Fișă tehnică · Amiodaron-BP 150 mg/3 ml, soluţie injectabilă

Doze şi mod de administrare Nu trebuie utilizate concentrații mai mici de 2 fiole la 500 ml. A se utiliza exclusiv soluție izotonică glucozată. A nu se adăuga niciun alt produs în lichidul de perfuzie. Amiodarona trebuie administrată pe cale venoasă centrală, cu excepția resuscitării cardiopulmonare în cazurile de stop cardiac legat de fibrilație ventriculară rezistentă la șocuri electrice externe, când, în absența unei căi venoase centrale, se poate folosi calea venoasă periferică (vezi pct. 4.4) •

Tulburări grave de ritm, atunci când calea orală nu este adecvată, cu excepția resuscitării cardiopulmonare în cazul stopului cardiac legat de fibrilația ventriculară rezistentă la șocuri electrice externe:

Perfuzie venoasă centrală

Doza de atac (de încărcare): în medie 5 mg/kg în soluție de glucoză, de preferință folosind o seringă electrică, administrat timp de 20 minute până la 2 ore și repetat de 2 până la 3 ori în 24 de ore.

Acțiunea este de scurtă durată, necesitând perfuzie continuă. -

Tratament de întreținere: 10 până la 20 mg/kg/zi (în medie 600 până la 800 mg/24 ore, până la 1,2 g/24 ore) în 250 ml soluție de glucoză, timp de câteva zile.

Este necesară trecerea la calea orală de administrare (3 comprimate pe zi) din prima zi de perfuzie. Această doză poate fi crescută la 4 sau chiar 5 comprimate pe zi. •

Resuscitare cardiopulmonară în caz de stop cardiac legat de fibrilație ventriculară rezistentă la șocuri electrice externe. In ceea ce priveste calea de administrare și ținând cont și de situația în care se aplică această indicatie, se recomandă utilizarea unui cateter venos central, dacă acesta este disponibil imediat; în caz contrar, administrarea se poate face pe cale venoasa periferică, folosind o venă periferică de calibru mare și cu un flux cât mai mare posibil. -

Doza intravenoasă inițială este de 300 mg (sau 5 mg/kg) diluată în 20 ml de ser glucozat 5% și injectată rapid.

O administrare intravenoasă suplimentară de 150 mg (sau 2,5 mg/kg) poate fi luată în considerare dacă fibrilația ventriculară persistă.

A nu se adăuga niciun alt produs în seringă. Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea amiodaronei la copii şi adolescenţi nu a fost stabilită. Datele curente disponibile sunt descrise la pct.5.1 şi 5.2. Din cauza prezenţei alcoolului benzilic, amiodarona pentru utilizare intravenoasă trebuie administrată cu precauție la nou-născuţi, sugari şi copii cu vârsta până la 3 ani.

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Medicamente antiaritmice Numeroase medicamente antiaritmice deprimă automatismul cardiac, conducerea și contractilitatea. Asocierea de antiaritmice aparținând diferitor clase poate oferi un efect terapeutic benefic, dar este de cele mai multe ori foarte susceptibilă, necesitând monitorizare clinică atentă și monitorizare ECG. Este contraindicată combinația de antiaritmice care provoacă torsada vârfurilor (amiodaronă, disopiramidă, chinidinice, sotalol etc.). Combinația de medicamente antiaritmice din aceeași clasă nu se recomandă, în afara cazurilor excepționale, din cauza riscului crescut de reacții adverse cardiace. Asocierea cu medicamentele cu proprietăți inotrope negative, bradicardizante şi cu efecte de încetinire a conducerii atrio-ventriculare este susceptibilă, necesitând monitorizare clinică atentă și monitorizare ECG. Medicamente care pot determina torsada vârfurilor Această tulburare gravă de ritm cardiac poate fi cauzată de o serie de medicamente (cu sau fără potențial antiaritmic). Hipokaliemia (vezi medicamente hipokaliemice) este un factor contributiv, la fel ca și bradicardia (cf. medicamentele bradicardizante) sau prelungirea preexistentă a intervalului QT, congenitală sau dobândită. Medicamentele în cauză includ antiaritmice de clasa Ia și III și anumite neuroleptice. Pentru dolasetron, eritromicină, spiramicină și vincamină, numai formele administrate intravenos pot fi implicate în această interacțiune.

