Ce este și pentru ce se utilizează
Tratamentul de urgenţă al sindromului de detresă respiratorie la nou-născuţi (SDR/boala membranelor hialinice). Se va administra cât mai curând posibil la nou-născuţii cu SDR confirmat radiologic, cu raportul confirmat dintre oxigenul arterial şi cel alveolar (PaO2/PAO2) < 0,22. Utilizarea la copii cu greutatea la naştere mai mică de 380 g sau mai mare de 4460 g nu a fost evaluată în studii clinice controlate. 2. Cetrebuiesăştiţiînaintesăluaţi BLES Nu luaţi BLES dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la substanță activă sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6). hemoragie pulmonară activă. Atenţionări şi precauţii Generale BLES se va administra în condiţii de staţionar dotat cu dispozitive de monitorizare performante, în disponibilitatea imediată a medicilor neonatologi experimentaţi şi a altor medici cu experienţă în intubarea, ventilarea şi îngrijirea generală a nou- născuţilor prematuri. BLES poate modifica rapid oxigenarea şi complianţa pulmonară. La unii sugari, hiperoxia poate apărea pe parcursul a câteva minute de la administrare. Pot să apară episoade tranzitorii de bradicardie şi scăderea saturaţiei de oxigen în timpul 1 administrării. Se recomandă măsuri de precauţie şi vigilenţă adecvate pentru prevenirea septicemiei, mai ales la nou-născuţii cu risc crescut de septicemie. Nu se recomandă administrarea BLES în alicote mici sau utilizarea unei metode de picurare lentă, deoarece acestea pot duce la o distribuție slabă a agenților tensioactivi și completare neuniformă a plămânilor Imunogenitate Studiile pe termen lung care au comparat BLES cu tratamentul placebo (aer fals) nu au demonstrat diferenţe semnificative în dezvoltarea alergiilor. Tulburări oftalmologice Hiperoxia poate să apară în câteva minute de la administrarea BLES. Dacă se dezvoltă hiperoxia şi saturaţia de oxigen este mai mare de 95%, FiO2 trebuie redusă până la nivelul de saturare 90-95%, pentru a reduce riscul de retinopatie la prematuri. Tulburări respiratorii Se recomandă o monitorizare clinică vigilentă a tuturor copiilor înainte, în timpul şi după administrarea de BLES. Se va monitoriza oxigenarea copiilor prin măsurarea transcutanată a oxigenului sau monitorizarea saturaţiei cu oxigen, precum şi măsurări ocazionale ale gazelor din sânge. În plus, nivelurile dioxidul de carbon (CO2), ar trebui să fie monitorizate prin proba transcutanată, corelat cu nivelurile gazelor sanguine. BLES poate modifica rapid oxigenarea şi complianţa pulmonară. În cazul, în care expansiunea toracică este excesivă, presiunile inspiratorii ventilatorii maxime trebuie reduse imediat, pentru a evita distensia excesivă şi pierderile de aer la nivel pulmonar. Se recomandă monitorizarea volumului fluxului după administrare, deoarece complianţa pulmonară bruscă poate să apară şi fără o expansiune toracică masivă. Au fost raportate episoade tranzitorii de bradicardie şi scăderea saturaţiei de oxigen în timpul procedurii de administrare. Dacă acestea apar, procedură de administrare ar trebui să fie oprită şi se vor lua măsuri adecvate pentru a înlătura tulburările apărute. După stabilizarea stării pacientului, procedura de administrare poate fi reluată. Tehnicile de administrare utilizate pentru alte produse cu conţinut de surfactant, cum ar fi administrarea lentă sau utilizarea subdozelor mici, nu sunt