Quodixor 150 mg 150 mg, comprimate filmate

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 10837/2018/01-02
Anexa 2
Rezumatul Caracteristicilor
Produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.

DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Quodixor 150 mg comprimate filmate

2.

COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine acid ibandronic 150 mg (sub formă de sare de sodiu monohidrat).
Excipienţi cu efect cunoscut:
Conţine 2,56 mg lactoză anhidră (echivalent cu 2,7 mg lactoză monohidrat ).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.

FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat
Comprimat filmat rotund, biconvex, de culoare albă.

4.

DATE CLINICE

4.1

Indicaţii terapeutice

Tratamentul osteoporozei la pacientele aflate în perioada de postmenopauză, cu risc crescut de fractură
(vezi pct. 5.1).
Reducerea riscului fracturilor vertebrale a fost demonstrată, eficacitatea asupra fracturilor de col femural
nu a fost stabilită.
4.2

Doze şi mod de administrare

Doze
Doza recomandată este un comprimat filmat a 150 mg, o dată pe lună. Este de preferat să se administreze
comprimatul la aceeaşi dată, în fiecare lună.
Quodixor trebuie administrat dimineaţa pe nemâncate (la cel puţin 6 ore de la ultima masă) şi cu 1 oră
înainte de consumul primului aliment sau a primei băuturi (alta decât apa) în ziua respectivă (vezi pct. 4.5)
sau înainte de utilizarea oricărui alt medicament administrat oral sau a suplimentelor (incluzând calciu).
În cazul omiterii unei doze, pacientele trebuie instruite să ia un comprimat de Quodixor 150 mg dimineaţa
după ce şi-au amintit, cu excepţia cazului în care au rămas mai puţin de 7 zile până la momentul
următoarei administrări. Pacientele trebuie să revină la administrarea dozei o dată pe lună la data
programată anterior.
1

Dacă administrarea următoarei doze este programată în mai puţin de 7 zile, pacientele trebuie să aştepte
până la acel moment şi să continue apoi administrarea dozei o dată pe lună, la data programată anterior.
Pacientele nu trebuie să utilizeze două comprimate în decursul aceleiaşi săptămâni.
Pacientelor trebuie să li se administreze suplimente de calciu şi/sau vitamină D, dacă aportul alimentar
este inadecvat (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5).
Nu a fost stabilită durata optimă a tratamentului cu bifosfonaţi pentru osteoporoză. Necesitatea continuării
tratamentului trebuie reevaluată periodic, în funcţie de beneficiile şi riscurile potenţiale ale administrării
Quodixor, pentru fiecare caz în parte, în special după 5 sau mai mulţi ani de utilizare.
Grupe speciale de pacienţi
Paciente cu insuficienţă renală
Acidul ibandronic nu este recomandat la pacientele cu clearance-ul creatininei sub 30 ml/min, din cauza
experienţei clinice limitate (vezi pct. 4.4 şi pct. 5.2).
Nu este necesară nici o ajustare a dozei la pacientele cu insuficienţă renală uşoară sau moderată, la care
clearance-ul creatininei este egal sau mai mare cu 30 ml/min.
Paciente cu insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).
Vârstnici (˃ 65 ani)
Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).
Copii şi adolescenţi
Nu există experienţă cu privire la utilizarea Quodixor la copii şi adolescenţi cu vârsta până în 18 ani şi nu
a fost studiată utilizarea Quodixor la această populație (vezi pct. 5.1 și 5.2).
Mod de administrare:
Administrare orală
•

•
•
•

Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu un pahar cu apă (180 până la 240 ml), în timp ce pacienta
stă aşezată sau este în ortostatism. Nu trebuie utilizată apa cu o concentraţie ridicată de calciu. În
cazul în care există suspiciuni privind prezenţa unei concentraţii ridicate de calciu în apa de la
robinet (apă dură), se recomandă să se utilizeze apă îmbuteliată, cu un conţinut scăzut de minerale.
Pacientele nu trebuie să stea în clinostatism timp de 1 oră după administrarea Quodixor.
Apa este singura băutură cu care trebuie administrat Quodixor.
Pacientele nu trebuie să mestece sau să sugă comprimatul, datorită posibilităţii de apariţie a
ulceraţiilor orofaringiene.

4.3

Contraindicaţii

–

Hipersensibilitate la acid ibandronic sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Hipocalcemie.
Anomalii ale esofagului care întârzie golirea esofagului, cum sunt stricturile sau acalazia.
Incapacitatea de a sta în şezut sau în ortostatism timp de cel puţin 60 minute.

