Leucemie mieloidă cronică
Actualizat: · Cod ICD-10: C92.1
Despre boală
Leucemia mieloidă cronică (LMC) este un tip de cancer al sângelui și măduvei osoase care evoluează de obicei lent. Simptomele pot include oboseală, sângerări sau vânătăi ușoare, paloare, infecții frecvente, ganglioni limfatici umflați, dureri osoase, scădere în greutate, transpirații nocturne și dureri de cap. Tratamentul principal constă în medicamente țintite numite inhibitori de tirozin kinază, iar uneori sunt necesare chimioterapie sau transplant de celule stem.
Simptome
Simptomele leucemiei mieloide cronice (LMC) nu sunt întotdeauna evidente și pot fi asemănătoare cu cele ale altor afecțiuni.
Este posibil să nu aveți niciun simptom în stadiile incipiente.
Dacă aveți simptome, acestea pot include:
- senzație de oboseală sau slăbiciune
- sângerări sau vânătăi ușoare sau fără motiv
- paloare mai accentuată decât de obicei – pe pielea brună sau neagră acest lucru poate fi mai ușor de observat pe palme sau pe interiorul pleoapelor
- îmbolnăviri frecvente sau recuperare mai lentă decât de obicei după boli
- ganglioni limfatici umflați, de obicei la nivelul gâtului, axilelor și zonei inghinale
- dureri și sensibilitate la nivelul oaselor
- pierderea poftei de mâncare sau scădere în greutate fără să încercați
- burtă umflată – abdomenul poate fi dureros, inconfortabil sau plin
- transpirații nocturne
- dureri de cap
Simptomele mai puțin frecvente includ:
- vedere încețoșată
- articulații umflate sau dureroase
- erecții dureroase (priapism) sau erecții care nu cedează
Cauze și factori de risc
Leucemia mieloidă cronică (LMC) este rară. Nu este întotdeauna clar ce o cauzează.
Oricine poate face această boală, dar este mai probabil să o dezvoltați dacă aveți vârsta de 65 de ani sau peste.
Diagnostic și analize
Ce se întâmplă la consultația la medicul de familie
De obicei, medicul de familie vă va examina. Aceasta poate include verificarea pielii pentru vânătăi și examinarea oricăror zone umflate sau dureroase.
De asemenea, vă poate recomanda o analiză de sânge.
Vă poate trimite pentru mai multe investigații sau la un specialist în spital.
Principalele investigații pentru leucemia mieloidă cronică
Dacă medicul de familie vă trimite la un specialist (hematolog), este posibil să aveți nevoie de câteva investigații pentru a verifica dacă există leucemie mieloidă cronică (LMC).
Investigațiile pot include:
- analize de sânge
- prelevarea unei mici probe din măduva osoasă cu ajutorul unui ac (biopsie), pentru a fi verificată pentru cancer
Dacă vi se face o biopsie de măduvă osoasă, de obicei vi se va administra un anestezic local pentru a nu simți nicio durere. De asemenea, vi se poate administra un medicament pentru a vă ajuta să vă relaxați (sedare).
Primirea rezultatelor
Poate dura câteva săptămâni până când primiți rezultatele analizelor dumneavoastră.
Încercați să nu vă îngrijorați dacă rezultatele întârzie să ajungă la dumneavoastră. Acest lucru nu înseamnă neapărat că ceva este în neregulă.
Puteți întreba la spital sau la medicul de familie dacă sunteți îngrijorat(ă). Ar trebui să vă poată spune când veți primi rezultatele.
Când primiți rezultatele analizelor, un specialist vă va explica ce înseamnă acestea și ce se va întâmpla în continuare.
Dacă vi se spune că aveți LMC
Aflarea faptului că aveți LMC poate fi copleșitoare. Este posibil să vă simțiți anxios/anxioasă cu privire la ce se va întâmpla în continuare.
O echipă de specialiști vă va îngriji pe tot parcursul diagnosticului, tratamentului și după aceea.
Medicul hematolog va fi principalul dumneavoastră punct de contact în timpul și după tratament.
Dacă aveți orice întrebări, medicul hematolog vă va putea ajuta.
Pași următori
Dacă ați fost informat(ă) că aveți LMC, de obicei aveți nevoie de mai multe investigații.
Investigațiile pot include:
- teste genetice pe probe de sânge și măduvă osoasă
- ecografie
Echipa de specialiști folosește rezultatele pentru a afla în ce fază se află LMC dumneavoastră (acest lucru se numește stadializare).
Există 3 faze ale LMC:
- faza cronică
- faza accelerată
- faza blastică
Echipa va discuta cu dumneavoastră despre opțiuni și va decide cel mai bun plan de tratament în funcție de faza LMC.
Analize și investigații
Ecografia · Biopsia · Analizele de sânge · Testul genetic BCR-ABL1
Ecografie
De ce se face o ecografie
Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:
- investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
- monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
- ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație
- verifica dezvoltarea bebelușului în timpul sarcinii
Pregătirea pentru o ecografie
Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.
De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:
- beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
- scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată
Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.