recomandate pentru BLES. Spre deosebire de alte produse care necesită administrare prin perfuzie intravenoasă lentă pentru a preveni refluxul, BLES are o vâscozitate mult mai mică şi un conţinut de proteine mai mare care determină o distribuire mai rapidă. Administrarea lentă poate duce la o distribuţie neuniformă, rezultând într-o complianţă pulmonară neuniformă. Dacă doza preconizată nu reuşeşte să avanseze în SET la presiune suplimentară recomandată în secţiunea Doze si mod de administrare, se va lua în considerare posibilitatea existenţei unui dop mucos. Dopuri mucoase La copiii, a căror ventilare s-a depreciat în mod semnificativ în timpul sau la scurt timp după administrare, poate avea loc astuparea sondei endotraheale cu un dop mucos, în special în prezenţa secreţiilor pulmonare înainte de administrarea medicamentului. Aspirarea tuturor copiilor înainte de administrare poate reduce riscul de dopuri mucoase care obstrucţionează sonda endotraheală. După administrare surfactantul exogen poate facilita transportul de mucus rezident. Dacă este suspectată obstrucţia sondei endotraheale din această cauză, iar aspirarea nu conduce la eliminarea 2 obstrucţiei, sonda endotraheală ar trebui să fie înlocuită imediat. Monitorizare şi teste de laborator Se recomandă corecţia acidozei, hipotensiunii arteriale, a hipoglicemiei şi hipotermiei înainte de administrare. BLES împreună cu alte medicamente Nu se cunosc interacțiuni între BLES și alte medicamente. Sarcina, alăptarea şi fertilitatea Acest medicament este utilizat exclusiv la nou-născuții prematuri. Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor Acest medicament este utilizat exclusiv la nou-născuții prematuri. BLES conține sodiu Acest medicament conţine1,0 mmol (sau 23mg) de sodiu la fiecare doză, adică practic "nu conține sodiu".
Sarcina și alăptarea
Text oficial (AMDM).
Cum se utilizează
BLES Calea de administrare endotraheopulmonară BLES trebuie administrat numai în spital de către personalul medical instruit și cu experiență în terapia intensivă neonatală pentru sugari prematuri, care dispun de echipament adecvat pentru ventilarea și monitorizarea copiilor cu sindrom de detresă respiratorie. Doze recomandate Nou-născuți (vârsta neonatală ≤ 5 zile): Doza recomandată de BLES este de 5 ml/kg, la o concentraţie de fosfolipide de 27 mg/ml, echivalent cu 135 mg fosfolipide per kg greutate corporală. Pot fi administrate până la 3 doze consecutive de BLES pe parcursul primelor 5 zile de viaţă. Tabelul 1 Doza totală în funcţie de greutatea la naştere Greutatea (grame) 600-650 651-700 701-750 751-800 801-850 851-900 901-950 951-1000 1001-1050 1051-1100 1101-1150 1151-1200 1201-1250 1251-1300 Doza totală (ml) 3,2 3,5 3,8 4,0 4,2 4,5 4,8 5,0 5,2 5,5 5,8 6,0 6,2 6,5 Greutatea (grame) 1301-1350 1351-1400 1401-1450 1451-1500 1501-1550 1551-1600 1601-1650 1651-1700 1701-1750 1751-1800 1801-1850 1851-1900 1901-1950 1951-2000 3 Doza totală (ml) 6,8 7,0 7,2 7,5 7,8 8,0 8,2 8,5 8,8 9,0 9,2 9,5 9,8 10,0 Pentru a utiliza acest medicament în mod corespunzător, consultați secțiunea "Instrucțiuni privind utilizarea BLES" la sfârșitul acestui prospect. Dacă luaţi mai mult BLES decât trebuie Nu au fost raportate cazuri de supradozaj după administrarea medicamentului. Pe baza datelor obținute din studiile la animale, supradozajul poate cauza obstrucție acută a căilor respiratorii.
