Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Sindrom de hipermobilitate articulară

Actualizat:

Simptome

Dumneavoastră sau copilul dumneavoastră puteți avea sindrom de hipermobilitate articulară dacă:

  • vă simțiți adesea obosit(ă), chiar și după odihnă
  • aveți în mod repetat dureri și rigiditate la nivelul articulațiilor sau mușchilor
  • faceți în mod repetat entorse și întinderi musculare
  • vă luxați în mod repetat articulațiile (acestea „sar din loc”)
  • aveți un echilibru sau o coordonare precară
  • aveți pielea subțire și elastică
  • aveți probleme ale vezicii urinare sau ale intestinului

Unele persoane cu sindrom de hipermobilitate articulară nu prezintă simptome.

Cauze și factori de risc

Sindromul de hipermobilitate articulară poate fi ereditar și nu poate fi prevenit.

De obicei, articulațiile sunt laxe și elastice deoarece ligamentele care ar trebui să le întărească și să le susțină sunt slabe.

Această slăbiciune apare deoarece colagenul care întărește ligamentele este diferit față de cel al altor persoane.

Cei mai mulți specialiști sunt de acord că sindromul de hipermobilitate articulară face parte dintr-un spectru de afecțiuni de hipermobilitate care include sindromul Ehlers-Danlos.

Diagnostic și analize

De obicei, medicul de familie va verifica dacă aveți sindrom de hipermobilitate articulară, evaluând flexibilitatea articulațiilor dumneavoastră cu ajutorul unui test numit scorul Beighton.

De asemenea, vă poate recomanda o analiză de sânge sau o radiografie pentru a exclude alte afecțiuni, cum ar fi artrita.

Analize și investigații

Radiografia · Analizele de sânge

Radiografie

De ce se face o radiografie

O radiografie poate fi folosită pentru a obține imagini ale multor părți ale corpului, cum ar fi:

  • oasele
  • dinții
  • plămânii
  • sistemul digestiv

O radiografie poate fi folosită pentru a:

  • verifica dacă aveți o fractură osoasă după un accident
  • verifica dacă există probleme cu dinții dumneavoastră, cum ar fi cariile dentare
  • afla dacă simptomele pe care le aveți ar putea fi cauzate de o afecțiune, cum ar fi o infecție sau un blocaj în sistemul digestiv
  • verifica dacă copilul dumneavoastră a înghițit ceva dăunător, cum ar fi o baterie
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri

Tipuri de radiografii

Există diferite tipuri de radiografii pe care le puteți face.

Tipuri frecvente de radiografii
Tipul De ce se efectuează

Radiografie standard

Folosită în principal pentru a verifica oasele, precum și dinții și plămânii

Angiografie

Folosită pentru a verifica vasele de sânge – implică injectarea unui colorant special (agent de contrast) în sânge, pentru ca vasele de sânge să poată fi văzute mai clar

Densitometrie osoasă (scanare DEXA)

Folosită pentru a verifica densitatea (rezistența) oaselor

Tomografie computerizată (CT)

Folosită atunci când sunt necesare imagini mai detaliate ale interiorului corpului decât poate oferi o radiografie standard, de exemplu pentru a vedea cât de bine funcționează un tratament

Urogramă intravenoasă

Folosită pentru a verifica vezica urinară și rinichii

Tranzit baritat esofagian

Folosit pentru a verifica sistemul digestiv – implică consumul unui lichid numit bariu, pentru ca sistemul digestiv să poată fi văzut mai clar

Clismă cu bariu

Folosită pentru a diagnostica simptomele intestinale – bariul este introdus în rect cu ajutorul unui tub, pentru ca intestinul să poată fi văzut mai clar

Pregătirea pentru o radiografie

Veți fi informat(ă) înainte de radiografie dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl veți face, uneori vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr
  • nu mâncați și nu beți nimic cu câteva ore înainte de radiografie (post alimentar)
  • luați un medicament cu o zi înainte de radiografie, care vă va provoca scaun

Spuneți profesionistului din domeniul sănătății dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție anterioară la bariu sau la un colorant numit substanță de contrast
Informații:

Spuneți persoanei care vă face radiografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru instruit al personalului.

Ce se întâmplă în timpul unei radiografii

Majoritatea radiografiilor se fac în spitale. Radiografiile dentare se fac de obicei într-un cabinet stomatologic.

Profesionistul din domeniul sănătății care efectuează radiografii în spital se numește asistent de radiologie.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl faceți, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast, o băutură cu bariu sau vi se poate introduce bariu în intestin printr-un tub introdus în anus (clismă baritată).

Substanța de contrast vă poate da o senzație de căldură și înroșire a feței și puteți simți un gust metalic în gură. Aceste senzații ar trebui să treacă rapid.

