Fișă tehnică · Adrenalină-BP 1 mg/ml, soluţie injectabilă în seringă preumplută

Doze şi mod de administrare Doze Doza eficace este, de obicei, cuprinsă între 0,005-0,01 mg/kg, dar în unele cazuri pot fi necesare doze mai mari. Adulți și copii cu greutate peste 30 kg Doza uzuală este de 0,3 ml (300 micrograme). În absența ameliorării clinice sau în cazul apariției deteriorării stării clinice se poate administra o a doua injecție cu Adrenalină-BP, la 5-15 minute după prima injectare. Se recomandă ca pacienților să li se prescrie două seringi preumplute Adrenalină-BP pe care să le aibă în permanență la ei. Copiii cu greutate cuprinsă între 15 kg și 30 kg: Doza uzuală la această categorie de vârstă este de 150 micrograme. Adrenalină-BP 1 mg/ml 0,3 ml, soluție injectabilă în seringă preumplută nu este adecvată pentru utilizare la copii cu greutate cuprinsă între 15 kg și 30 kg, din cauza dozei prea mari. Nu este posibil de administrat o doză mai mică de 300 micrograme cu o precizie adecvată, din cauza formatului seringii preumplute. Prin urmare, o doză mai mică de Adrenalină-BP poate fi utilizată numai în situații care pun viața în pericol și sub supraveghere medicală.

Pentru această categorie de vârstă, adrenalina soluție injectabilă 1 mg/ml este disponibilă în doza de 150 micrograme. Copiii cu greutate sub 15 kg Medicul trebuie să ia în considerare utilizarea altor forme de adrenalină injectabilă la copiii mici (cu greutate sub 15 kg). Mod de adminstrare Doar pentru administrare intramusculară. Doza inițială trebuie administrată de îndată ce simptomele de anafilaxie sunt recunoscute. Acestea pot apărea în câteva minute de la contactul cu alergenul și includ, de obicei: urticarie, înroșirea pielii sau angioedem. Simptomele unei evoluții severe implică sistemele respirator și circulator. Adrenalină-BP trebuie injectată doar intramuscular, în partea anterolaterală a coapsei, nu în mușchii fesieri. Locul unde a fost injectat produsul trebuie masat ușor, timp de 10 secunde după injectare. Pacientul/persoana care are grijă de pacient trebuie să fie informat/informată în legătură cu fiecare utilizare de Adrenalină-BP: ▪ Trebuie să sune pentru asistență medicală imediată, să solicite o ambulanță și să declare ”anafilaxie” chiar dacă simptomele par a se îmbunătăți (vezi pct. 4.4) ▪ Pacienții conștienți, de preferință, trebuie să stea întinși, cu picioarele ridicate. Dacă apar dificultăți la respirație - trebuie să stea în picioare. Pacienții inconștienți trebuie așezați pe o parte, în poziția de recuperare. ▪ Pacientul, dacă este posibil, trebuie să rămână în prezența unei alte persoane până la venirea asistenței medicale.

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Efectele adrenalinei pot fi potențate de către: antidepresive triciclice, inhibitorii recaptării de serotonină și noradrenalină (precum venlafaxina, sibutramina sau milnacipranul), inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO) (creștere bruscă a tensiunii arteriale și aritmie cardiacă) și inhibitori ai catecol-O-metiltransferazei (inhibitori COMT), hormoni tiroidieni, teofilină, oxitocină, parasimpatolice, anumite antihistaminice (difenhidramină, clorfeniramină), levodopa și alcool. Medicamente blocante beta-adrenergice: În cazul utilizării de medicamente beta-blocante non-cardioselective pot apărea hipertensiune arterială severă şi bradicardie reflexă. Beta-blocantele, în special medicamentele non-cardioselective, antagonizează, de asemenea, efectele cardiace şi bronhodilatatoare ale adrenalinei. Medicamente simpatomimetice: Administrarea concomitentă a altor medicamente simpatomimetice poate determina creşterea toxicităţii, din cauza posibilelor efecte aditive.

Medicamente blocante alfa-adrenergice: Alfa-blocantele antagonizează efectele de vasoconstricţie şi de creștere a tensiunii arteriale ale adrenalinei, determinând creşterea riscului de hipotensiune arterială şi tahicardie. Efectul hipertensiv al adrenalinei poate fi contracarat prin administrarea de vasodilatatoare cu acțiune rapidă sau de medicamente blocante α-adrenergice. Produsul trebuie utilizat cu precauție la pacienții care utilizează medicamente care pot crește riscul de aritmii cardiace, de exemplu glicozide digitalice, chinidină, agenți anestezici halogenați. Adrenalina inhibă secreția de insulină, crescând astfel valorile glicemiei. Astfel, la pacienții cu diabet zaharat cărora li s-a administrat adrenalină, poate fi necesară creșterea dozei de insulină sau medicamente antidiabetice orale.

Fertilitatea, sarcina și alăptarea Sarcina Nu au fost efectuate studii clinice în legătură cu această indicație. Adrenalina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiile potenţiale depăşesc riscurile posibile asupra fătului. Adrenalina poate reduce semnificativ fluxul sanguin placentar, deși șocul anafilactic are și el acest efect. Alăptarea Adrenalina administrată oral nu prezintă biodisponibilitate; adrenalina excretată în laptele matern nu este de așteptat să aibă vreun efect asupra sugarului.