4.4

Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Hipocalcemie
2

Hipocalcemia existentă trebuie corectată înainte de a începe tratamentul cu Quodixor. De asemenea, alte
tulburări ale metabolismului osos şi mineral trebuie tratate eficace. La toate pacientele, este important
aportul adecvat de calciu şi vitamina D.
Iritație gastro-intestinală
Administrarea orală de bifosfonaţi poate determina iritaţia locală a mucoasei porţiunii superioare a
tractului gastro-intestinal. Datorită acestor efecte posibile iritante şi a unui potenţial de agravare a
afecţiunii preexistente, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul în care se administrează Quodixor la
pacientele cu tulburări active gastro-intestinale superioare (de exemplu cunoscutul esofag Barrett, disfagia,
alte afecţiuni esofagiene, gastrita, duodenita sau ulcerele).
La pacientele tratate cu bifosfonaţi pe cale orală au fost raportate reacţii adverse cum sunt esofagita,
ulcerele esofagiene şi eroziunile esofagiene, în unele cazuri severe şi necesitând spitalizare, rar însoţite de
sângerare sau urmate de strictură sau perforaţie esofagiană. Riscul de reacţii adverse esofagiene severe
pare să fie mai mare la pacientele care nu respectă instrucţiunile de dozaj şi/sau care continuă tratamentul
cu bifosfonaţi pe cale orală, după apariţia simptomelor sugestive de iritaţie esofagiană. Pacientele trebuie
să acorde o atenţie specială şi să poată să urmeze instrucţiunile de dozaj (vezi pct. 4.2).
Medicii trebuie să fie atenţi la orice semne sau simptomele care semnalează o posibilă reacţie esofagiană
şi pacientele trebuie să fie instruite să întrerupă administrarea de Quodixor şi să solicite consult medical în
cazul în care dezvoltă disfagie, odinofagie, durere retrosternală sau pirozis nou apărut sau agravarea
pirozisului preexistent.
În timp ce în studiile clinice controlate nu a fost observat un risc crescut, după punerea pe piaţă au fost
raportări de ulcere gastrice şi duodenale în timpul administrării orale de bifosfonaţi, unele severe şi cu
complicaţii.
Deoarece atât medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) cât şi bisfosfonaţii sunt asociate cu
iritaţia gastro-intestinală, trebuie luate măsuri de precauţie în timpul administrării concomitente.
Osteonecroză de maxilar
Osteonecroza de maxilar, în general, asociată cu extracţia dentară şi/sau infecţii locale (incluzând
osteomielită) a fost raportată la pacientele cu neoplasm, la care s-au administrat scheme de tratament care
au inclus, în principal, bifosfonaţi administraţi intravenos. La majoritatea pacientelor s-au administrat, de
asemenea, chimioterapie şi corticosteroizi. Osteonecroza de maxilar, a fost raportată, de asemenea, la
pacientele cu osteoporoză tratate cu bifosfonaţi cu administrare orală.
O examinare dentară cu prevenţie stomatologică adecvată trebuie luată în considerare înainte de iniţierea
tratamentului cu bifosfonaţi la pacientele cu factori de risc asociaţi (de exemplu: neoplasm, chimioterapie,
radioterapie, utilizare de corticosteroizi, igienă orală deficitară).
În timpul tratamentului, aceste paciente trebuie să evite intervenţiile stomatologice invazive, dacă este
posibil. La pacientele la care apare osteonecroză de maxilar în timpul tratamentului cu bifosfonaţi,
chirurgia dentară poate amplifica această afecţiune. În cazul pacientelor care necesită intervenţii dentare,
nu există date disponibile pentru a sugera că întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi reduce riscul de
osteonecroză de maxilar. Judecata clinică a medicului curant trebuie să stabilească conduita terapeutică
pentru fiecare pacientă în funcţie de evaluarea individuală a raportului risc/beneficiu.
Osteonecroza canalului auditiv extern
În cursul tratamentului cu bifosfonaţi au fost raportate cazuri de osteonecroză a canalului auditiv extern, în
special în asociere cu terapia de lungă durată. Factorii de risc posibili pentru osteonecroza canalului
auditiv extern includ utilizarea corticosteroizilor şi chimioterapia şi/sau factori de risc local, cum sunt
infecţiile sau traumatismele. Trebuie luată în considerare posibilitatea de apariţie a osteonecrozei canalului
auditiv extern la pacienţii cărora li se administrează bifosfonaţi, care prezintă simptome auriculare,
inclusiv infecţii cronice ale urechii.
3

Fracturi femurale atipice
În timpul tratamentului cu bifosfonaţi au fost raportate fracturi atipice subtrohanteriene şi de diafiză
femurală, în special la pacienţii care urmează un tratament pe termen lung pentru osteoporoză. Aceste
fracturi transversale sau oblice scurte pot apărea oriunde de-a lungul femurului, imediat de sub trohanterul
mic până imediat deasupra platoului supracondilar. Aceste fracturi apar în urma unui traumatism minor
sau în absenţa unui traumatism, iar unii pacienţi prezintă durere la nivelul coapsei sau la nivel inghinal,
asociată adesea cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu săptămâni până la luni de zile înainte
de apariţia unei fracturi femurale complete. Fracturile sunt adesea bilaterale; de aceea, la pacienţii trataţi
cu bifosfonaţi la care s-a confirmat apariţia unei fracturi de diafiză femurală, trebuie examinat femurul
contralateral. A fost raportată, de asemenea, vindecarea insuficientă a acestor fracturi. La pacienţii la care
se suspicionează o fractură femurală atipică pană la finalizarea evaluării trebuie luată in considerare
întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi pe baza raportului risc-beneficiu individual. În timpul
tratamentului cu bifosfonaţi, pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze orice durere la nivelul coapsei, șoldului
sau la nivel inghinal, iar orice pacient care prezintă astfel de simptome trebuie evaluat pentru o fractură
femurală incompletă.
Insuficienţă renală
Datorită experienţei clinice limitate, acidul ibandronic nu este recomandat la pacienţii cu clearance al
creatininei sub 30 ml/min (vezi pct. 5.2).
Intoleranţă la galactoză
Acest medicament conţine lactoză. Pacientele cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Interacţiuni medicament-alimente
Biodisponibilitatea acidului ibandronic administrat oral este, în general, redusă în prezenţa alimentelor. În
special produsele care conţin calciu, incluzând laptele, dar şi alţi cationi polivalenţi (cum sunt aluminiu,
magneziu, fier) pot să interfere cu absorbţia acidului ibandronic, aşa cum reiese din studiile efectuate la
animale. Prin urmare, pacientele nu trebuie să mănânce pe durata nopţii (cel puţin 6 ore) înainte de
administrarea acidului ibandronic şi să continue repausul alimentar timp de 1 oră după administrarea
acidului ibandronic (vezi ptc. 4.2).
Interacţiuni cu alte medicamente
Nu sunt de aşteptat interacţiuni metabolice, deoarece acidul ibandronic nu inhibă cele mai importante
izoenzime hepatice ale citocromului P450 şi a fost demonstrat că nu este inductor enzimatic al
citocromului P450 la şobolani (vezi pct. 5.2). Acidul ibandronic este eliminat numai prin excreţie renală şi
nu este metabolizat.
Suplimentele alimentare care conţin calciu, antiacidele şi unele medicamente administrate pe cale orală
care conţin cationi polivalenţi
Este posibil ca suplimentele care conţin calciu, antiacidele şi unele medicamente administrate pe cale orală
care conţin cationi polivalenţi (cum ar fi aluminiu, magneziu, fier) să interfere cu absorbţia acidului
ibandronic. Ca urmare, pacientele nu trebuie să utilizeze alte medicamente pe cale orală timp de cel puţin
6 ore înainte de administrarea acidului ibandronic şi timp de 1 oră după administrarea acidului ibandronic.
Acidul acetilsalicilic şi AINS
Deoarece acidul acetilsalicilic, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) şi bifosfonaţii sunt
asociaţi cu apariţia iritaţiei gastro-intestinale, trebuie luate măsuri de precauţie în timpul administrării
concomitente a acestora (vezi pct. 4.4).
4