Radiografia în sine ar trebui să dureze doar câteva minute:

  1. Vi se poate cere să vă schimbați într-un halat, în funcție de partea corpului care urmează să fie radiografiată.
  2. Aparatul de radiografie va fi aliniat cu partea corpului care urmează să fie radiografiată.
  3. Persoana care efectuează radiografia (precum și orice însoțitor) se va retrage în spatele unui paravan de protecție sau va părăsi încăperea.
  4. Vi se va cere să stați foarte nemișcat(ă) timp de câteva secunde și se vor face 1 sau mai multe radiografii – nu veți simți nimic în acest timp.
  5. Vi se poate cere să vă schimbați poziția, dacă trebuie radiografiate diferite părți ale corpului.
După radiografie

De obicei, puteți pleca imediat ce radiografia este gata.

Dacă vi s-a administrat bariu sau substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acestea.

Obținerea rezultatelor radiografiei

Ar trebui să vi se spună când veți primi rezultatele unei radiografii.

Acest lucru poate fi:

  • în aceeași zi în care o faceți
  • la o programare la câteva săptămâni după (dacă nu ați primit nicio veste după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis sau medicul de familie)

Un profesionist din domeniul sănătății ar trebui să vă explice rezultatele radiografiei și dacă sunt necesari pași următori. Aceștia pot include alte teste.

Posibile complicații ale radiografiilor

Radiografiile sunt de obicei foarte sigure, iar complicațiile grave sunt rare.

Unele persoane pot avea o reacție alergică la bariul sau la substanța de contrast folosite în anumite tipuri de radiografii. Aceasta poate cauza simptome precum dificultăți de respirație, amețeli și erupții pe piele.

Vi se va cere să așteptați în spital dacă există riscul unei reacții. Personalul este instruit să trateze aceste tipuri de reacții, dacă apar.

Dacă faceți multe radiografii, există un risc foarte mic ca radiațiile să poată cauza cancer.

Medicul dumneavoastră va evalua riscurile înainte de a vă recomanda o radiografie și va discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

  • verifica starea generală de sănătate
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
  • afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
  • afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

  • nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
  • întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

Puteți primi rezultatele analizelor de sânge după câteva zile și, de obicei, în câteva săptămâni.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

Nu există un tratament curativ pentru sindromul de hipermobilitate articulară.

Principalul tratament constă în îmbunătățirea forței musculare și a condiției fizice, astfel încât articulațiile dumneavoastră să fie mai bine protejate.

Medicul de familie vă poate trimite la un fizioterapeut, terapeut ocupațional sau podolog pentru recomandări de specialitate.

Aceste terapii fizice pot ajuta la:

  • reducerea durerii și a riscului de luxații
  • îmbunătățirea forței musculare și a condiției fizice
  • îmbunătățirea posturii și a echilibrului

Tratarea durerii articulare

Paracetamolul și analgezicele antiinflamatoare (cum ar fi ibuprofenul, disponibil sub formă de comprimate, geluri și spray-uri) pot ajuta la calmarea durerii.

Discutați cu farmacistul despre cel mai potrivit analgezic pentru dumneavoastră.

Medicul de familie vă poate prescrie analgezice mai puternice.

Dacă aveți dureri severe, medicul de familie vă poate trimite la o clinică de durere pentru a vă ajuta să faceți față durerii.

Pentru a ajuta la calmarea durerii și rigidității articulare, puteți:

  • face băi calde
  • folosi sticle cu apă caldă
  • aplica creme cu efect de încălzire

Viața cu boala

Dacă aveți sindrom de hipermobilitate articulară, există lucruri pe care le puteți face pentru a îmbunătăți forța articulațiilor și a mușchilor și pentru a reduce solicitarea.

Ce să faceți

  • exerciții fizice ușoare – începeți cu exerciții cu impact redus, cum ar fi înotul sau mersul pe bicicletă, dacă nu ați mai fost activ(ă) înainte (lipsa oricărui exercițiu poate agrava simptomele)

  • mențineți o greutate sănătoasă

  • purtați încălțăminte care susține bine piciorul

  • purtați branțuri speciale (ortezice) în încălțăminte, dacă v-au fost recomandate de un podolog

Ce să nu faceți

  • nu vă hiperextindeți articulațiile doar pentru că puteți

  • nu faceți exerciții sau activități repetitive – luați pauze regulate (acest lucru se numește dozarea efortului)

Când să mergeți la medic

Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă:

  • credeți că dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți sindrom de hipermobilitate articulară

Medicamente folosite pentru sindrom de hipermobilitate articulară

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) · ATC M01A · 68

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): calmează durerea și inflamația, iar unele scad și febra. Grupa cuprinde și câteva produse pentru articulații, de exemplu glucozamina.

Analgezice și antipiretice · ATC N02B · 38

Calmează durerea; unele scad și febra (paracetamol, metamizol). Grupa cuprinde și medicamente pentru durerea de nerv.

Preparate de uz local pentru dureri articulare și musculare · ATC M02A · 9

Geluri și creme pentru dureri musculare și articulare, aplicate pe piele.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).