Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Sindromul Sjögren

Actualizat: · Cod ICD-10: M35.0

Simptome

Simptomele sindromului Sjögren

Există multe simptome posibile ale sindromului Sjögren. Boala afectează oamenii în mod diferit.

Unele persoane au simptome ușoare. Altele au simptome mai severe care le afectează viața de zi cu zi.

Simptomele frecvente ale sindromului Sjögren includ:

  • uscăciunea ochilor
  • gură uscată
  • dureri musculare și articulare
  • oboseală extremă

Dacă aveți gura foarte uscată, este posibil să aveți și alte probleme, cum ar fi dificultăți la înghițire (disfagie), carii dentare și boală a gingiilor.

Alte simptome ale sindromului Sjögren pot include:

  • piele uscată, care poate fi însoțită de mâncărime
  • tuse care nu dispare
  • voce stinsă sau răgușită
  • gust neplăcut în gură cauzat de acidul gastric (reflux acid)
  • glande salivare umflate în obraji, gât și sub maxilar
  • uscăciune vaginală

Pot exista perioade în care simptomele se agravează (pusee) și perioade în care se ameliorează (remisiune).

Nu se știe exact de ce se întâmplă acest lucru, dar se consideră că anumite lucruri, cum ar fi efortul excesiv și odihna insuficientă, pot declanșa simptomele sau le pot agrava.

Ce puteți face pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor sindromului Sjögren

Dacă sindromul Sjögren vă afectează viața de zi cu zi, există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor.

Ce să faceți

  • beți multă apă

  • spălați-vă pe dinți de 2 sau 3 ori pe zi folosind pastă de dinți cu fluor, mestecați gumă fără zahăr și mergeți la controale stomatologice la fiecare 6 luni

  • folosiți un umidificator și puneți plante în locuință pentru a crește cantitatea de vapori de apă din aer

  • purtați ochelari de soare cu laterale închise când sunteți afară, pentru a ajuta la prevenirea uscării ochilor

  • faceți controale oftalmologice regulate

  • adoptați o dietă sănătoasă și echilibrată – în special, includeți alimente bogate în omega-3, cum ar fi peștele gras și nucile

  • luați analgezice, cum ar fi paracetamolul, pentru a calma durerile musculare și articulare – dacă acest lucru nu funcționează, medicul dumneavoastră poate fi nevoit să vă prescrie un analgezic mai puternic

  • folosiți un hidratant vaginal dacă este nevoie și un lubrifiant pe bază de apă în timpul actului sexual

Ce să nu faceți

  • nu fumați

  • nu stați prea mult timp în locuri cu fum, uscate, prăfuite sau cu vânt, sau în încăperi cu aer condiționat sau încălzite

  • nu folosiți săpun care vă usucă pielea – puteți folosi emoliente

  • nu folosiți produse parfumate în zona vaginală sau în jurul acesteia

  • nu consumați prea multe alimente și băuturi zaharoase, sărate și acide, cum ar fi roșiile, citricele și băuturile carbogazoase

  • nu citiți, nu vă uitați la televizor și nu stați în fața ecranelor pentru perioade lungi, deoarece acest lucru vă poate usca ochii

Cauze și factori de risc

Sindromul Sjögren apare atunci când sistemul dumneavoastră imunitar atacă glandele care produc lichide.

Nu este clar de ce se întâmplă acest lucru, dar poate fi:

  • legat de anumite gene
  • legat de anumiți hormoni
  • declanșat de o infecție virală sau bacteriană

Mai multe femei decât bărbați suferă de sindromul Sjögren.

Diagnostic și analize

Există și alte afecțiuni care pot cauza simptome asemănătoare sindromului Sjögren.

Medicul de familie va verifica cele mai frecvente cauze și vă poate trimite la câțiva specialiști pentru investigații suplimentare.

Testele folosite pentru a ajuta la diagnosticarea sindromului Sjögren includ:

  • analize de sânge
  • teste oftalmologice
  • un test în care scuipați sau lăsați saliva să curgă într-un recipient timp de 5 minute pentru a vedea câtă salivă produceți
  • o radiografie a glandelor salivare pentru a vedea dacă sunt blocate
  • o biopsie de buză, în care o mică bucată de țesut care conține glande salivare este prelevată de pe buză și examinată la microscop

Uneori, este posibil să vi se facă și o ecografie sau o analiză de urină.