Blocante ale receptorilor H2 sau inhibitori ai pompei de protoni
Din totalul de peste 1500 paciente înrolate în studiul BM 16549 de comparare a schemei terapeutice cu
administrare lunară cu schema terapeutică cu administrare zilnică de acid ibandronic, 14% şi 18% dintre
paciente au utilizat blocante ale receptorilor histaminergici (H ) sau inhibitori ai pompei de protoni după
2

unul şi, respectiv, doi ani. Între aceste paciente, incidenţa evenimentelor la nivelul tractului gastrointestinal superior la pacientele tratate cu acid ibandronic 150 mg o dată pe lună a fost similară celei
observate la pacientele tratate cu acid ibandronic 2,5 mg pe zi.
La voluntarii sănătoşi de sex masculin şi la femeile aflate în perioada postmenopauză, administrarea
intravenoasă a ranitidinei a determinat o creştere de aproximativ 20% a biodisponibilităţii acidului
ibandronic, probabil din cauza acidităţii gastrice scăzute. Totuşi, deoarece această creştere se situează în
variabilitatea normală a biodisponibilităţii acidului ibandronic, se consideră că nu este necesară ajustarea
dozei, dacă acidul ibandronic este administrat împreună cu antagonişti H2 sau cu alte substanţe active care
cresc pH-ul gastric.
4.6

Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina
Quodixor este destinat administrării numai femeilor aflate în postmenopauză şi nu trebuie administrat
femeilor aflate în perioada fertilă.
Nu există date adecvate privind utilizarea acidului ibandronic la gravide. Studiile la şobolani au
demonstrat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). La om, riscul potenţial nu este
cunoscut.
Quodixor nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Nu se ştie dacă acidul ibandronic este excretat în laptele matern. Studiile efectuate la femelele de şobolan
care alăptau au demonstrat prezenţa unor concentraţii mici de acid ibandronic în lapte, după administrarea
intravenoasă.
Quodixor nu trebuie utilizat în timpul alăptării.
Fertilitatea
Nu există date referitoare la efectele acidului ibandronic la oameni. În studiile asupra funcţiei de
reproducere efectuate la şobolani prin administrarea pe cale orală, acidul ibandronic scade fertilitatea. În
studiile efectuate la şobolani prin administrarea pe calea intravenoasă, acidul ibandronic scade fertilitatea
la doze zilnice mari (vezi pct. 5.3).
4.7

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Ţinând cont de profilul farmacocinetic şi farmacodinamic şi de reacţiile adverse raportate,
este de aşteptat ca acidul ibandronic să nu aibă nicio influenţă sau să aibă o influenţă neglijabilă asupra
capacităţii de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
4.8

Reacţii adverse

Sumarul profilului de siguranţă
Cele mai grave reacţii adverse raportate sunt reacţia anafilactică/ şoc anafilactic, fracturile atipice de
femur, osteonecroza de maxilar, iritaţia gastro-intestinală, inflamaţia oculară (vezi paragraful “Descrierea
anumitor reacţii adverse” şi pct. 4.4).
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate sunt artralgia şi simptomele asemănătoare gripei. Aceste
simptome, asociate mai ales primei doze, sunt în general de scurtă durată, de intensitate uşoară sau
5

moderată şi se remit de obicei pe parcurs, în condiţii de continuare a tratamentului, fără a necesita măsuri
terapeutice (vezi paragraful “Afecţiune asemănătoare gripei”).
Tabelul reacţiilor adverse
În tabelul 1 este prezentată o listă completă a reacţiilor adverse cunoscute. Siguranţa administrării orale a
acidului ibandronic 2,5 mg pe zi a fost evaluată la 1251 paciente tratate în 4 studii clinice controlate cu
placebo; marea majoritate dintre paciente provenind dintr-un studiu pivot de tratament al fracturilor
desfăşurat pe durata a trei ani (MF 4411).
Într-un studiu cu durata de doi ani, efectuat la femei cu osteoporoză aflate în postmenopauză, (BM 16549),
profilurile generale de siguranţă ale administrării acidului ibandronic 150 mg o dată pe lună şi ale
administrării acidului ibandronic 2,5 mg o dată pe zi au fost similare. Proporţia globală a pacientelor la
care a apărut o reacţie adversă a fost de 22,7% şi 25,0% pentru acid ibandronic 150 mg o dată pe lună. În
majoritatea cazurilor acestea nu au determinat oprirea tratamentului.
Reacţiile adverse sunt listate în conformitate cu categoriile de frecvenţă şi clasificarea MedDRA pe
aparate, sisteme şi organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite conform următoarei convenţii: foarte
frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10
000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu se poate estima din datele
disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea
descrescătoare a gravităţii.
Tabelul 1: Reacţii adverse care au apărut la femei aflate în postmenopauză care au primit acid ibandronic
150 mg o dată pe lună sau acid ibandronic 2,5 mg o dată pe zi în studiile de fază III BM 16549 şi MF 4411
şi în experienţa ulterioară punerii pe piaţă.
Aparate, sisteme
şi organe

Frecvente

Tulburări ale
sistemului imunitar
Tulburări ale
sistemului nervos

Cefalee

Mai puţin
frecvente

Rare

Foarte rare

Exacerbare a
astmului bronşic

Reacţii de
hipersensibilitate

Reacţie
anafilactică/şoc
anafilactic*†

Ameţeli

Tulburări oculare

Inflamaţie
oculară*†

Tulburări gastrointestinale*

Esofagită, gastrită,
boală de reflux
gastro-esofagian,
dispepsie, diaree,
durere abdominală,
greaţă

Afecţiuni cutanate
şi ale ţesutului
subcutanat

Erupţie cutanată
tranzitorie

Tulburări musculoscheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv

Artralgie, mialgie,
durere musculoscheletică, crampe
musculare,

Esofagită inclusiv
ulceraţii sau
stricturi esofagiene
şi disfagie,
vărsături, flatulenţă