Reacții adverse posibile
Convenţia MedDRA privind frecvenţa Foarte frecvente (>1/10) Frecvente (>1/100 şi <1/10) Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100) Rare (>1/10000 şi <1/1000) Foarte rare (<1/10000) Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile) Reacţii adverse raportate în studiile clinice Foarte frecvente (>1/10) Duct arterial persistent, deprimarea funcţiei respiratorii, hemoragii intraventriculare de toate gradele, septicemie, retinopatii la prematuri, bradicardie și hemoragii intraventriculare; Frecvente (>1/100 şi <1/10) Emfizem pulmonar interstiţial, leucomalacie periventriculară, pneumotorax, hemoragie pulmonară, complicaţii legate de prezenţa tubului endotraheal, enterocolită necrotizantă; acidoză respiratorie, convlusii, hipotensiune arterială, apnee, hidrocefalie, pneumonie; Datorită efectului rapid al BLES asupra extensibilității pulmonare și oxigenării plămânilor, sugarii trebuie monitorizați în ceea ce privește parametrii respiratori, precum și oricare dintre reacțiile adverse frecvente. Rezumatul reacțiilor adverse care apar la ≥ 1% dintre sugarii tratați cu BLES în ordinea descrescătoare a frecvenței apariției acestora în funcție de sistemul corporal, este prezentat în tabelul 2 de mai jos. Tabelul 2 Reacțiile Adverse care apar la ≥ 1% dintre sugari Sistemul/reacție Bles n = 568 Infecţii: Septicemie Tulburări ale sistemului nervos: Hemoragii intraventriculare, totale Hemoragii intraventriculare, Gradul III și IV Leucomalacie periventriculară Convulsii Hidrocefalee Tulburări oculare: Retinopatii la prematuri Tulburări cardiace: Duct arterial persistent 28% 29% 12% 8% 2% 1% 19% 44% 4 Bradicardie 13% Tulburări vasculare: Hipotensiune arterială 2% Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: Emfizem pulmonar interstiţial, 9% Pneumotorax, 8% Hemoragie pulmonară, 8% Complicaţii legate de prezenţa tubului endotraheal, 6% Acidoză respiratorie*, 4% Apnee, 2% Pneumonie 1% Tulburări gastrointestinale: Enterocolită necrotizantă 6% Investigaţii diagnostice: Deprimarea funcţiei respiratorii** 39% *aproape toate cazurile de acidoză respiratorie au apărut la locul de efectuare a studiului. **include scăderea saturaţiei în oxigen sau majorarea concentraţiei CO2 după administrare. Tabelul 3, rezumatul reacțiilor adverse care au fost raportate în decurs de două ore de la administrarea dozei, la ≥ 1% dintre sugarii tratați cu Bles Sistemul/reacție Bles n = 568 Tulburări cardiace: Bradicardie 11% Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: Complicaţii legate de prezenţa tubului endotraheal, 6% Acidoză respiratorie*, 4% Investigaţii diagnostice: Deprimarea funcţiei respiratorii** 39% *aproape toate cazurile de acidoză respiratorie au apărut la locul de efectuare a studiului. **include scăderea saturaţiei în oxigen sau majorarea concentraţiei CO2 după administrare. Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100) Infecţii şi infestări: infecţii, altele decât pneumonia. Tulburări hematologice şi limfatice: tulburări de coagulare sanguină la nou-născut, icter la nounăscuţi, trombocitopenie. Tulburări endocrine: hipercalcemie, hipoglicemie. Tulburări metabolice şi de nutriţie: acidoză, hiperkaliemie. Tulburări ale sistemului nervos: anormalităţi pe ECC, ictus cerebral, encefalopatie, ependimite, meningite. Tulburări cardiace: stop cardiac, cardiomegalie, cord pulmonar, cardiomiopatie hipertrofică, pneumopericard, edem pulmonar, stenoza valvulei pulmonare, tahicardie supraventriculară. Tulburări vasculare: hemoragii, hipertensiune arterială. Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: asfixie, displazie bronhopulmonară, hipoxie, hipertensiune pulmonară. Tulburări gastrointestinale: enterite, hemoragii gastrointestinale, reflux gastrointestinal, ileus, perforaţie intestinală, pneumoperitoneum. 5 Tulburări hepatobiliare: hepatomegalie. Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: celulită. Tulburări renale şi ale căilor urinare: anurie, hidronefroză, hidroureter, nefrocalcinoză. Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: retard de creştere, hipotermie neonatală. Reacţii adverse raportate în perioada postmarketing În 2019, două studii internaționale au raportat un număr depășit de cazuri de hemoragie pulmonară, inclusiv deces; cu toate acestea, incidența rămâne sub cea observată în studiul clinic pentru pacienții tratați cu BLES (8%). La 3 nou-născuţi cărora li s-a administrat doze foarte mici de 1 ml a apărut hemoragie pulmonară, hemoragie intraventriculară şi/sau leucomalacie periventriculară, cu deces ulterior. Dozele foarte mici, pot determina distribuirea neuniformă a surfactantului şi o complianţă pulmonară neuniformă. Nu se recomandă administrarea BLES în alicote mici sau utilizarea unei metode de picurare lentă, (vezi pct. 4.4) Raportarea reacțiilor adverse suspectate Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului national de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amdm.gov.md sau email:[email protected] Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
Cum se păstrează
BLES A se păstra la congelator (la temperaturi sub -10 °C), în ambalajul original. Flacoanele scoase din congelator de cel mult 2 ori pot fi păstrate la temperatura 2- 8°C timp de un maxim combinat de 14 zile. Alternativ, preparatul poate fi păstrat la temperatura 2-8 °C timp de până la 10 luni până la utilizare. În acest caz se notează pe spaţiul special preconceput pe ambalajul primar noua dată de expirare. Flacoanele păstrate în frigider nu se vor returna în congelator. Flacoanele nedeschise, lăsate se să încălzească la temperatura camerei pentru cel mult 6 ore, pot fi returnate către condiţiile anterioare de păstrare de cel mult 2 ori. În acest caz se notează pe spaţiul special preconceput pe ambalajul timpul cât flaconul a fost lăsat pentru încălzire şi când a fot reîntors la condiţiile anterioare de păstrare. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor! Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. Nu aruncaţi nici un medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
Conținutul ambalajului și alte informațiicomponente, cum arată, ambalaj, producător
şi alte informaţii Ce conţine BLES Substanţa activă este fosfolipide 27 mg, proteine B şi C asociate cu surfactantul 176- 500 mcg; 6 excipienţi: soluţie clorură de calciu 1,5 mM în soluţie clorură de sodiu 0,1 M, apă pentru preparate injectabile. Cum arată BLES şi conţinutul ambalajului Suspensie sterilă de culoare de la aproape alb până la galben-pal, pentru utilizare unică. Fiecare cutie conține 1 sau 10 flacone din sticla incoloră, volum 3 ml, 5 ml. Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul Deţinătorul certificatului de înregistrare BLES Biochemicals Inc., Canada 8-60 Pacific Court, London, Ontario, N5V 3K4 Tel: 519-457-2537 Fax: 519-457-7470 Email: [email protected] Fabricantul BLES Biochemicals Inc., Canada 8-60 Pacific Court, London, Ontario, N5V 3K4 Acest prospect a fost revizuit în iulie 2025. Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (AMDM) http://nomenclator.amdm.gov.md/ URMĂTOARELE INFORMAŢII PERSONALULUI MEDICAL: SUNT DESTINATE NUMAI MEDICILOR ŞI Instrucțiuni privind utilizarea Înainte de utilizarea - se recomandă aspirația tubului endotraheal înainte de instilare, pentru a reduce riscul de obstrucționare a tubului, deoarece dacă parametrii de ventilație sunt afectați semnificativ în timpul sau imediat după instilare, poate fi posibilă astuparea cu mucus a tubului endotraheal, în special dacă secrețiile pulmonare au fost proeminente înainte de administrarea medicamentului. Dacă este suspectată obstrucționarea cu mucus a tubului endotraheal, iar aspirația nu reușește să elimine obstrucția, tubul endotraheal trebuie înlocuit imediat. BLES nu necesită reconstituire sau filtrare prealabilă înainte de administrare. Flaconul este pentru utilizare unică, pentru a asigura sterilitatea. După ce a atins temperatura camerei, flaconul trebuie răsturnat pentru a suspenda lipidele