Analize și investigații

Ecografia · Radiografia · Biopsia · Analizele de sânge

Ecografie

De ce se face o ecografie

Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:

  • investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
  • monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
  • ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație
  • verifica dezvoltarea bebelușului în timpul sarcinii

Pregătirea pentru o ecografie

Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.

De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:

  • beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
  • scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată
Informații:

Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.

Obținerea rezultatelor ecografiei

Este posibil să primiți rezultatele ecografiei la sfârșitul programării sau poate dura câteva săptămâni, în funcție de motivul pentru care ați făcut investigația.

Rezultatul va fi trimis medicului care v-a recomandat ecografia. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Efecte secundare ale ecografiilor

Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.

Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.

Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.

Radiografie

De ce se face o radiografie

O radiografie poate fi folosită pentru a obține imagini ale multor părți ale corpului, cum ar fi:

  • oasele
  • dinții
  • plămânii
  • sistemul digestiv

O radiografie poate fi folosită pentru a:

  • verifica dacă aveți o fractură osoasă după un accident
  • verifica dacă există probleme cu dinții dumneavoastră, cum ar fi cariile dentare
  • afla dacă simptomele pe care le aveți ar putea fi cauzate de o afecțiune, cum ar fi o infecție sau un blocaj în sistemul digestiv
  • verifica dacă copilul dumneavoastră a înghițit ceva dăunător, cum ar fi o baterie
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri

Tipuri de radiografii

Există diferite tipuri de radiografii pe care le puteți face.

Tipuri frecvente de radiografii
Tipul De ce se efectuează

Radiografie standard

Folosită în principal pentru a verifica oasele, precum și dinții și plămânii

Angiografie

Folosită pentru a verifica vasele de sânge – implică injectarea unui colorant special (agent de contrast) în sânge, pentru ca vasele de sânge să poată fi văzute mai clar

Densitometrie osoasă (scanare DEXA)

Folosită pentru a verifica densitatea (rezistența) oaselor

Tomografie computerizată (CT)

Folosită atunci când sunt necesare imagini mai detaliate ale interiorului corpului decât poate oferi o radiografie standard, de exemplu pentru a vedea cât de bine funcționează un tratament

Urogramă intravenoasă

Folosită pentru a verifica vezica urinară și rinichii

Tranzit baritat esofagian

Folosit pentru a verifica sistemul digestiv – implică consumul unui lichid numit bariu, pentru ca sistemul digestiv să poată fi văzut mai clar

Clismă cu bariu

Folosită pentru a diagnostica simptomele intestinale – bariul este introdus în rect cu ajutorul unui tub, pentru ca intestinul să poată fi văzut mai clar

Pregătirea pentru o radiografie

Veți fi informat(ă) înainte de radiografie dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl veți face, uneori vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr
  • nu mâncați și nu beți nimic cu câteva ore înainte de radiografie (post alimentar)
  • luați un medicament cu o zi înainte de radiografie, care vă va provoca scaun

Spuneți profesionistului din domeniul sănătății dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție anterioară la bariu sau la un colorant numit substanță de contrast
Informații:

Spuneți persoanei care vă face radiografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru instruit al personalului.

Ce se întâmplă în timpul unei radiografii

Majoritatea radiografiilor se fac în spitale. Radiografiile dentare se fac de obicei într-un cabinet stomatologic.

Radiografiile din spital sunt efectuate de asistentul de radiologie.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl faceți, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast, o băutură cu bariu sau vi se poate introduce bariu în intestin printr-un tub introdus în anus (clismă baritată).

Substanța de contrast vă poate da o senzație de căldură și înroșire a feței și puteți simți un gust metalic în gură. Aceste senzații ar trebui să treacă rapid.

Radiografia în sine ar trebui să dureze doar câteva minute:

  1. Vi se poate cere să vă schimbați într-un halat, în funcție de partea corpului care urmează să fie radiografiată.
  2. Aparatul de radiografie va fi aliniat cu partea corpului care urmează să fie radiografiată.
  3. Persoana care efectuează radiografia (precum și orice însoțitor) se va retrage în spatele unui paravan de protecție sau va părăsi încăperea.
  4. Vi se va cere să stați foarte nemișcat(ă) timp de câteva secunde și se vor face 1 sau mai multe radiografii – nu veți simți nimic în acest timp.
  5. Vi se poate cere să vă schimbați poziția, dacă trebuie radiografiate diferite părți ale corpului.
După radiografie

De obicei, puteți pleca imediat ce radiografia este gata.