Duodenită

Angioedem, edem
facial, urticarie

Durere de spate

Fracturi
subtrohanteriene şi
fracturi atipice de
diafiză femurală

Sindrom StevensJohnson†, eritem
multiform †,
dermatită buloasă†
Osteonecroză de
maxilar*†,
osteonecroza
canalului auditiv

Aparate, sisteme
şi organe

Frecvente

Mai puţin
frecvente

rigiditate musculoscheletică
Tulburări generale
şi la nivelul locului
de administrare

Afecţiune
asemănătoare
gripei*

Rare

Foarte rare

(reacţii adverse
specifice clasei
bifosfonaţilor)

extern (reacţii
adverse specific
clasei
bifosfonaţilor)

Oboseală

*Vezi informaţiile suplimentare de mai jos
†Identificate în experienţa ulterioară punerii pe piaţă.
Descrierea anumitor reacţii adverse
Reacţii adverse gastro-intestinale
Pacientele cu antecedente de boală gastro-intestinală, incluzând pacientele cu ulcer peptic fără sângerare
recentă sau spitalizare şi pacientele cu dispepsie sau reflux gastro-intestinale controlat medicamentos au
fost incluse în studiul cu tratament administrat o dată pe lună. La aceste paciente, nu au existat diferenţe
între incidenţele evenimentelor adverse la nivelul porţiunii superioare a tractului gastro-intestinal apărute
în cazul schemei de tratament cu administrarea dozei de 150 mg o dată pe lună comparativ cu cele apărute
în cazul schemei de tratament cu administrarea dozei de 2,5 mg o dată pe zi.
Afecţiune asemănătoare gripei
Afecţiunea asemănătoare gripei include evenimente raportate ca reacţie de fază acută sau simptome
incluzând mialgie, artralgie, febră, frisoane, fatigabilitate, greaţă, pierderea poftei de mâncare sau durere
osoasă.
Osteonecroză de maxilar
Osteonecroza de maxilar a fost raportată la pacienţii trataţi cu bifosfonaţi. Majoritatea raportărilor se referă
la pacienţii cu cancer, dar astfel de cazuri au fost raportate şi la pacienţii trataţi pentru osteoporoză. În
general, osteonecroza de maxilar este asociată cu extracţia dentară şi/sau infecţia localizată (incluzând
osteomielita). Diagnosticul de neoplasm, chimioterapia, radioterapia, administrarea de corticosteroizi,
igiena orală deficitară sunt, de asemenea, consideraţi factori de risc (vezi pct. 4.4).
Inflamaţie oculară
La administrarea de acid ibandronic au fost raportate manifestări ale inflamaţiei oculare cum ar fi uveită,
episclerită şi sclerită. În unele cazuri, aceste evenimente nu au dispărut decât în momentul în care
tratamentul cu acid ibandronic a fost întrerupt.
Reacţie anafilactică/şoc anafilactic
La pacienţii cărora li s-a administrat acid ibandronic intravenos au fost raportate cazuri de reacţie
anafilactică/şoc anafilactic, incluzând evenimente letale.
Raportarea reacțiilor adverse
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul
sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenției Naționale a Medicamentului și a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
7

4.9

Supradozaj

Nu sunt disponibile informaţii specifice cu privire la tratamentul supradozelor cu acid ibandronic.
Cu toate acestea, pe baza informaţiilor privind această clasă de substanţe, supradozelor în cazul
administrării pe cale orală poate determina reacţii adverse în porţiunea superioară a tractului gastrointestinal (cum sunt dureri gastrice, dispepsie, esofagită, gastrită sau ulcer) sau hipocalcemie. Pentru a lega
acidul ibandronic, trebuie administrate lapte sau antiacide şi orice reacţie adversă trebuie tratată
simptomatic. Din cauza riscului de iritaţie esofagiană, nu trebuie induse vărsăturile, iar pacienta trebuie să
rămână în ortostatism.

5.
5.1

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Produse medicamentoase pentru tratamentul afecţiunilor osoase, bifosfonaţi,
codul ATC: M05BA06.
Mecanism de acţiune
Acidul ibandronic este un bifosfonat cu potenţă mare care aparţine grupului de compuşi bifosfonaţi care
conţin azot şi care acţionează selectiv asupra ţesutului osos, şi inhibă specific activitatea osteoclastelor,
fără a afecta direct formarea osoasă. Acidul ibandronic nu interferă cu refacerea osteoclastelor. La femeile
la postmenopauză, administrarea de acid ibandronic determină o creştere progresivă netă a masei de
substanţă osoasă şi o incidenţă scăzută a fracturilor, prin reducerea ratei crescute a turnover-ului osos spre
concentraţiile din premenopauză.
Efecte farmacodinamice
Acţiunea farmacodinamică a acidului ibandronic constă în inhibarea resorbţiei osoase. In vivo, acidul
ibandronic previne distrugerea osoasă indusă experimental prin întreruperea funcţiei gonadelor,
administrarea de retinoizi, tumori sau extracte tumorale. La şobolanii tineri (creştere rapidă), resorbţia
osoasă endogenă este, de asemenea, inhibată, determinând o creştere normală a masei osoase comparativ
cu animalele netratate.
Modelele animale confirmă faptul că acidul ibandronic este un inhibitor cu potenţă crescută al activităţii
osteoclastice. La şobolanii în creştere, nu s-a constatat o tulburare a mineralizării chiar la doze mai mari de
5000 de ori decât doza necesară pentru tratamentul osteoporozei.
Atât administrarea zilnică cât şi intermitentă (cu perioade lungi de pauză între administrări) de lungă
durată la şobolani, câini şi maimuţe a fost asociată cu formarea unui os nou cu calitate normală şi cu
rezistenţă mecanică menţinută sau crescută, chiar la doze toxice. La om, eficacitatea administrării zilnice
cât şi a celei intermitente cu interval de pauză de 9-10 săptămâni a acidului ibandronic a fost confirmată
într-un studiu clinic (MF 4411), în care acidul ibandronic şi-a demonstrat eficacitatea împotriva fracturilor.
La modelele animale, acidul ibandronic a determinat modificări biochimice care indică inhibarea
dependentă de doză a resorbţiei osoase, inclusiv supresia markerilor biochimici urinari ai degradării
colagenului osos (cum ar fi deoxipiridinolina şi N-telopeptidele cross-lincate ale colagenului de tip I
(NTX)).
Într-un studiu de bioechivalenţă de fază I efectuat la 72 femei la post-menopauză cărora li s-a administrat
pe cale orală o doză de 150 mg, la interval de 28 zile, până la un total de patru doze, inhibarea
concentraţiei plasmatice a CTX după administrarea primei doze a fost observată cel mai devreme după 24
ore de la administrarea dozei (valoarea medie a inhibării 28%), cu o valoare medie a inhibării maxime
(69%) observată 6 zile mai târziu. După administrarea celei de a treia şi a patra doze, valoarea medie a
inhibiţiei maxime la 6 zile după administrarea dozei a fost de 74% şi a scăzut la 56% la 28 zile după
8