Utilizarea unui medicament care induce torsada vârfurilor cu un alt medicament care induce torsada vârfurilor este în general contraindicată. Totuți, pot fi excepții de la regulă, pentru unele medicamente cu caracter obligator cum ar fi metadona, antiparazitarele (halofantrină, lumefantrină, pentamidină) și neurolepticele. Acestea sunt doar nerecomandate de a fi administrate cu alte medicamente care induc torsada vârfurilor Medicamente bradicardizante Numeroase medicamente pot provoca bradicardie. Acesta este cazul în special pentru antiaritmice de clasa Ia, beta-blocante, unele antiaritmice de clasa III, anumiți antagoniști de calciu, digitalice, pilocarpină, anticolinesterazice etc. Efectul Amiodaron-BP asupra altor medicamente Amiodarona şi/sau metabolitul său dezetilat, inhibă CYP1A1, CYP1A2, CYP3A4, CYP2C9, CYP2D6 şi glicoproteina P şi poate creşte expunerea la substraturile acestora. Din cauza timpului de înjumătăţire lung al amiodaronei, interacţiunile se pot observa câteva luni după întreruperea tratamentului cu amiodaronă. Efectul altor produse asupra Amiodaron-BP Inhibitorii CYP3A4 și inhibitorii CYP2C8 pot avea potențialul de a inhiba metabolismul amiodaronei și de a crește expunerea la aceasta. Se recomandă evitarea inhibitorilor CYP 3A4 (de exemplu, suc de grepfruit și anumite medicamente) în timpul tratamentului cu amiodarona. ➢ ASOCIERI CONTRAINDICATE Medicamente care pot determina torsada vârfurilor (cu excepția antiparazitarelor, neurolepticelor și metadonei, vezi asocieri nerecomandate) - antiaritmice de clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă); - antiaritmice de clasa III (dofetilidă, ibutilidă, sotalol) - alte medicamente precum: arsenic, bepridil, cisapridă, citalopram, escitalopram, difemanil, dolasetron IV, domperidonă, dronedaronă, eritromicină IV, levofloxacină, mequitazină, mizolastină, moxifloxacină, prucalopridă, spiramicină IV, toremifen IV, vincamină IV Telaprevir: tulburări de automatizare și conducere cardiacă cu risc de bradicardie excesivă. Cobicistat: risc de creștere a efectelor adverse ale amiodaronei din cauza reducerii metabolismului acesteia. ➢ ASOCIERI NERECOMANDATE Sofosbuvir: Administrarea concomitentă de amiodaronă cu scheme de tratament ce conţin sofosbuvir poate duce la bradicardie simptomatică gravă. Dacă administrarea concomitentă nu poate fi evitată, se recomandă monitorizarea cardiacă (vezi pct. 4.4). Substraturi CYP3A4

Amiodarona, un inhibitor al CYP 3A4, crește concentrațiile plasmatice ale substraturilor CYP3A4, ceea ce poate duce la o posibilă creștere a toxicității acestora. · Ciclosporină: Creșterea concentrațiilor sanguine de ciclosporină, prin reducerea metabolismului său hepatic, cu risc de efecte nefrotoxice. Măsurarea concentrațiilor sanguine de ciclosporină, monitorizarea funcției renale și ajustarea dozei de ciclosporină sunt necesare în timpul tratamentului cu amiodaronă. Diltiazem injectabil: risc de bradicardie și bloc atrioventricular. Dacă această asociere nu poate fi evitată, monitorizarea clinică atentă și monitorizarea ECG continuă este necesară. Fingolimod: potențarea efectelor bradicardice care pot avea consecințe fatale. Beta-blocantele sunt mai riscante deoarece împiedică mecanismele de compensare adrenergică. Monitorizare clinică și ECG continuă timp de 24 de ore după prima doză este necesară. Verapamil injectabil: risc de bradicardie sau bloc atrioventricular. Dacă această asociere nu poate fi evitată, monitorizarea clinică atentă și monitorizarea ECG continuă este necesară. Antiparazitare care ar putea provoca torsada vârfurilor (halofantrină, lumefantrină, pentamidină): risc crescut de tulburări de ritm ventricular, în special torsada vârfurilor. Dacă este posibil, este necesar de a întrerupe unul dintre cele două tratamente. Dacă asocierea nu poate fi evitată, controlul prealabil al QT și monitorizarea ECG. Neuroleptice care ar putea provoca torsada vârfurilor (amisulpridă, clorpromazină, ciamemazină, droperidol, flupentixol, flufenazină, haloperidol, levomepromazină, pimozidă, pipamperonă, pipotiazine, sertindol, sulpiridă, sultopridă, tiapridă, zuclopentixol). : Risc crescut de tulburări ale ritmului ventricular, în special torsada vârfurilor. Metadonă: risc crescut de tulburări de ritm ventricular, în special torsada vârfurilor. Fluorochinolone, altele decât levofloxacină și moxifloxacină (combinații contraindicate): Risc crescut de tulburări de ritm ventricular, în special torsada vârfurilor. Laxative stimulante: risc crescut de tulburări de ritm ventricular, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor care contribuie). Corectați orice hipokaliemie înainte de administrarea produsului și efectuați monitorizare clinică, electrolitică și electrocardiografică. Fidaxomicină: concentrații plasmatice crescute de fidaxomicină. ➢ ASOCIERI CARE NECESITĂ PRECAUȚII ÎN TIMPUL UTILIZĂRII Substraturi ale glicoproteinei P (gp-P)