Obținerea rezultatelor ecografiei
Este posibil să primiți rezultatele ecografiei la sfârșitul programării sau poate dura câteva săptămâni, în funcție de motivul pentru care ați făcut investigația.
Rezultatul va fi trimis medicului care v-a recomandat ecografia. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.
Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.
Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Efecte secundare ale ecografiilor
Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.
Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.
Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.
Biopsie
De ce se face o biopsie
Există câteva motive pentru care ați putea avea nevoie de o biopsie.
O biopsie poate fi folosită:
- pentru a afla ce cauzează simptomele dumneavoastră
- ca test de control după o analiză de sânge sau o scanare
- pentru a monitoriza o afecțiune de lungă durată
De obicei, veți fi trimis de medicul de familie sau de un medic specialist pentru o biopsie.
Uneori, o biopsie se face ca parte a unei proceduri precum o endoscopie sau o operație.
Pregătirea pentru biopsie
Medicul sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de biopsie. De asemenea, îl puteți întreba despre orice nelămurire sau întrebare aveți.
De exemplu, poate fi necesar să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o scurtă perioadă înainte de biopsie.
Dacă vi se face anestezie generală (adică veți dormi în timpul procedurii), este important să nu mâncați sau să beți înainte.
Cum se efectuează o biopsie
O biopsie se face de obicei în spital.
Implică prelevarea unei mostre de celule sau țesut. Modul în care se efectuează depinde de partea corpului din care se prelevează mostra.
De obicei, vi se va administra un anestezic local pentru a amorți zona. Asta înseamnă că veți fi treaz(ă), dar nu veți simți nicio durere. Vi se poate administra și un medicament pentru a vă ajuta să vă relaxați (sedare).
Unele biopsii se fac sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți dormi în timpul procedurii.
O biopsie poate fi efectuată prin:
- îndepărtarea totală sau parțială a zonei afectate
- folosirea unui ac pentru a preleva o mostră de celule sau țesut din zona afectată – de exemplu, dintr-un organ sau de sub piele
- folosirea unui tub lung și subțire cu o cameră mică în interior (endoscop)
Durata procedurii depinde de tipul de biopsie. Unele durează mai puțin de 30 de minute, în timp ce altele pot dura mai mult. Ulterior, mostrele sunt trimise la un laborator pentru analiză.
După biopsie
De obicei, puteți merge acasă în aceeași zi după efectuarea unei biopsii.
Dacă aveți fire de sutură sau un pansament, echipa medicală vă va spune cum să îngrijiți rana acasă. De asemenea, vă va oferi sfaturi despre administrarea de analgezice, cum ar fi paracetamolul.
Dacă ați primit sedare (medicamente pentru relaxare) sau anestezie generală (când sunteți adormit(ă) în timpul procedurii), este posibil să fie nevoie să fiți monitorizat(ă) o perioadă înainte de a pleca acasă.
Un medic sau o asistentă vă va spune cum și când veți primi rezultatele.
Posibile complicații ale unei biopsii
Biopsia este o procedură frecventă și foarte sigură.
Este posibil să aveți dureri sau disconfort după aceasta, iar administrarea de analgezice precum paracetamolul poate fi de ajutor.
Uneori, este posibil să apară o infecție la locul biopsiei.
Dacă vi s-a prelevat o biopsie din uter sau col uterin, este posibil să aveți crampe sau o ușoară sângerare vaginală.
În cazul unor tipuri de biopsie, poate exista și riscul unei sângerări interne. În acest caz, echipa medicală vă va spune la ce semne să fiți atent(ă) și ce să faceți.
Recomandare urgentă: contactați imediat echipa medicală dacă:
- aveți dureri după biopsie, iar analgezicele nu au avut efect sau durerea se agravează
- aveți febră (temperatură ridicată)
- sângele sau lichidul se prelinge din locul unde s-a efectuat biopsia
- zona unde s-a efectuat biopsia este umflată sau roșie – roșeața poate fi mai greu de observat pe pielea brună sau neagră
Obținerea rezultatelor biopsiei
După o biopsie, poate dura câteva săptămâni sau mai mult până când primiți rezultatele.
Timpii de așteptare variază între spitale și pot depinde și de motivul pentru care ați avut nevoie de biopsie.
Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele. Un medic sau o asistentă ar trebui să vă vorbească despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Uneori este posibil să aveți nevoie de o altă biopsie sau de alte teste.
Analize de sânge
De ce se face o analiză de sânge
Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.
O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:
- verifica starea generală de sănătate
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
- afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
- afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune
Pregătirea pentru o analiză de sânge
Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.
De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:
- nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
- întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)
Ce se întâmplă la o analiză de sânge
O analiză de sânge se face de obicei la laborator sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.
Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).
Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.
Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.
După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.
Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.
Dacă vă este teamă de ace
Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.
De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.
Obținerea rezultatelor analizelor de sânge
De obicei, primiți rezultatele analizelor de sânge în câteva zile sau, uneori, în câteva săptămâni.
Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.
Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.
Testul genetic BCR-ABL1
Ce este testul genetic BCR-ABL1?