administrarea celei de a patra doze. Ca urmare a întreruperii administrării, a apărut o diminuare a supresiei
markerilor biochimici ai resorbţiei osoase.
Eficacitate clinică şi siguranţă
Factorii de risc independenţi, de exemplu valoarea mică a DMO, vârsta, existenţa unor fracturi anterioare,
antecedente familiale de fracturi, turnover osos ridicat şi greutatea corporală scăzută, trebuie luaţi în
considerare pentru a identifica pacientele cu risc crescut de fracturi osteoporotice.
Acid ibandronic 150 mg administrat o dată pe lună
Densitatea minerală osoasă (DMO)
Administrarea acidului ibandronic 150 mg o dată pe lună s-a dovedit a fi cel puţin la fel de eficace ca şi
adminisrarea acidului ibandronic 2,5 mg o dată pe zi în ceea ce priveşte creşterea DMO într-un studiu
dublu orb, multicentric (BM 16549), desfăşurat pe durata a doi ani la femei aflate în perioada postmenopauză cu osteoporoză (cu o valoare iniţială a DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare cu scor T
sub –2,5 DS). Aceasta a fost demonstrată atât în analiza primară după un an cât şi în analiza de confirmare
a criteriului principal de evaluare după doi ani (Tabel 2).
Tabel 2: Valoarea relativă medie a modificării DMO comparativ cu valoarea iniţială la nivelul coloanei
vertebrale lombare, întregului şold, colului femural şi trohanterului după un an (analiză primară) şi doi ani
de tratament (pentru toată populaţia inclusă în protocol) în studiul BM 16549
Date obţinute după un an în studiul
BM 16549

Date obţinute după doi ani în studiul
BM 16549

Valori relative medii ale
modificării faţă de valorile
iniţiale % [IÎ 95%]

Acid ibandronic
2,5 mg o dată pe
zi (N=318)

Acid ibandronic
150 mg o dată pe
lună (N=320)

Acid ibandronic
2,5 mg o dată pe
zi (N=294)

Acid ibandronic
150 mg o dată
pe lună (N=291)

DMO la nivelul coloanei
vertebrale lombare L2-L4

3,9 [3,4, 4,3]

4,9 [4,4, 5,3]

5,0 [4,4, 5,5]

6,6 [6,0, 7,1]

DMO la nivelul întregului
şold

2,0 [1,7, 2.3]

3,1 [2,8, 3.4]

2,5 [2,1, 2,9]

4,2 [3,8, 4,5]

DMO la nivelul colului
femural

1,7 [1,3, 2,1]

2,2 [1,9, 2,6]

1,9 [1,4, 2,4]

3,1 [2,7, 3,.6]

DMO la nivelul trohanterului 3,2 [2,8, 3,7]

4,6 [4,2, 5,1]

4,0 [3,5, 4,5]

6,2 [5,7, 6,7]

În plus, administrarea acidului ibandronic 150 mg o dată pe lună s-a dovedit a fi superioară administrării
acidului ibandronic 2,5 mg o dată pe zi în ceea ce priveşte creşterea DMO la nivelul coloanei vertebrale
lombare, într-o analiză prospectivă planificată la un an p=0,002 şi la doi ani, p<0,001.
După un an (analiză primară), 91,3% (p=0,005) dintre pacientele cărora li s-a administrat acid ibandronic
150 mg o dată pe lună au prezentat o creştere a DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare mai mare sau
egală cu valoarea iniţială (paciente cu răspuns terapeutic evidenţiat prin creşterea DMO), comparativ cu
84,0% dintre pacientele cărora li s-a administrat acid ibandronic 2,5 mg o dată pe zi. După doi ani, 93,5%
(p=0,004) şi 86,4% dintre pacientele cărora li s-a administrat acid ibandronic 150 mg o dată pe lună sau,
respectiv, acid ibandronic 2,5 mg o dată pe zi au răspuns la tratament
În ceea ce priveşte DMO la nivelul întregului şold, 90% (p<0,001) dintre pacientele cărora li s-a
administrat acid ibandronic 150 mg o dată pe lună şi 76,7 % dintre pacientele la care s-a administrat acid
ibandronic 2,5 mg o dată pe zi au prezentat după un an creşteri ale valorii DMO la nivelul întregului şold
9