şi de a dispersa orice conglomerat. Se va inspecta vizual flaconul pentru a se asigura că conţinutul acestuia este omogen. Este normală prezenţa în flaconul încălzit a unei dispersii de pete lipidice fine, dar vizibile. Conţinutul flaconului trebuie să reprezinte o suspensie de culoare de la aproape alb până la galben7 pal. Dacă conţinutul are o culoare mai întunecată sau nu se dispersează uniform, flaconul se va arunca. BLES trebuie încălzit la temperatura cel puţin a camerei, dar nu mai mare decât temperatura corpului uman înainte de administrare. Încălzirea se poate realiza în următoarele moduri (durata de timp destinată acestui proces este aproximativă): Metoda de încălzire În mâini Pe o suprafaţă Pe baia de apă la 37 °C Flacoanele scoase frigider 5 min 20 min 2 min din Flacoanele îngheţate 10-15 min 60 min 5 min Mod de administrare Copilul trebuie aspirat şi lăsat să-şi revină înainte de a începe procedura. (Intubation SURfactant Extubation – INSURE): Se va asigura plasarea corectă a sondei endotraheale (SET) prin auscultaţie toracică şi radiografie, dacă este posibil (1-2 cm sub corzile vocale, 1-2 cm de asupra carinei). A nu se instila mai jos de bronhia principală dreaptă. Se aspiră întreaga doză într-o seringă cu un ac teșit de calibru mare (cel puțin calibrul 20) şi se conectează seringa la un tub de alimentare # 5 Fr steril, care a fost scurtat la o lungime corespunzătoare, astfel încât să ajungă distal de vârful SET. Dacă produsul nu este administrat imediat pacientului, răsturnați seringa preparată înainte de instilare pentru a omogeniza orice aglomerări lipidice. Se deconectează pentru un timp scurt nou-născutul de la aparatul de ventilare şi tubul de alimentare se introduce în SET. Alternativ, pentru a permite ventilaţia mecanică concomitentă sau manuală cu balonul, treceţi tubul de alimentare prin supapa de aspiraţie a unui adaptor de aspiraţie închis ataşat la SET. Se va instila sub formă de doză unică în bolus sau fracţionată în 3 subdoze, în funcţie de toleranţă copilului aflat în poziție supină, la administrarea fiecărei subdoze. Instilaţi fiecare subdoză sau doză timp de 2-3 secunde. După instilarea fiecărei subdoze, copilul trebuie să fie ventilat manual timp de 30 de secunde, utilizând presiuni suficiente pentru a atinge o expansiune bună a toracelui înainte de a reconecta nou-născutul la aparatul de ventilaţie pulmonară. Dacă copilul rămâne la ventilaţie mecanică în timpul administrării, se va ridica presiunea de 1 până la 2 cm H 2O, dacă este necesar, pentru a facilita golirea SET. Asiguraţi respectarea unui interval de recuperare de aproximativ 1-2 minute după fiecare subdoză administrată. Se va asigura o saturaţie cu oxigen de aproximativ 95% înainte de a începe administrarea subdozei următoare. Volumul de surfactant va creşte în SET în timpul administrării. Dacă surfactantul înaintează lent, administrarea se întrerupe şi se ventilează mecanic până SET este curată înainte de a continua. În cazul în care surfactantul nu avansează, se va examina probabilitatea existenţei unui dop de mucus. Subdozele prea mici sau administrarea prea lentă nu sunt recomandate, deoarece pot duce la distribuţia insuficientă a surfactantului şi o complianţă pulmonară neuniformă. Procedura (Terapia mai puțin invazivă cu surfactant) MIST: Notă: variațiile procedurii MIST, detaliate mai jos, au fost descrise în literatura de specialitate. Cea mai frecventă variație este procedura LISA, care utilizează forcepsul Magill pentru plasare. Plasarea cateterelor subțiri trebuie efectuată în conformitate cu protocoalele stabilite în instituția medicală. 