Fișă tehnică · Aminazin-Zdorovie 25 mg, comprimate filmate

Medicamentul se administrează pe cale orală, după mese.
Dozele, frecvenţa administrării şi schemele de tratament sunt stabilite de către medic individual în
funcție de indicaţii şi starea pacientului.
Dozele se vor ajusta prin creştere, iniţiind tratamentul cu cea minimă. Durata tratamentului – de la 3
săptămâni până la 2-4 luni şi mai mult.

La adulţi doza iniţială constituie 25-75 mg pe zi, divizate în 2-3 prize. Ulterior doza poate fi mărită
până la doza zilnică eficientă de întreţinere, care, de obicei, constituie 75-300 mg, divizată în 3-4 prize,
dar unii pacienţi pot necesita o doză zilnică de 1 g.
La vârstnici, în caz de maladii hepatice şi cardiovasculare doza se reduce de 2-3 ori.
Sughiţ persistent. Adulţilor se indică câte 25-50 mg de 3-4 ori pe zi.
Copiilor cu vârstă peste 5 ani se indică ⅓ –½ din doza pentru adulți; doza zilnică maximă – 75 mg,
divizată în câteva prize.
4.3
-

Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorpromazină sau alte componente ale medicamentului;
afectarea severă a funcţiei hepatice (ciroză, hepatită, icter hemolitic) şi/sau renale (nefrită, pielită
acută, amiloidoză renală), ale organelor hematopoietice;
afecţiuni progresive ale sistemului nervos central şi măduvei spinării (neuroinfecţii latente, de
exemplu, scleroză difuză);
ulcer gastric şi duodenal în acutizare;
mixedem;
maladii cardiovasculare severe (insuficienţă cardiacă decompensată şi vicii cardiace,
miocardiodistrofie marcată, hipotensiune arterială severă, reumocardită în stadii tardive),
tromboembolie;
stadiile avansate ale bronşiectaziei;
glaucom cu unghi închis;
retenţie de urină, determinată de hiperplazia prostatei;
accident vascular cerebral, traumatism cranio-cerebral în fază acută;
litiază renală şi biliară;
boli infecţioase acute;
deprimarea severă a sistemului nervos central, comă, traume cerebrale;
administrarea concomitentă cu barbiturice, alcool, opioide.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
La administrarea concomitentă cu alte medicamente sunt posibile următoarele interacţiuni:
- cu deprimantele sistemului nervos central, inclusiv cu etanol sau preparate care conţin etanol –
potenţarea deprimării sistemului nervos central, de asemenea inhibarea respiraţiei;
- cu antidepresivele triciclice, maprotilina sau inhibitorii monoaminoxidazei – prelungirea sau
potenţarea efectului sedativ şi anticolinergic, creşterea riscului dezvoltării sindromului neuroleptic
malign;
- cu anticonvulsivele – scăderea pragului convulsiv;
- cu medicamentele pentru tratamentul hipertiroidismului – creşterea riscului dezvoltării
agranulocitozei;
- cu medicamentele ce provoacă reacţii extrapiramidale – mărirea frecvenţei şi severităţii
tulburărilor extrapiramidale;
- cu medicamentele hipotensive – hipotensiune arterială marcată, agravarea hipotensiunii ortostatice;
- cu efedrina – micşorarea efectului vasoconstrictor al efedrinei;
- cu amfetamine – interacţiune antagonistă;
- cu remediile anticolinergice – intensificarea acţiunii anticolinergice;
- cu remediile anticolinesterazice – slăbiciune musculară, agravarea miasteniei;
- cu epinefrina – este posibilă alterarea efectelor epinefrinei, în rezultatul căreia are loc scăderea
ulterioară a tensiunii arteriale cu dezvoltarea hipotensiunii severe şi tahicardiei;
- cu amitriptilina – creşte riscul dezvoltării diskineziei tardive, este posibilă dezvoltarea ileusului
paralitic;
- cu diazoxida – hiperglicemie severă;
- cu doxepina – potenţarea hiperpirexiei;
- cu carbonatul de litiu – simptome extrapiramidale severe, acţiune neurotoxică;

-

cu morfina – dezvoltarea miocloniei;
cu cizaprida – prelungirea aditivă a intervalului QT pe ECG;
cu nortriptilina la pacienţii cu schizofrenie – este posibilă înrăutăţirea stării clinice, în pofida
concentraţiilor plasmatice mărite ale clorpromazinei;
- cu zolpidemul şi zopiclona – potenţarea acţiunii sedative a clorpormazinei;
- cu estrogenii – potenţarea acţiunii neuroleptice a clorpormazinei;
- cu guanetidina – reducerea sau chiar inhibiţia completă a acţiunii antihipertensive a guanetidinei;
- cu levodopa – inhibiţia acţiunii levodopei;
- cu glicozidele cardiace – reducerea acţiunii acestora.
Concentraţia plasmatică a clorpromazinei o reduc antiacidele, care conţin aluminiu şi hidroxid de
magneziu (afectează absorbţia clorpromazinei în tractul gastrointestinal), barbituricele (intensifică
metabolismul hepatic al clorpromazinei); o măresc – clorochina, sulfadoxina/pirimetamina.
Cimetidina poate reduce sau creşte concentraţia plasmatică a clorpromazinei. Clorpromazina poate
creşte concentraţia plasmatică a imipraminei, creşte sau reduce concentraţia plasmatică a fenitoinei.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament.
Sarcina
Trebuie să anunţaţi medicul în cazul în care credeţi că sunteţi gravidă (sau intenţionaţi să rămâneţi
gravidă). Medicamentul nu se recomandă în sarcină. La necesitatea stridentă a administrării
clorpromazinei în timpul sarcinii se va micşora durata tratamentului, iar la sfârşitul sarcinii, după
posibilitate, se va reduce doza.
Clorpromazina prelungeşte travaliul.
Alăptarea
Informaţi-vă medicul dacă alăptaţi sau intenţionaţi să începeţi alăptarea. Administrarea medicamentului
în perioada alăptării este contraindicată, deoarece clorpromazina pătrunde în laptele matern. La
necesitatea administrării medicamentului în perioada de lactaţie se sistează alăptarea la sân.