Sarcoidoză

Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:

• verifica oasele sau organele interne după un accident
• afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
• vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
• ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces

Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.

De exemplu, vi se poate cere să:

• urmați o dietă specială
• luați anumite medicamente
• nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
• nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

• sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
• alăptați
• luați orice medicamente
• aveți astm
• aveți probleme cu rinichii sau tiroida
• aveți diabet
• aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.

Un examen CT se face de obicei în spital de către asistentul de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.

Înainte de examenul CT

În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.

Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.

Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:

• senzație de căldură și înroșire a feței
• un gust metalic în gură
• senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru

Aceste senzații trec de obicei repede.

În timpul examenului CT

1. Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
2. Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
3. Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
4. Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.

După examenul CT

Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.

Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.

De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației și de locul în care locuiți.

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.

Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.

Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.

O radiografie poate fi folosită pentru a obține imagini ale multor părți ale corpului, cum ar fi:

• oasele
• dinții
• plămânii
• sistemul digestiv

O radiografie poate fi folosită pentru a:

• verifica dacă aveți o fractură osoasă după un accident
• verifica dacă există probleme cu dinții dumneavoastră, cum ar fi cariile dentare
• afla dacă simptomele pe care le aveți ar putea fi cauzate de o afecțiune, cum ar fi o infecție sau un blocaj în sistemul digestiv
• verifica dacă copilul dumneavoastră a înghițit ceva dăunător, cum ar fi o baterie
• ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri

Există diferite tipuri de radiografii pe care le puteți face.

Veți fi informat(ă) înainte de radiografie dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl veți face, uneori vi se poate cere să:

• nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr
• nu mâncați și nu beți nimic cu câteva ore înainte de radiografie (post alimentar)
• luați un medicament cu o zi înainte de radiografie, care vă va provoca scaun

Spuneți profesionistului din domeniul sănătății dacă:

• sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
• alăptați
• luați orice medicamente
• aveți orice alergie sau ați avut o reacție anterioară la bariu sau la un colorant numit substanță de contrast

Spuneți persoanei care vă face radiografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru instruit al personalului.

Majoritatea radiografiilor se fac în spitale. Radiografiile dentare se fac de obicei într-un cabinet stomatologic.

Radiografiile din spital sunt efectuate de asistentul de radiologie.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl faceți, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast, o băutură cu bariu sau vi se poate introduce bariu în intestin printr-un tub introdus în anus (clismă baritată).

Substanța de contrast vă poate da o senzație de căldură și înroșire a feței și puteți simți un gust metalic în gură. Aceste senzații ar trebui să treacă rapid.

Radiografia în sine ar trebui să dureze doar câteva minute:

1. Vi se poate cere să vă schimbați într-un halat, în funcție de partea corpului care urmează să fie radiografiată.
2. Aparatul de radiografie va fi aliniat cu partea corpului care urmează să fie radiografiată.
3. Persoana care efectuează radiografia (precum și orice însoțitor) se va retrage în spatele unui paravan de protecție sau va părăsi încăperea.
4. Vi se va cere să stați foarte nemișcat(ă) timp de câteva secunde și se vor face 1 sau mai multe radiografii – nu veți simți nimic în acest timp.
5. Vi se poate cere să vă schimbați poziția, dacă trebuie radiografiate diferite părți ale corpului.

După radiografie

De obicei, puteți pleca imediat ce radiografia este gata.

Dacă vi s-a administrat bariu sau substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acestea.

Ar trebui să vi se spună când veți primi rezultatele unei radiografii.

Acest lucru poate fi:

• în aceeași zi în care o faceți
• la o programare la câteva săptămâni după (dacă nu ați primit nicio veste după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis sau medicul de familie)

Un profesionist din domeniul sănătății ar trebui să vă explice rezultatele radiografiei și dacă sunt necesari pași următori. Aceștia pot include alte teste.

Radiografiile sunt de obicei foarte sigure, iar complicațiile grave sunt rare.

