiratorie acută la adult), uneori letale. Este posibil
ca aceste tulburări să fie determinate de o interacţiune cu concentraţii crescute de oxigen.
Efectul Amiodaron-BP asupra altor medicamente
Amiodarona şi/sau metabolitul său dezetilat, inhibă CYP1A1, CYP1A2, CYP3A4, CYP2C9, CYP2D6
şi glicoproteina P şi poate creşte expunerea la substraturile acestora.
Din cauza timpului de înjumătăţire crescut al amiodaronei, interacţiunile se pot observa câteva luni
după întreruperea tratamentului cu amiodaronă.
Substraturi ale glicoproteinei P (gp-P)
Amiodarona este un inhibitor al gp-P. Administrarea asociată cu substraturi ale gp-P este de aşteptat să
determine o creştere a expunerii la acestea.
- Digitalice
Pot apărea tulburări ale automatismului (bradicardie excesivă) şi tulburări de conducere atrioventriculară
(acţiune sinergică); în plus, este posibilă creşterea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei din cauza
scăderii clearance-ului acesteia.
- Dabigatran
Este necesară prudenţă la administrarea amiodaronei în asociere cu dabigatran, din cauza riscului de
hemoragie. Poate fi necesară ajustarea dozei de dabigatran conform informaţiilor de prescriere ale
acestuia.
Substraturi ale CYP 2C9
Amiodarona creşte concentraţia plasmatică a substraturilor CYP 2C9 cum sunt warfarina sau fenitoina
prin inhibarea citocromului P450 2C9.
- Warfarina
Asocierea warfarinei cu amiodarona poate exacerba efectul anticoagulantului oral, crescând astfel riscul
hemoragic. Sunt necesare controlul mai frecvent al protrombinemiei şi monitorizarea INR. În timpul
tratamentului cu amiodaronă cât şi după întreruperea acestuia, este necesară ajustarea dozelor de
anticoagulante orale.

- Fenitoină
Asocierea fenitoinei cu amiodarona poate duce la supradozaj cu fenitoină (prin scăderea metabolizării
hepatice a fenitoinei), manifestându-se prin semne neurologice. Trebuie realizată supravegherea clinică
şi scăderea dozelor de fenitoină imediat ce apar semne clinice de supradozaj; trebuie determinate
concentraţiile plasmatice ale fenitoinei.
Substraturi ale CYP2D6
- Flecainidă: dat fiind faptul că flecainida este în principal metabolizată de CYP 2D6, prin inhibarea
acestei izoenzime, amiodarona poate crește concentrațiile plasmatice ale flecainidei; se recomandă
reducerea dozei de flecainidă cu 50% și monitorizarea strictă a pacientului pentru efecte adverse.
Monitorizarea nivelurilor plasmatice ale flecainidei este recomandată în aceste condiții.
Substraturi ale CYP P450 3A4
Concentraţiile plasmatice ale acestor medicamente pot creşte dacă sunt administrate în asociere cu
amiodarona, care este un inhibitor al CYP 3A4, ceea ce poate duce la creşterea toxicităţii lor:
- Ciclosporină: concentraţie plasmatică mai mare în asociere cu amiodarona. Dozele trebuie ajustate.
- Fentanil: în asociere cu amiodarona, efectul farmacologic al fentanilului este crescut, cu mărirea riscului
de toxicitate.
- Statine: creşte riscul de toxicitate musculară (de exemplu rabdomioliză) prin administrarea asociată de
amiodaronă şi statine metabolizate prin intermediul CYP 3A4, cum sunt simvastatin, atorvastatin şi
lovastatin. Se recomandă asocierea unor statine care nu sunt metabolizate de CYP 3A4, atunci când se
administrează cu amiodaronă.
- Lidocaină: Risc de creştere al concentraţiilor plasmatice ale lidocainei, din cauza scăderii metabolizării
hepatice de către amiodaronă, cu posibile reacţii adverse neurologice şi cardiace. Sunt necesare
monitorizare clinică şi efectuarea periodică a ECG, eventual controlul concentraţiilor plasmatice ale
lidocainei. Dacă este necesar, dozele de lidocaină se vor ajusta în timpul tratamentului cu amiodaronă şi
după întreruperea acestuia.
- Alte medicamente metabolizate de CYP 3A4: lidocaina, sirolimus, tacrolimus, sildenafil, fentanyl,
midazolam, triazolam, dihidroergotamina, ergotamina, colchicina.
Efectul altor medicamente asupra Amiodaron-BP
Inhibitorii CYP3A4 şi CYP2C8 pot inhiba metabolizarea amiodaronei şi pot creşte expunerea la aceasta.
Este recomandat să se evite inhibitorii CYP3A4 (de exemplu sucul de grapefruit şi anumite
medicamente) în timpul tratamentului cu amiodaronă.
- Orlistat
Risc de scădere a concentraţiilor plasmatice ale amiodaronei şi ale metabolitului activ. Sunt necesare
monitorizare clinică şi, eventual, efectuarea periodică a ECG.
Alte interacţiuni medicamentoase cu Amiodaron-BP (vezi pct. 4.4)
Administrarea concomitentă de amiodaronă cu sofosbuvir, singur sau în asociere cu un alt medicament
antiviral cu acţiune directă împotriva virusului hepatitei C (VHC) (cum sunt daclatasvir, simeprevir, sau
ledipasvir), nu este recomandată, deoarece poate duce la bradicardie simptomatică gravă. Mecanismul
acestui efect bradicardizant nu este cunoscut. Dacă administrarea concomitentă nu poate fi evitată, se
recomandă monitorizarea cardiacă (vezi pct. 4.4).

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului înainte de a lua acest medicament.
Din cauza conţinutului de iod, acest medicament este contraindicat în timpul sarcinii.
Alăptarea este contraindicată în timpul tratamentului cu acest medicament.