8 BLES de asemenea poate fi administrat prin procedura MIST. Se recomandă, ca pentru procedura MIST nou-năsutul să aibă ≥28 săptămini de gestație și/sau ≥1000 grame, să nu necesite intubație/ventilație mecanică și să îndeplinească criteriile de administrare a surfactantului (ceea ce înseamnă cerința de oxigenare îndeplinită). Nou-născuții trebuie ținuți sub presiune nazală continuă pozitivă a căilor respiratorii (NCPAP) sau ventilație neinvazivă cu presiune pozitivă (NIPPV) folosind canule nazale sau măști pentru întreaga procedură. Pentru a administra o doză prin procedura MIST, se introduce un cateter subțire (de ex., cateter pentru acces multiplu #5 Fr) printre corzile vocale până la o adâncime de 6 cm + greutatea la naștere în kilograme, măsurată de la nivelul buzei. Această procedură va asigura plasarea adecvată a vârfului cateterului la jumătatea distanței dintre corzile vocale și carină. După plasarea cateterului, păstrați gura nou-născutului închisă pentru asigurarea NCPAP/NIPPV. Sincronizați instilația surfactantului cu inspirația nou-născutului folosind micro-bolusuri pe perioadă de la 1 până la 3 minute. Dacă nu se poate administra doza cu succes folosind această tehnică în cel mult trei încercări, administrați doza prin metoda INSURE descrisă mai sus. Monitorizarea după administrare După instilare completă, se vor stabili parametri noi ai ventilaţiei mecanice, în funcţie de valorile TcPO2/TcPCO2 şi se va monitoriza saturaţia cu oxigen şi expansiunea toracelui. Monitorizarea indicilor TcPO2/TcPCO2 este preferabilă la nou-născuţi cu vârsta de gestaţie mai mică (mai puţin de 32 săptămâni), iar monitorizarea valorilor saturaţiei cu oxigen este preferabilă la copiii mai mari. Se va monitoriza îndeaproape volumul fluxului, deoarece complianţa pulmonară bruscă poate apărea fără o expansiune mare a toracelui. Se va trece la setările de la preinstilare şi se vor dezactiva presiunile (PIP/PEEP), FiO2 şi rata de ventilare, aşa cum este indicat în funcție de starea nou-născutului. Monitorizarea compoziţiei găzoase a sângelui peste o oră dupa administrare este o procedură standard pentru orice copil care a primit BLES (PaO2 trebuie să fie între 60-70 torr, PaCO2 ar trebui să fie păstrat în intervalul 35-45 torr, iar pH-ul între 7,35-7,45). Timp de 2 ore de la administrarea BLES aspirarea se va evita, cu excepţia cazului când este absolut necesară. Având în vedere efectul imediat al BLES asupra complianţei pulmonare şi oxigenării (de obicei, în 5 până la 30 minute), FiO2 trebuie redusă în mod corespunzător, pentru a preveni hiperoxia. Expansiunea toracelui trebuie monitorizată cu atenţie şi presiunea ventilatorie (PIP/PEEP) scăzută corespunzător. Nivelurile mari de saturaţie cu oxigen (>95%) sau valori ridicate ale TcPO2/TcPCO2 (confirmate prin comparaţie cu determinările gazelor din sânge) indică, că copilul trebuie deconectat de la aparatul care livrează FiO2, rata ventilatorie şi presiune. Valorile gazelor în sânge ar trebui să fie 60-70 torr pentru PaO2 şi 35-45 torr pentru PaCO2. Imposibilitatea de a efectua o deconectare corespunzătoare poate duce la apariţia pneumotoraxului. Nou-născuţii, a căror ventilare s-a depreciat în mod semnificativ în timpul sau la scurt timp după administrarea medicamentului, pot prezenta o înfundare cu mucus a SET, în special în cazul secreţiilor pulmonare abundente anterior administrării medicamentului. În plus, surfactantul poate induce mişcarea mucusului rezident. Dacă aspirarea nu conduce la eliminarea obstrucţiei, SET blocată ar trebui să fie înlocuită imediat. Administrarea repetată Nou-născuţilor pot fi administrate până la 3 doze suplimentare de BLES în primele 5 zile de viaţă. Drept criterii pentru administrarea dozei suplimentare servesc un răspuns pozitiv la doza anterioară şi o ameliorare a funcţiei respiratorii, manifestată printr-o creştere treptată a valorilor concentraţiei minime de oxigen în aerul inspirat (FiO2). Această creştere trebuie să fie cu cel puţin 10% mai mare 9 decât FiO2 necesară după răspunsul iniţial la doza anterioară de BLES. Toţi copiii care prezintă tulburări respiratorii ar trebui să fie investigaţi pentru depistarea persistenţei ductului arterial (PDA), pneumotoraxului şi hemoragiei pulmonare înainte de tratamentul repetat cu BLES. Regimul de administrare pentru dozele repetate este identic cu cel recomandat pentru doza iniţială. 10
