Fișă tehnică · Aminazin 25 mg/ml, soluţie injectabilă

Doze şi mod de administrare Se administrează intramuscular şi intravenos. Dozele şi schemele de tratament sunt stabilite de medic în mod individual, în funcţie de indicaţii şi starea pacientului. Adulți La administrarea intramusculară doză maximă la o priză constituie 150 mg, doza maximă zilnică – 600 mg. De obicei, intramuscular se administrează câte 1-5 ml soluţie 2,5%, dar nu mai mult de 3 ori pe zi. Durata tratamentului cu doze moderate este de câteva luni. Durata tratamentului cu doze mari – până la 1,5 luni, apoi se trece la tratament cu doze de întreţinere, reducând ulterior doza până la 25-75 mg pe zi. În caz de excitaţie psihică acută se administrează intramuscular 100-150 mg (4-6 ml soluţie 2,5%) sau intravenos 25-50 mg (1-2 ml soluţie 2,5% Aminazin, dizolvat în 20 ml soluţie glucoză 5% sau 40%), la necesitate - câte 100 mg (4 ml soluţie 2,5% – în 40 ml soluţie de glucoză). 1

Se administrează lent. La administrarea intravenoasă doza maximă pentru o priză constituie 100 mg, iar doza zilnică – 250 mg. Copii Pentru administrarea intramusculară sau intravenoasă, la copii cu vârsta mai mari de 1 an, doza pentru o priză constituie 250-500 µg/kg; la copii cu vârsta de peste 5 ani (masa corporală până la 23 kg) - 40 mg pe zi, la copii cu vârsta de 5-12 ani (masa corporală - 23-46 kg) - 75 mg pe zi. La pacienţii astenizaţi şi vârstnici se administrează până la 300 mg pe zi - intramuscular sau 150 mg pe zi – intravenos.

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Efectul sedativ al clorpromazinei este potenţat la administrarea concomitentă de zolpidem, zopiclonă și estrogeni. Concentraţia plasmatică a clorpromazinei este diminuată de antiacide, ce conţin aluminiu şi hidroxid de magneziu (cresc gradul de absorbţie a clorpromazinei din tractul gastrointestinal), de barbiturice (intensifică metabolismul clorpromazinei în ficat). Concentraţia plasmatică a clorpromazinei este crescută de clorochină, sulfadoxină/pirimetamină. Cimetidina poate duce la diminuarea sau creşterea concentraţiei plasmatice de clorpromazină. Clorpromazina poate reduce sau chiar inhibă complet efectul antihipertensiv al guanetidinei. Clorpromazina reduce efectul glicozidelor cardiace. Clorpromazina creşte concentraţia plasmatică de imipramină. Clorpromazina inhibă efectele levodopei; Clorpromazina creşte sau reduce concentraţia plasmatică a fenitoinei. În cazul administrării asociate cu alte medicamente sunt posibile: cu medicamente anticolinergice – potenţarea acţiunii anticolinergice; cu preparate anticolinesterazice – slăbiciune musculară, înrăutăţirea mersului, agravarea evoluţiei miasteniei; 3

cu epinefrină – denaturarea efectelor epinefrinei şi în rezultat are loc scăderea ulterioară a tensiunii arteriale şi dezvoltarea hipotensiunii arteriale severe şi tahicardiei; cu amitriptilină – risc crescut de dezvoltare a diskineziei tardive, este posibilă dezvoltarea ileusului paralitic; cu diazoxidul – hiperglicemie severă; cu doxepina – potenţarea hiperpirexiei; cu carbonat de litiu – simptome extrapiramidale severe, efecte neurotoxice; cu morfina – dezvoltarea miocloniilor; cu cisapridă – prelungirea aditivă a intervalului QT pe ECG; cu nortriptilină la pacienţii cu schizofrenie – este posibilă înrăutăţirea stării clinice, în pofida nivelului plasmatic crescut al clorpromazinei; cu antidepresive triciclice, inhibitori ai monoaminooxidazei – risc crescut de dezvoltare a sindromului neuroleptic malign; cu medicamente administrarte pentru tratamentul hipertiroidismului – risc crescut de agranulocitoză; cu alte medicamente care provoacă reacţii extrapiramidale – poate creşte frecvenţa şi severitatea tulburărilor extrapiramidale; cu medicamente care determină hipotensiune arterială – este posibilă hipotensiunea arterială ortostatică severă; cu efedrina – este posibilă diminuarea efectului vasoconstrictor al efedrinei. cu alte deprimante ale sistemului nervos central (SNC): derivați de morfină (analgezice, antitusive și terapie de substituție), barbiturice, benzodiazepine, alte anxiolitice, medicamente antihipertensive, etanol și medicamente care conțin etanol - o creștere a depresiei SNC. Poate apărea depresie respiratorie. Scăderea vigilenței poate face periculoasă conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.

În cazul afecţiunilor nevrotice, care sunt însoţite de creşterea tonusului muscular, dureri persistente, inclusiv cauzalgia, clorpromazina poate fi administrată în asociere cu analgezice şi, în caz de insomnie persistentă – cu hipnotice şi tranchilizante. În caz de administrare concomitentă a clorpromazinei cu preparate anticonvulsive creşte acţiunea acestora; cu alte medicamente cu acţiune inhibitorie asupra sistemului nervos central, precum şi etanol şi preparatele ce conţin etanol poate creşte depresia sistemului nervos central, precum şi depresia respiratorie. Barbituricele diminuează efectul terapeutic al clorpromazinei, din cauza scăderii concentraţiei plasmatice a clorpromazinei, datorită inducerii enzimelor microzomale hepatice. Clorpromazina poate suprima acţiunea amfetaminelor, levodopei, clonidinei, guanetidinei, adrenalinei.

Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Medicamentul nu este recomandat în timpul sarcinii. La necesitatea administrării clorpromazinei în timpul sarcinii se va reduce durata tratamentului, iar la sfârşitul sarcinii, după posibilitate, se va reduce doza. Clorpromazina prelungeşte travaliul. Nou-născuții ale căror mame au utilizat antipsihotice (inclusiv clorpromazină) în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină prezintă risc de sindrom extrapiramidal și/sau simptome de sevraj după naștere. Simptomele sindromului extrapiramidal și simptomele de sevraj la nounăscuți pot include agitație, creșterea sau scăderea tonusului muscular, tremor, somnolență, dificultăți de respirație și probleme de alăptare. La unii nou-născuți, aceste simptome dispar în câteva ore sau zile și nu necesită tratament special. Alți nou-născuți pot necesita o 4

spitalizare mai lungă. La administrarea dozelor mari de Aminazin la gravide și la nou-născuţi în unele cazuri a fost înregistrată tulburarea digestiei, legată de acţiunea similară atropinei și sindromul extrapiramidal. La necesitatea administrării clorpromazinei în perioada de alăptare se va întrerupe alăptarea la sân. Clorpromazina şi metaboliţii ei trec bariera placentară, se excretă în laptele matern.