Dacă vi s-a administrat bariu sau substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acestea.

Obținerea rezultatelor radiografiei

Ar trebui să vi se spună când veți primi rezultatele unei radiografii.

Acest lucru poate fi:

  • în aceeași zi în care o faceți
  • la o programare la câteva săptămâni după (dacă nu ați primit nicio veste după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis sau medicul de familie)

Un profesionist din domeniul sănătății ar trebui să vă explice rezultatele radiografiei și dacă sunt necesari pași următori. Aceștia pot include alte teste.

Posibile complicații ale radiografiilor

Radiografiile sunt de obicei foarte sigure, iar complicațiile grave sunt rare.

Unele persoane pot avea o reacție alergică la bariul sau la substanța de contrast folosite în anumite tipuri de radiografii. Aceasta poate cauza simptome precum dificultăți de respirație, amețeli și erupții pe piele.

Vi se va cere să așteptați în spital dacă există riscul unei reacții. Personalul este instruit să trateze aceste tipuri de reacții, dacă apar.

Dacă faceți multe radiografii, există un risc foarte mic ca radiațiile să poată cauza cancer.

Medicul dumneavoastră va evalua riscurile înainte de a vă recomanda o radiografie și va discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Biopsie

De ce se face o biopsie

Există câteva motive pentru care ați putea avea nevoie de o biopsie.

O biopsie poate fi folosită:

  • pentru a afla ce cauzează simptomele dumneavoastră
  • ca test de control după o analiză de sânge sau o scanare
  • pentru a monitoriza o afecțiune de lungă durată

De obicei, veți fi trimis de medicul de familie sau de un medic specialist pentru o biopsie.

Uneori, o biopsie se face ca parte a unei proceduri precum o endoscopie sau o operație.

Pregătirea pentru biopsie

Medicul sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de biopsie. De asemenea, îl puteți întreba despre orice nelămurire sau întrebare aveți.

De exemplu, poate fi necesar să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o scurtă perioadă înainte de biopsie.

Dacă vi se face anestezie generală (adică veți dormi în timpul procedurii), este important să nu mâncați sau să beți înainte.

Cum se efectuează o biopsie

O biopsie se face de obicei în spital.

Implică prelevarea unei mostre de celule sau țesut. Modul în care se efectuează depinde de partea corpului din care se prelevează mostra.

De obicei, vi se va administra un anestezic local pentru a amorți zona. Asta înseamnă că veți fi treaz(ă), dar nu veți simți nicio durere. Vi se poate administra și un medicament pentru a vă ajuta să vă relaxați (sedare).

Unele biopsii se fac sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți dormi în timpul procedurii.

O biopsie poate fi efectuată prin:

  • îndepărtarea totală sau parțială a zonei afectate
  • folosirea unui ac pentru a preleva o mostră de celule sau țesut din zona afectată – de exemplu, dintr-un organ sau de sub piele
  • folosirea unui tub lung și subțire cu o cameră mică în interior (endoscop)

Durata procedurii depinde de tipul de biopsie. Unele durează mai puțin de 30 de minute, în timp ce altele pot dura mai mult. Ulterior, mostrele sunt trimise la un laborator pentru analiză.

După biopsie

De obicei, puteți merge acasă în aceeași zi după efectuarea unei biopsii.

Dacă aveți fire de sutură sau un pansament, echipa medicală vă va spune cum să îngrijiți rana acasă. De asemenea, vă vor oferi sfaturi despre administrarea de analgezice, cum ar fi paracetamolul.

Dacă ați primit sedare (medicamente pentru relaxare) sau anestezie generală (când sunteți adormit(ă) în timpul procedurii), este posibil să fie nevoie să fiți monitorizat(ă) o perioadă înainte de a pleca acasă.

Un medic sau o asistentă vă va spune cum și când veți primi rezultatele.

Posibile complicații ale unei biopsii

Biopsia este o procedură frecventă și foarte sigură.

Este posibil să aveți dureri sau disconfort după aceasta, iar administrarea de analgezice precum paracetamolul poate fi de ajutor.

Uneori, este posibil să apară o infecție la locul biopsiei.

Dacă vi s-a prelevat o biopsie din uter sau col uterin, este posibil să aveți crampe sau o ușoară sângerare vaginală.

În cazul unor tipuri de biopsie, poate exista și riscul unei sângerări interne. În acest caz, echipa medicală vă va spune la ce semne să fiți atent(ă) și ce să faceți.