mai mari decât sau egale cu valorile iniţiale. După doi ani, 93,4% (p<0,001) dintre pacientele la care s-a
administrat acid ibandronic 150 mg o dată pe lună şi 78,4% dintre pacientele la care s-a administrat acid
ibandronic 2,5 mg o dată pe zi au prezentat creşteri ale valorii DMO la nivelul întregului şold mai mari
decât sau egale cu valorile iniţiale.
În cazul aplicării unui criteriu mai strict, care asociază atât DMO de la nivelul coloanei vertebrale lombare
cât şi cea a întregului şold, 83,9% (p<0,001) şi 65,7% dintre pacientele cărora li s-a administrat acid
ibandronic 150 mg o dată pe lună sau, respectiv, acid ibandronic 2,5 mg o dată pe zi au prezentat răspuns
terapeutic după un an. După doi ani, 87,1% (p<0,001) şi 70,5% dintre paciente au corespuns acestui
criteriu în cazul administrării a 150 mg o dată pe lună şi, respectiv, a 2,5 mg o dată pe zi.
Markerii biochimici ai turn-overului osos
Scăderi semnificative clinic ale valorilor concentraţiilor plasmatice ale CTX s-au observat în toate
momentele stabilite în care s-au făcut determinări, adică lunile 3, 6, 12 şi 24. După un an (analiză primară)
modificarea relativă mediană faţă de valoarea iniţială a fost de –76% în cazul administrării acidului
ibandronic 150 mg o dată pe lună şi de –67% în cazul administrării de acid ibandronic 2,5 mg o dată pe zi.
După doi ani, modificarea mediană relativă faţă de valoarea iniţială a fost de –68% şi de –62% în cazul
administrării a 150 mg o dată pe lună respectiv, a 2,5 mg o dată pe zi.
După un an, 83,5% (p=0,006) dintre pacientele cărora li s-a administrat acid ibandronic 150 mg o dată pe
lună şi 73,9% dintre pacientele cărora li s-a administrat acid ibandronic 2,5 mg o dată pe zi au prezentat
răspuns terapeutic (definit ca o scădere >50% faţă de valoarea iniţială). După doi ani 78,7% (p=0,002) şi
65,6% dintre paciente au prezentat răspuns terapeutic în cazul administrării a 150 mg o dată pe lună
respectiv, 2,5 mg o dată pe zi.
Pe baza rezultatelor studiului BM 16549, este de aşteptat ca administrarea acidului ibandronic 150 mg o
dată pe lună să fie cel puţin la fel de eficace în prevenirea fracturilor ca şi administrarea de acid ibandronic
2,5 mg o dată pe zi.
Acid ibandronic 2,5 mg o dată pe zi
În studiul clinic iniţial, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, referitor la efectul asupra fracturilor,
efectuat timp de 3 ani (MF 4411) s-a demonstrat o scădere semnificativă statistic şi relevantă clinic a
incidenţei fracturilor vertebrale nou apărute evidenţiate clinic, morfometric şi radiografic (tabel 4). În acest
studiu, acidul ibandronic a fost evaluat în cazul administrării în doze orale de 2,5 mg o dată pe zi şi de 20
mg administrate intermitent, ca tratament experimental. Acidul ibandronic s-a administrat cu 60 minute
înainte de consumul primului aliment sau a primei băuturi din ziua respectivă (perioada de repaus
alimentar după administrare). Studiul a înrolat femei cu vârsta cuprinsă între 55 şi 80 ani, care erau de cel
puţin 5 ani în perioada de postmenopauză, care au avut valori ale DMO la nivelul coloanei lombare între 2
şi 5 DS sub valoarea medie din pre-menopauză (scor T) la cel puţin o vertebră (L1-L4) şi care au prezentat
una până la patru fracturi vertebrale obişnuite. Tuturor pacientelor li s-a administrat zilnic câte 500 mg
calciu şi câte 400 UI vitamină D. Eficacitatea a fost evaluată la 2928 de paciente. Acidul ibandronic 2,5
mg administrat zilnic a determinat o reducere semnificativă statistic şi relevantă clinic a incidenţei
fracturilor vertebrale nou apărute. Această schemă terapeutică a redus incidenţa noilor fracturi vertebrale
evidenţiate radiografic cu 62% (p=0,0001) pe durata celor trei ani ai studiului. S-a observat o reducere a
riscului relativ cu 61% (p=0,0006) după 2 ani. Nu s-au observat diferenţe semnificative statistic după 1 an
de tratament (p=0,056). Efectul antifractură s-a menţinut pe toată durata studiului. Nu s-a demonstrat nicio
reducere a acestui efect de-a lungul timpului.
De asemenea, incidenţa fracturilor vertebrale evidenţiate clinic a fost redusă semnificativ, cu 49%
(p=0,011). În plus, efectul puternic asupra fracturilor vertebrale s-a evidenţiat prin reducerea semnificativă
statistic a scăderii în înălţime, comparativ cu placebo (p<0,0001).

Tabelul 3: Rezultatele studiului MF 4411 cu durata de 3 ani (IÎ% 95%)
Placebo
(N=974)
Reducerea riscului relativ
Noi fracturi vertebrale
morfometric

Acid ibandronic
2,5 mg pe zi (N=977)
62 % (40,9, 75,1)

evidenţiate

Incidenţa noilor fracturi vertebrale
evidenţiate morfometric

9,56 % (7,5, 11,7)

Reducerea riscului relativ de fractură
vertebrală evidenţiată clinic

4,68 % (3,2, 6,2)
49 % (14,03, 69,49)

Incidenţa fracturilor vertebrale
evidenţiate clinic

5,33 % (3,73, 6,92)

2,75 % (1,61, 3,89)

Valoarea medie a variaţiei DMO
raportată la valoarea iniţială a acesteia la
nivelul coloanei vertebrale lombare, în
cel de al treilea an

1,26 % (0,8, 1,7)

6.54 % (6,1, 7,0)

Valoarea medie a variaţiei DMO
-0,69 % (-1,0, -0,4)
raportată la valoarea iniţială a acesteia la
nivelul întregului şold, în cel de al treilea
an

3,36 % (3,0, 3,7)

Efectul tratamentului cu acid ibandronic s-a evaluat ulterior într-o analiză a subpopulaţiilor de paciente
care aveau ca valoare iniţială a DMO la nivelul coloanei lombare scorul T sub -2,5. Riscul de fracturi
vertebrale a fost mult redus, comparativ cu populaţia generală.
Tabelul 4: Rezultatele studiului MF 4411 cu durata de 3 ani (IÎ% 95%), la pacientele care aveau ca valoare
iniţială a DMO la nivelul coloanei lombare scorul T sub -2,5
Placebo
(N=587)
Reducerea riscului relativ
Noi fracturi vertebrale
morfometric

Acid ibandronic
2,5 mg pe zi
(N=575)
59 % (34,5, 74,3)

evidenţiate

Incidenţa noilor fracturi vertebrale
evidenţiate morfometric

12,54 % (9,53, 15,55)