Unele persoane pot avea o reacție alergică la bariul sau la substanța de contrast folosite în anumite tipuri de radiografii. Aceasta poate cauza simptome precum dificultăți de respirație, amețeli și erupții pe piele.

Vi se va cere să așteptați în spital dacă există riscul unei reacții. Personalul este instruit să trateze aceste tipuri de reacții, dacă apar.

Dacă faceți multe radiografii, există un risc foarte mic ca radiațiile să poată cauza cancer.

Medicul dumneavoastră va evalua riscurile înainte de a vă recomanda o radiografie și va discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Există câteva motive pentru care ați putea avea nevoie de o biopsie.

O biopsie poate fi folosită:

• pentru a afla ce cauzează simptomele dumneavoastră
• ca test de control după o analiză de sânge sau o scanare
• pentru a monitoriza o afecțiune de lungă durată

De obicei, veți fi trimis(ă) de medicul de familie sau de un medic specialist pentru o biopsie.

Uneori, o biopsie se face ca parte a unei proceduri precum o endoscopie sau o operație.

Medicul sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de biopsie. De asemenea, îl puteți întreba despre orice nelămurire sau întrebare aveți.

De exemplu, poate fi necesar să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o scurtă perioadă înainte de biopsie.

Dacă vi se face anestezie generală (adică veți dormi în timpul procedurii), este important să nu mâncați sau să beți înainte.

O biopsie se face de obicei în spital.

Implică prelevarea unei mostre de celule sau țesut. Modul în care se efectuează depinde de partea corpului din care se prelevează mostra.

De obicei, vi se va administra un anestezic local pentru a amorți zona. Asta înseamnă că veți fi treaz(ă), dar nu veți simți nicio durere. Vi se poate administra și un medicament pentru a vă ajuta să vă relaxați (sedare).

Unele biopsii se fac sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți dormi în timpul procedurii.

O biopsie poate fi efectuată prin:

• îndepărtarea totală sau parțială a zonei afectate
• folosirea unui ac pentru a preleva o mostră de celule sau țesut din zona afectată – de exemplu, dintr-un organ sau de sub piele
• folosirea unui tub lung și subțire cu o cameră mică în interior (endoscop)

Durata procedurii depinde de tipul de biopsie. Unele durează mai puțin de 30 de minute, în timp ce altele pot dura mai mult. Ulterior, mostrele sunt trimise la un laborator pentru analiză.

De obicei, puteți merge acasă în aceeași zi după efectuarea unei biopsii.

Dacă aveți fire de sutură sau un pansament, echipa medicală vă va spune cum să îngrijiți rana acasă. De asemenea, vă vor oferi sfaturi despre administrarea de analgezice, cum ar fi paracetamolul.

Dacă ați primit sedare (medicamente pentru relaxare) sau anestezie generală (când sunteți adormit(ă) în timpul procedurii), este posibil să fie nevoie să fiți monitorizat(ă) o perioadă înainte de a pleca acasă.

Un medic sau o asistentă vă va spune cum și când veți primi rezultatele.

Biopsia este o procedură frecventă și foarte sigură.

Este posibil să aveți dureri sau disconfort după aceasta, iar administrarea de analgezice precum paracetamolul poate fi de ajutor.

Uneori, este posibil să apară o infecție la locul biopsiei.

Dacă vi s-a prelevat o biopsie din uter sau col uterin, este posibil să aveți crampe sau o ușoară sângerare vaginală.

În cazul unor tipuri de biopsie, poate exista și riscul unei sângerări interne. În acest caz, echipa medicală vă va spune la ce semne să fiți atent(ă) și ce să faceți.

Recomandare urgentă: contactați imediat echipa medicală dacă:

• aveți dureri după biopsie, iar analgezicele nu au avut efect sau durerea se agravează
• aveți febră (temperatură ridicată)
• sângele sau lichidul se prelinge din locul unde s-a efectuat biopsia
• zona unde s-a efectuat biopsia este umflată sau roșie – roșeața poate fi mai greu de observat pe pielea brună sau neagră

După o biopsie, poate dura câteva săptămâni sau mai mult până când primiți rezultatele.