Recomandare urgentă: contactați imediat echipa medicală dacă:
  • aveți dureri după biopsie, iar analgezicele nu au avut efect sau durerea se agravează
  • aveți febră (temperatură ridicată)
  • sângele sau lichidul se prelinge din locul unde s-a efectuat biopsia
  • zona unde s-a efectuat biopsia este umflată sau roșie – roșeața poate fi mai greu de observat pe pielea brună sau neagră

Obținerea rezultatelor biopsiei

După o biopsie, poate dura câteva săptămâni sau mai mult până când primiți rezultatele.

Timpii de așteptare variază între spitale și pot depinde și de motivul pentru care ați avut nevoie de biopsie.

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele. Un medic sau o asistentă ar trebui să vă vorbească despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori este posibil să aveți nevoie de o altă biopsie sau de alte teste.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

  • verifica starea generală de sănătate
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
  • afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
  • afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

  • nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
  • întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

Puteți primi rezultatele analizelor de sânge în câteva zile sau, uneori, în câteva săptămâni.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

În prezent nu există un tratament care să vindece sindromul Sjögren, dar există tratamente care pot ajuta la gestionarea simptomelor dumneavoastră.

Tipul de tratament de care aveți nevoie va depinde de simptomele pe care le aveți și de modul în care vă afectează.

Medicul vă poate prescrie medicamente pentru a:

  • ajuta la menținerea umidității ochilor și a gurii
  • ajuta glandele să producă mai multe lacrimi și salivă
  • calma durerea și umflarea dacă aveți o infecție a glandelor salivare
  • calma durerea musculară și articulară – dacă aveți dureri articulare severe, este posibil să aveți nevoie de o cură scurtă de comprimate cu steroizi
  • încerca să împiedice sistemul imunitar să atace glandele din corp care produc lichide și să reducă simptome precum durerea și oboseala

Este posibil să puteți obține unele tratamente pentru simptomele oculare, bucale și cutanate de la farmacist, inclusiv picături pentru ochi, cremă hidratantă pentru piele, gel bucal și apă de gură.

Viața cu boala

Cum vă afectează viața sindromul Sjögren

Sindromul Sjögren afectează diferit fiecare persoană care îl are.

Este posibil să puteți lucra și să vă continuați activitățile obișnuite. Dar dacă simptomele sunt mai severe, acestea vă pot afecta viața de zi cu zi.

De exemplu, gura uscată poate îngreuna mâncatul, iar ochii uscați pot cauza probleme de vedere. De asemenea, este posibil să aveți dureri musculare și articulare și să vă simțiți obosit(ă) tot timpul.

Discutați cu medicul dumneavoastră dacă simptomele vă creează probleme.

Majoritatea persoanelor cu sindrom Sjögren trăiesc până la vârste înaintate și au aceeași speranță de viață ca populația generală.

Probleme asociate sindromului Sjögren

Dacă aveți sindromul Sjögren, este mai probabil să aveți și alte probleme.

Echipa care vă îngrijește se va asigura că primiți tratament dacă aveți oricare dintre aceste afecțiuni.

Acestea includ:

  • probleme oculare, cum ar fi o leziune pe suprafața ochiului sau pleoape inflamate, cu mâncărime (blefarită)
  • alte afecțiuni autoimune, cum ar fi artrita reumatoidă
  • afecțiuni care afectează digestia, cum ar fi sindromul de intestin iritabil (SII)
  • pierderea sensibilității la nivelul brațelor și picioarelor (neuropatie periferică)
  • depresie
  • cancer al ganglionilor limfatici (limfom non-Hodgkin) – acesta este rar

Sarcina

Dacă aveți sindromul Sjögren, riscul de a avea unele complicații în timpul sarcinii este crescut. De exemplu, există un risc crescut de avort spontan.

Discutați cu echipa care vă îngrijește dacă plănuiți să rămâneți gravidă sau dacă vă aflați în primele etape ale sarcinii.

Când să mergeți la medic

Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă:

  • aveți simptome ale sindromului Sjögren și acestea vă afectează viața de zi cu zi

Medicamente folosite pentru sindromul Sjögren

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Analgezice și antipiretice · ATC N02B · 41

Calmează durerea; unele scad și febra (paracetamol, metamizol). Grupa cuprinde și medicamente pentru durerea de nerv.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).