Reducerea riscului relativ de fractură
vertebrală evidenţiată clinic
Incidenţa fracturilor vertebrale
evidenţiate
clinic

5,36 % (3,31, 7,41)
50 % (9,49, 71,91)

6,97 % (4,67, 9,27)

Valoarea medie a variaţiei DMO
1,13 % (0,6, 1,7)
raportată la valoarea iniţială a acesteia la
nivelul coloanei vertebrale lombare, în
cel de al treilea an
11

3,57 % (1,61, 3,89)

7,01 % (6,5, 7,6)

Valoarea medie a variaţiei DMO
-0,70 % (-1,1, -0,2)
raportată la valoarea iniţială a acesteia la
nivelul întregului şold, în cel de al treilea
an

3,59 % (3,1, 4,1)

În populaţia generală de pacienţi din studiul MF 1411, nu s-a observat reducerea riscului fracturilor
non-vertebrale, cu toate acestea administrarea zilnică de ibandronat pare a fi eficientă în subpopulaţia cu
risc crescut (DMO col femural, scorT < -3.0), la care s-a observat o reducere a riscului de fractură de 69%.
Tratamentul zilnic cu doza de 2,5 mg a determinat creşterea progresivă a DMO la niveluri vertebrale şi
nonvertebrale ale scheletului.
Creşterea DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare după trei ani de tratament a fost de 5,3%
comparativ cu placebo şi de 6,5% comparativ cu valoarea iniţială. Comparativ cu valoarea iniţială,
creşterea la nivelul şoldului a fost de 2,8% la nivelul colului femural, de 3,4% la nivelul întregului şold şi
de 5,5% la nivelul trohanterului.
Markerii biochimici ai turnover-ului osos (cum ar fi CTX urinar şi osteocalcina plasmatică) au evidenţiat
modelul aşteptat de reducere până la valorile din premenopauză şi o reducere maximă obţinută în decursul
unei perioade de 3-6 luni.
O reducere semnificativă clinic, de 50% a markeri-lor biochimici ai resorbţiei osoase s-a observat cel mai
devreme la o lună după începerea tratamentului cu acid ibandronic 2,5 mg.
După întreruperea tratamentului, există o revenire la valorile patologice ale resorbţiei osoase crescute,
anterioare tratamentului, asociate cu osteoporoza din perioada de postmenopauză.
Analiza histologică a biopsiei osoase după 2 şi 3 ani de tratament la femeile aflate în perioada de postmenopauză a demonstrat că osul are calitate normală şi nu a indicat niciun defect de mineralizare.
Copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.2 şi 5.2)
Quodixor nu a fost studiat la copii şi adolescenţi; prin urmare nu există date disponibile referitoare la
siguranţa şi eficacitatea Quodixor la această grupă de vârstă.
5.2

Proprietăţi farmacocinetice

Efectele farmacologice principale ale acidului ibandronic la nivel osos nu sunt legate direct de
concentraţiile plasmatice existente, aşa cum s-a demonstrat în diferite studii efectuate la animale şi la om.
Absorbţie
După administrare orală, absorbţia acidului ibandronic la nivelul tractului gastro-intesinal superior este
rapidă, iar creşterea concentraţiilor plasmatice este proporţională cu doza administrată până la doza orală
de 50 mg, cu creşteri mai mari decât cele proporţionale cu doza observate peste această doză.
Concentraţiile plasmatice maxime s-au observat în decurs de 0,5 până la 2 ore (în medie 1 oră), în cazul
administrării în condiţii de repaus alimentar, iar biodisponibilitatea absolută a fost de aproximativ 0,6%.
Valoarea absorbţiei este redusă când este administrat împreună cu alimente sau băuturi (altele decât apa).
Biodisponibilitatea este scăzută cu aproximativ 90% dacă acidul ibandronic este administrat cu un mic
dejun standard comparativ cu biodisponibilitatea observată la pacientele care nu au ingerat alimente sau
băuturi. Nu s-a evidenţiat reducerea semnificativă a biodisponibilităţii în cazul în care acidul ibandronic sa administrat cu 60 minute înainte de prima masă a zilei. Atât biodisponibilitatea, cât şi creşterile DMO
sunt reduse, dacă alimentele sau băuturile sunt ingerate la mai puţin de 60 minute după administrarea de
acid ibandronic.
Distribuţie
După expunerea sistemică iniţială, acidul ibandronic se leagă rapid la nivel osos sau este excretat în urină.
La om, volumul aparent de distribuţie terminal este de cel puţin 90 l şi proporţia din doză care ajunge la
12