Amiodarona este un inhibitor al gp-P. Administrarea asociată cu substraturi ale gp-P este de aşteptat să determine o creştere a expunerii la acestea. Digoxina Pot apărea tulburări ale automatismului (bradicardie excesivă) şi tulburări de conducere atrioventriculară (acţiune sinergică); în plus, este posibilă creşterea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei din cauza scăderii clearance-ului acesteia. Sunt necesare monitorizarea clinică, electrocardiografică şi determinarea digoxinemiei. Pacienţii trebuie supravegheaţi pentru semnele clinice de toxicitate digitalică. Dacă este necesar, se ajustează dozele de digoxină. Dabigatran Este necesară prudenţă la administrarea amiodaronei în asociere cu dabigatran, din cauza creșterii riscului de hemoragie. Post-chirurgical: monitorizarea clinică și adaptarea dozei de dabigatran dacă este necesar, fara a depași 150 mg/zi. Substraturi ale CYP 2C9 Amiodarona creşte concentraţia plasmatică a substraturilor CYP 2C9 cum sunt antagoniști ai vitaminei K sau fenitoina prin inhibarea citocromului CYP2C9. Antagonişti ai vitaminei K Efect crescut al antagoniștilor vitaminei K și risc de sângerare. Monitorizare mai frecventă a INR. Adaptarea dozei de antagonist al vitaminei K în timpul tratamentului cu amiodarona și la 8 zile după întreruperea acestuia. Fenitoină Asocierea fenitoinei cu amiodarona poate duce la supradozaj cu fenitoină (prin scăderea metabolizării hepatice a fenitoinei), manifestându-se preponderent prin semne neurologice. Este necesară monitorizarea clinică, controlul concentrațiilor plasmatice de fenitoină și posibila adaptare a dozei acesteia. Substraturi ale CYP2D6 Flecainidă Amiodarona crește concentrațiile plasmatice ale flecainidei prin inhibarea citocromului CYP2D6. Doza de flecainidă trebuie ajustată. Substraturi ale CYP 3A4 Concentraţiile plasmatice ale acestor medicamente pot creşte dacă sunt administrate în asociere cu amiodarona, care este un inhibitor al CYP 3A4, ceea ce poate duce la creşterea toxicităţii acestora: Statine (simvastatina, atorvastatina, lovastatina) Riscul de toxicitate musculară (ex. rabdomioliza) este crescut în urma administrării concomitente de amiodaronă şi statine metabolizate prin intermediul CYP 3A4, precum simvastatină, atorvastatină şi lovastatină. Este recomandată utilizarea statinelor care nu sunt metabolizate prin intermediul CYP 3A4 atunci când trebuie administrate în asociere cu amiodarona.