Timpii de așteptare variază între spitale și pot depinde și de motivul pentru care ați avut nevoie de biopsie.

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele. Un medic sau o asistentă ar trebui să vă vorbească despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori este posibil să aveți nevoie de o altă biopsie sau de alte teste.

Este posibil să vi se facă o endoscopie pentru a:

• găsi cauza unor simptome precum durerea de stomac, indigestia, dificultatea la înghițire sau sângerarea de la stomac, vezică sau anus
• preleva o mică mostră de celule (o biopsie) pentru a o verifica pentru o afecțiune, cum ar fi cancerul
• trata probleme, cum ar fi sângerarea, sau îndepărta excrescențe mici precum polipi sau fibroame

De obicei, există câteva lucruri pe care trebuie să le faceți înainte de a avea o endoscopie.

De exemplu, poate fi necesar să:

• evitați să mâncați sau să beți cu câteva ore înainte de procedură
• luați anumite medicamente, cum ar fi laxative sau antibiotice
• întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele pentru subțierea sângelui, precum warfarina – nu opriți administrarea niciunui medicament prescris fără să discutați mai întâi cu un profesionist din domeniul sănătății

Este posibil să primiți un pliant cu informații despre ce trebuie să faceți pentru a vă pregăti pentru o endoscopie sau un membru al echipei spitalului poate discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Efectuarea unei endoscopii poate fi inconfortabilă.

De obicei, veți fi treaz(ă) în timpul procedurii. Vi se poate administra un anestezic local pentru a amorți zona în care este introdus endoscopul sau un sedativ pentru a vă ajuta să vă relaxați.

În timpul endoscopiei

În timpul procedurii:

1. Endoscopul este introdus în corpul dumneavoastră – în funcție de partea corpului care este verificată, poate fi introdus prin gură, anus, vagin sau prin tubul care transportă urina din vezică în afara corpului (uretră).
2. Endoscopul este ghidat cu atenție către partea corpului examinată, astfel încât persoana care efectuează testul să o poată observa – se poate pompa ușor aer în zonă pentru a o extinde și a o face mai ușor de văzut.
3. Dacă este necesar, se pot folosi instrumente mici atașate endoscopului pentru a preleva o mostră de celule pentru testare (biopsie) sau pentru a îndepărta excrescențe precum polipi sau fibroame.

O endoscopie poate dura între 10 minute și 1 oră. Durata depinde de tipul de endoscopie efectuat și dacă este necesară o biopsie sau un tratament.

După efectuarea endoscopiei

După procedură, veți fi mutat(ă) într-o zonă de recuperare, unde de obicei va trebui să rămâneți aproximativ 1 oră.

Dacă vi s-a administrat un sedativ, nu puteți conduce timp de 24 de ore, așa că va trebui să aranjați ca cineva să vă ducă acasă. De asemenea, cineva va trebui să rămână cu dumneavoastră peste noapte și în primele 24 de ore după procedură.

Respectați orice alte sfaturi primite de la personalul spitalului cu privire la ce trebuie să faceți după o endoscopie.

Există multe tipuri diferite de endoscopie. Tipul pe care îl veți face depinde de partea corpului dumneavoastră care este verificată sau tratată.

După efectuarea unei endoscopii, un medic sau o asistentă vă poate explica rezultatele înainte de a părăsi spitalul.

De asemenea, vi se pot oferi informații și sfaturi despre ce să faceți când ajungeți acasă și pe cine să contactați dacă aveți probleme.

Dacă în timpul procedurii a fost prelevată o probă de celule (biopsie), rezultatele vor fi gata, de obicei, în câteva săptămâni.

Dacă ați fost trimis(ă) pentru endoscopie de către medicul de familie, acestuia i se va trimite și o copie a rezultatelor. Medicul de familie vă poate contacta pentru a discuta rezultatele.

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

• verifica starea generală de sănătate
• afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
• afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
• afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

• nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
• întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

De obicei, primiți rezultatele analizelor de sânge în câteva zile sau săptămâni.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.