nivel osos este estimată a fi 40-50% din doza aflată în circulaţia sistemică. La om, legarea de proteinele
plasmatice este de aproximativ 85%-87% (determinată in vitro, la concentraţii terapeutice) şi, ca urmare,
există un potenţial mic de interacţiuni cu alte medicamente, determinate de deplasareade la nivelul
situsurilor de legare.
Metabolizare
Nu există nicio dovadă că acidul ibandronic este metabolizat la animale sau la om.
Eliminare
Fracţia absorbită de acid ibandronic este eliminată din circulaţie prin absorbţie osoasă (estimată la 40-50%
la femeile la post-menopauză), iar restul este eliminat nemodificat pe cale renală . Fracţia neabsorbită de
acid ibandronic este eliminată nemodificată în materiile fecale.
Intervalul timpilor de înjumătăţire plasmatică aparenţi observaţi este larg, timpul de înjumătăţire
plasmatică terminal aparent este, în general, cuprins între 10-72 ore. Deoarece valorile calculate depind în
mare măsură de durata studiului, doza utilizată şi sensibilitatea metodei de dozare, este posibil ca valoarea
reală a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare să fie substanţial mai mare, aşa cum este în
cazul celorlalţi bifosfonaţi. Concentraţiile plasmatice iniţiale scad rapid, atingând 10% din valoarea
concentraţiilor plasmatice maxime în decurs de 3 după administrarea intravenoasă şi, respectiv, 8 ore după
administrarea orală.
Clearance-ul total al acidului ibandronic este mic, cu valori medii cuprinse în intervalul 84-160 ml/min.
Clearance-ul renal (aproximativ 60 ml/min la femeile sănătoase la post-menopauză) reprezintă 50-60% din
clearance-ul total şi este dependent de clearance-ul creatininei. Se consideră că diferenţa între clearance-ul
total aparent şi clearance-ul renal reflectă preluarea acidului ibandronic de către os.
Mecanismul secreţiei renale nu pare să includă sisteme de transport cunoscute, acide sau bazice, implicate
în excreţia altor substanţe active. În plus, acidul ibandronic nu inhibă cele mai importante izoenzime
hepatice ale citocromului P450 şi nu este inductor enzimatic al citocromului P450 la şobolani.
Farmacocinetica în situaţii clinice speciale
Sex
Biodisponibilitatea şi farmacocinetica acidului ibandronic sunt similare la bărbaţi şi la femei.
Rasă
Nu există dovezi ale niciunei diferenţe interetnice clinic relevante între asiatici şi caucazieni, în ceea ce
priveşte distribuţia acidului ibandronic. Există puţine date disponibile privind pacienţii de origine africană.
Paciente cu insuficienţă renală
Clearance-ul renal al acidului ibandronic la pacientele cu grade diferite de insuficienţă renală este
dependent în mod linear de clearance-ul creatininei.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacientele cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (Clcr egal cu sau
mai mare de 30 ml/min) aşa cum s-a demonstrat în studiul BM 16549 în care majoritatea pacientelor au
avut insuficienţă renală uşoră până la moderată.
Pacientele cu insuficienţă renală severă (Clcr mai mic de 30 ml/min) la care s-a administrat zilnic o doză
orală de 10 mg acid ibandronic, timp de 21 zile, au prezentat concentraţii plasmatice de 2-3 ori mai mari
comparativ cu pacientele cu funcţie renală normală, iar clearance-ul total al acidului ibandronic a fost de
44 ml/min. După administrarea intravenoasă a unei doze de 0,5 mg, clearance-ul total, renal şi non-renal a
scăzut cu 67%, 77%, respectiv cu 50% la pacientele cu insuficienţă renală severă, dar nu a existat o
reducere a tolerabilităţii asociate creşterii expunerii. Datorită experienţei clinice limitate, acidul ibandronic
nu este recomandat la pacientele cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.2 şi 4.4). Proprietăţile
farmacocinetice ale acidului ibandronic nu au fost evaluate la pacientele aflate în stadii terminale ale bolii
renale, tratate prin alte metode decât prin hemodializă. La aceste paciente, proprietăţile farmacocinetice
ale acidului ibandronic nu se cunosc şi, ca urmare, acidul ibandronic nu trebuie utilizat în astfel de cazuri.
13

Paciente cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.2)
Nu există date privind farmacocinetica acidului ibandronic la pacientele cu insuficienţă hepatică. Ficatul
nu are rol semnificativ în clearance-ul acidului ibandronic, care nu este metabolizat, dar este eliminat prin
excreţie renală şi prin preluare la nivel osos. Ca urmare, ajustarea dozei nu este necesară la pacientele cu
insuficienţă hepatică.
Vârstnici (vezi pct. 4.2)
Într-o analiză multivariată, vârsta nu a fost identificată ca fiind un factor independent al niciunuia dintre
parametrii farmacocinetici studiaţi. Deoarece funcţia renală se reduce cu vârsta, acesta este singurul factor
de luat în considerare (vezi paragraful insuficienţă renală).
Copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.2 și 5.2)
Nu există date privind utilizarea acidului ibandronic la aceste grupe de vârstă.
5.3. Date preclinice de siguranţă
Efectele toxice, de exemplu semne de leziuni renale, s-au observat la câine numai la expuneri considerate
suficient de mari comparativ cu expunerea maximă la om, fapt care indică o relevanţă mică pentru
utilizarea clinică.
Mutagenitate/carcinogenitate
Nu s-a observat potenţial carcinogen. Testele de genotoxicitate nu au evidenţiat nicio dovadă a activităţii
genetice a acidului ibandronic.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
Nu a existat nicio dovadă a efectului toxic direct asupra fetusului sau a efectului teratogen al acidului
ibandronic la şobolanii şi iepurii cărora li s-a administrat pe cale orală acid ibandronic şi nu au existat
reacţii adverse asupra dezvoltării la generaţia F1 la şobolani la o expunere de cel puţin 35 de ori mai mare
decât expunerea la om. În studiile asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolani prin administrarea
pe cale orală, efectele asupra fertilităţii au constat în creşterea pierderilor in perioada de preimplantare la
doze de 1 mg/kg/zi şi mai mari. În studiile asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolani prin
administrare pe calea intravenoasă, acidul ibandronic scade numărul de spermatozoizi la doze de 0,3 şi
1 mg/kg/zi şi scade fertilitatea la masculi la doze de 1 mg/kg/zi şi la femei la doze de 1,2 mg/kg/zi.
Reacţiile adverse ale acidului ibandronic în studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere efectuate
la şobolan au fost cele observate pentru clasa bifosfonaţilor. Acestea includ o scădere a numărului de
locuri de implantare, interferenţa cu nașterea naturală (distocie) şi o creştere a malformaţiilor viscerale
(sindromul de joncţiune pielo-ureterală).

6.

PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1

Lista excipienţilor

Nucleu:
Povidonă
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb pregelatinizat
Crospovidonă
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Dibehenat de glicerol
Film:
14

Opadry II White OY-LS-28908 conţinând:
Hipromeloză
Lactoză monohidrat
Dioxid de titan (E171)
Macrogol 4000
6.2

Incompatibilităţi

Nu este cazul.
6.3

Perioada de valabilitate

2 ani
6.4

Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5

Natura şi conţinutul ambalajului

Quodixor 150 mg comprimate filmate este disponibil în blistere din PA-Al-PVC/Al cu 1 sau 3 comprimate
filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6

Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale. Trebuie redusă la minimum eliminarea produselor farmaceutice neutilizate în mediu.

7.

DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Alvogen IPCo S. àr.l
5, Rue Heienhaff
L-1736, Senningerberg, Luxemburg

8.

NUMĂRULAUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

10837/2018/01-02

9.

DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reînnoirea autorizației – Iulie 2018

10.
DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2018