Alte medicamente metabolizate de CYP3A4 (sirolimus, tsildenafil, midazolam, dihidroergotamina, ergotamina, colchicina, triazolam): Amiodarona, un inhibitor al CYP3A4, crește concentrațiile plasmatice ale acestor medicamente, ceea ce poate duce la o posibilă creștere a toxicității lor. Lidocaina Risc de creștere a concentrațiilor plasmatice de lidocaină, cu posibilitate de reacții adverse neurologice și cardiace, prin reducerea metabolismului său hepatic de către amiodaronă. Monitorizarea clinică, ECG și eventual controlul concentrațiilor plasmatice de lidocaină; dacă este necesar, ajustarea dozei de lidocaină în timpul tratamentului cu amiodarona și după întreruperea acestuia. Tacrolimus Creșterea concentrațiilor sanguine de tacrolimus prin inhibarea metabolismului său de către amiodaronă. Este necesară măsurarea concentrațiilor sanguine de tacrolimus, monitorizarea funcției renale și ajustarea dozei de tacrolimus în timpul asocierii și la întreruperea amiodaronei Beta-blocante (cu excepția esmololului și sotalolului) Tulburări de automatism și de conducere (suprimarea mecanismelor simpatice compensatorii). Se recomandă monitorizare clinică și ECG. Beta-blocante în insuficiența cardiacă (bisoprolol, carvedilol, metoprolol, nebivolol) Tulburări de automatism și conducere cardiacă cu risc de bradicardie excesivă. Risc crescut de tulburări de ritm ventricular, în special torsada vârfurilor. Se recomandă monitorizare regulată clinică și ECG. Esmolol Tulburări de contractilitate, automatism și conducere (suprimarea mecanismelor simpatice compensatorii). Se recomandă monitorizare clinică și ECG. Diltiazem pe cale orală Risc de bradicardie sau bloc atrioventricular, în special la vârstnici. Se recomandă monitorizare clinică și ECG. Verapamil pe cale orală Risc de bradicardie sau bloc atrioventricular, în special la vârstnici. Se recomandă monitorizare clinică și ECG. Unele macrolide (azitromicină, claritromicină, roxitromicină) Risc crescut de tulburări de ritm ventricular, în special torsada vârfurilor. Monitorizare clinică și electrocardiografică în timpul asocierii.

Medicamente hipokaliemiante: diuretice hipokaliemiante (singure sau combinate), amfotericină B (cale IV), glucocorticoizi (cale generală), tetracosactid Risc crescut de tulburări de ritm ventricular, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor care contribuie). A se corecta orice hipokaliemie înainte de administrarea produsului; efectuați monitorizare clinică, electrolitică și electrocardiografică. Bradicardizante Risc crescut de tulburări de ritm ventricular, în special torsada vârfurilor. Monitorizare clinică și electrocardiografică. Orlistat Risc de scădere a concentrațiilor plasmatice ale amiodaronei și metabolitului său activ. Monitorizare clinică și, dacă este necesar, ECG. Tamsulosin Risc de creștere a efectelor adverse ale tamsulosinului, prin inhibarea metabolismului său hepatic. Monitorizarea clinică și ajustarea dozei de tamsulosin în timpul tratamentului cu inhibitorul enzimatic și după întreruperea acestuia, dacă este necesar. Voriconazol Risc crescut de tulburări de ritm ventricular, în special torsada vârfurilor, prin posibila reducere a metabolismului amiodaronei. Monitorizare clinică și ECG și posibilă adaptare a dozei de amiodarona. ➢ ASOCIERI CARE TREBUIE LUATE ÎN CONSIDERARE Pilocarpină Risc de bradicardie excesivă (adăugarea efectelor bradicardice)

Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Acest medicament conține alcool benzilic. Cantități mari de alcool benzilic trebuie utilizate cu prudență și numai dacă este necesar, în timpul sarcinii și alăptării, din cauza riscului de acumulare și toxicitate (acidoză metabolică). Sarcina Studiile la animale nu au pus în evidenţă vreun efect teratogen. În absenţa efectului teratogen la animale, un efect malformativ la specia umană nu este de aşteptat. Mai precis, la momentul actual, în cadrul studiilor clinice efectuate pe două specii, substanțele responsabile de malformații la oameni s-au dovedit a fi teratogene la animale. În clinică, nu există până în prezent date suficient de relevante pentru a evalua un posibil efect malformativ al amiodaronei la administrarea în primul trimestru de sarcină. Tiroida fetală începe să fixeze iod începând din a 14-a săptămână de amenoree; niciun efect asupra tiroidei fetale nu este de aşteptat în caz de administrare anterior de această dată. O supraîncărcare

cu iod asociată cu utilizarea acestui produs după această perioadă poate determina hipotiroidie fetală, biologică sau chiar clinică (guşă). În consecință, aministrarea acestui medicament este contraindicată începând cu trimestrul 2 de sarcină. Alăptarea Amiodarona și metabolitul său, ca și iodul, se excretă în laptele uman în concentrații mai mari decât concentrațiile plasmatice la mamă. Din cauza riscului de hipotiroidism la sugar, alăptarea este contraindicată în timpul tratamentului cu amiodaronă.