Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Sindrom de tunel carpian

Actualizat: · Cod ICD-10: G56.0

Simptome

Simptomele sindromului de tunel carpian includ:

  • durere sau disconfort la nivelul degetelor, mâinii sau brațului
  • amorțeală la nivelul mâinilor
  • furnicături sau senzație de înțepături
  • slăbiciune a policelui sau dificultate la apucare

Aceste simptome apar adesea treptat și pot veni și dispărea. De obicei, sunt mai intense noaptea.

Cauze și factori de risc

Sindromul de tunel carpian (STC) apare atunci când țesuturile din tunelul carpian (un canal îngust de la nivelul încheieturii mâinii) se umflă și comprimă unul dintre nervii dumneavoastră (nervul median).

Aveți un risc mai mare de STC dacă:

  • sunteți supraponderal(ă)
  • sunteți însărcinată
  • desfășurați activități profesionale sau hobby-uri care presupun îndoirea repetată a încheieturii mâinii sau strângerea puternică, cum ar fi utilizarea uneltelor vibratorii
  • aveți anumite alte afecțiuni, cum ar fi artrita sau diabetul
  • aveți un părinte, un frate sau o soră cu STC
  • v-ați rănit anterior încheietura mâinii

Diagnostic și analize

Sindromul de tunel carpian (STC) poate fi de obicei diagnosticat întrebându-vă despre simptome și examinându-vă mâna.

Dacă medicul nu este sigur că este STC, vă poate recomanda investigații suplimentare:

  • un test al nervilor de la încheietura mâinii (test de conducere nervoasă)
  • investigații imagistice, cum ar fi o ecografie sau un RMN

Analize și investigații

Rezonanța magnetică (RMN) · Ecografia

RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)

De ce se face un RMN

RMN-ul poate fi folosit pentru a:

  • afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
  • verifica oasele și organele dumneavoastră
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului

Pregătirea pentru un RMN

Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.

Vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
  • scoateți monedele sau cheile din buzunare
  • vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
  • nu vă machiați

Spuneți personalului medical dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • ați avut intervenții chirurgicale anterior
  • aveți probleme cu rinichii
  • aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
  • aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Informații:

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.

Ce se întâmplă în timpul unui RMN

Un RMN se face în spital de către un asistent de radiologie.

De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.

Înainte de RMN

Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.

În timpul RMN-ului

În timpul RMN-ului:

  1. Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
  2. Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
  3. Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  4. Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
  5. Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN

După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.

Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.

Veți putea mânca și bea normal după scanare.

Obținerea rezultatelor scanării RMN

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui RMN

RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.

Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.

Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:

  • greață sau vărsături
  • o erupție pe piele
  • o durere de cap
  • un gust metalic în gură
  • amețeală

Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:

  • tuse, respirație șuierătoare sau strănut
  • leșin
  • dificultăți de respirație sau la înghițire
  • erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime

Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.

Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.

Ecografie

De ce se face o ecografie

Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:

  • investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
  • monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
  • ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație
  • verifica dezvoltarea bebelușului în timpul sarcinii

Pregătirea pentru o ecografie

Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.

De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:

  • beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
  • scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată
Informații:

Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.

Obținerea rezultatelor ecografiei

Este posibil să primiți rezultatele ecografiei la sfârșitul programării sau poate dura câteva săptămâni, în funcție de motivul pentru care ați făcut investigația.

Rezultatul va fi trimis medicului care v-a recomandat ecografia. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Efecte secundare ale ecografiilor

Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.

Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.

Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

Cum să tratați singuri sindromul de tunel carpian (STC)

Sindromul de tunel carpian (STC) se ameliorează uneori de la sine în câteva luni, în special dacă apare din cauza sarcinii.

Purtați o orteză de încheietură

Orteza de încheietură este un dispozitiv pe care îl purtați pe mână pentru a menține încheietura dreaptă. Ajută la reducerea presiunii asupra nervului.

Se poartă noaptea, în timpul somnului. Este posibil să fie nevoie să purtați orteza timp de până la 6 săptămâni înainte de a începe să vă simțiți mai bine.

Întrerupeți sau reduceți activitățile care ar putea cauza problema

Întrerupeți sau reduceți orice activitate care vă face să îndoiți frecvent încheietura sau să strângeți puternic cu mâna, cum ar fi folosirea uneltelor vibratorii la locul de muncă sau cântatul la un instrument.

Analgezice

Analgezicele precum paracetamolul sau ibuprofenul pot ameliora pe termen scurt durerea cauzată de sindromul de tunel carpian.

Există însă puține dovezi că acestea pot trata cauza STC, așa că este important să nu vă bazați pe ele.

Exerciții pentru mâini

Există un număr mic de dovezi care sugerează că exercițiile pentru mâini ajută la ameliorarea simptomelor STC.

Tratamentul pentru sindromul de tunel carpian (STC)

Dacă aveți sindrom de tunel carpian (STC) și o orteză de încheietură nu vă ajută, medicul v-ar putea recomanda o injecție cu corticosteroizi în încheietura mâinii. Aceasta reduce umflarea din jurul nervului, ameliorând simptomele STC.

Injecțiile cu corticosteroizi nu sunt întotdeauna un tratament curativ. STC poate reveni după câteva luni și este posibil să aveți nevoie de o altă injecție.

Intervenția chirurgicală pentru sindromul de tunel carpian

Dacă STC se agravează și alte tratamente nu au dat rezultate, medicul v-ar putea trimite la un specialist pentru a discuta despre intervenția chirurgicală.

Intervenția chirurgicală vindecă de obicei STC. Dumneavoastră și specialistul veți decide împreună dacă este tratamentul potrivit pentru dumneavoastră.

O injecție vă amorțește încheietura mâinii, astfel încât să nu simțiți durere (anestezie locală), și se face o mică incizie în mână. Ligamentul care acoperă tunelul carpian este secționat, astfel încât să nu mai exercite presiune asupra nervului.

Operația durează aproximativ 20 de minute și nu este nevoie să rămâneți în spital peste noapte.

Poate dura o lună după operație până când reveniți la activitățile normale.

Când să mergeți la medic

Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă:

  • simptomele sindromului de tunel carpian se agravează sau nu dispar
  • tratamentul la domiciliu pentru sindromul de tunel carpian nu dă rezultate

Medicamente folosite pentru sindrom de tunel carpian

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) · ATC M01A · 61

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): calmează durerea și inflamația, iar unele scad și febra. Grupa cuprinde și câteva produse pentru articulații, de exemplu glucozamina.

Analgezice și antipiretice · ATC N02B · 34

Calmează durerea; unele scad și febra (paracetamol, metamizol). Grupa cuprinde și medicamente pentru durerea de nerv.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).