Un test genetic BCR-ABL1 folosește o probă de sânge sau de măduvă osoasă pentru a căuta o genă anormală numită BCR-ABL1. Această genă anormală se găsește în anumite tipuri de cancer de sânge, cum ar fi leucemia mieloidă cronică (LMC).
Genele sunt părți ale ADN-ului din celulele dumneavoastră pe care le moșteniți de la părinți. Moșteniți două copii ale fiecărei gene, una de la fiecare părinte. Genele conțin informații care controlează cum arătați și cum funcționează corpul dumneavoastră. De asemenea, ele oferă instrucțiuni pentru ca celulele să producă proteine, de care corpul are nevoie pentru a funcționa corect.
Totuși, unele modificări ale genelor, inclusiv gene anormale, pot apărea în timpul vieții. Acestea se numesc modificări genetice dobândite. Ele pot apărea dacă celulele fac o greșeală atunci când se divid pentru a forma celule noi sau dacă ADN-ul dumneavoastră este deteriorat din cauza expunerii la substanțe care cauzează cancer. Alteori, cauza este necunoscută. Modificările apar adesea doar în anumite tipuri de celule. Modificările genelor sunt numite și mutații sau variante.
Gena BCR-ABL1 este un exemplu de modificare genetică dobândită. Aceasta înseamnă că nu o moșteniți de la părinți și nu o puteți transmite copiilor dumneavoastră. Ea se formează atunci când o bucată dintr-un cromozom (cromozomul 9) se rupe și se unește cu altul (cromozomul 22). Cromozomii sunt mici „pachete” din celulele dumneavoastră care conțin genele. În mod normal, vă nașteți cu un set de 46 de cromozomi în fiecare celulă. Cromozomii sunt grupați în 23 de perechi. Fiecare pereche are doi cromozomi, unul moștenit de la fiecare părinte.
Cromozomul 9 conține gena ABL1. Cromozomul 22 conține gena BCR. Astfel, atunci când o bucată din cromozomul 9 se rupe și se unește cu cromozomul 22, o parte din gena ABL1 se unește cu gena BCR, creând BCR-ABL1. Cromozomul 22 modificat este numit „cromozom Philadelphia”, după orașul în care cercetătorii l-au descoperit.
Gena anormală BCR-ABL1 conține instrucțiuni pentru o proteină anormală numită proteina BCR-ABL1. Această proteină este prea activă și determină celulele din măduva osoasă să producă un număr mare de globule albe anormale. Aceste celule cresc și se divid prea mult. Când se întâmplă acest lucru, ele se pot acumula în sânge și în măduva osoasă și pot elimina celulele sanguine sănătoase, ducând la leucemie.
Medicul dumneavoastră poate folosi diferite tipuri de teste BCR-ABL1 pentru a vedea dacă aveți gena anormală BCR-ABL1. Acestea verifică sângele sau măduva osoasă și includ:
- Teste moleculare, cum ar fi testele PCR. Acestea pot căuta material genetic produs de gena BCR-ABL1 într-o probă de sânge sau de măduvă osoasă. Sunt numite uneori teste cantitative, deoarece pot măsura cât de mult material al genei BCR-ABL1 se află în sângele sau măduva osoasă.
- Testarea cromozomilor. Acest test poate căuta cromozomul Philadelphia.
- Testarea FISH (hibridizare fluorescentă in situ). Acest test caută modificări specifice în cromozomi sau gene, inclusiv modificarea care formează BCR-ABL1.
Alte denumiri: BCR-ABL, fuziune BCR-ABL, cromozom Philadelphia, leucemie limfoblastică acută cu celule B (LLA-B), leucemie mielogenă cronică (LMC), t(9;22), detectarea transcriptului BCR-ABL1 prin RT-PCR, detectarea cantitativă a translocației BCR-ABL1 prin RT-PCR
Pentru ce se utilizează?
Testarea genetică BCR-ABL1 este folosită cel mai adesea împreună cu alte teste pentru a ajuta la diagnosticarea a două tipuri specifice de cancer de sânge:
- Leucemie mieloidă cronică (LMC)
- Leucemie limfoblastică acută Philadelphia-pozitivă (LLA Ph+), un tip de leucemie limfoblastică acută care are cromozomul Philadelphia
Rareori, BCR-ABL1 este întâlnită în leucemia mieloidă acută (LMA). Testarea pentru BCR-ABL1 poate fi folosită împreună cu alte teste pentru a ajuta la diagnosticarea acestui tip de LMA.
Testarea BCR-ABL1 poate fi folosită și pentru a ajuta la planificarea tratamentului. De exemplu, persoanele cu un cancer de sânge care are gena BCR-ABL1 pot fi tratate cu medicamente numite inhibitori de tirozin-kinază (ITK). Aceste medicamente sunt un tip de terapie țintită. Terapia țintită utilizează medicamente sau alte substanțe care atacă în principal celulele canceroase specifice și provoacă mai puține daune celulelor normale decât chimioterapia sau radioterapia pentru cancer.
Testele cantitative (sau moleculare) BCR-ABL1 sunt folosite și pentru monitorizarea tratamentului. Deoarece aceste teste măsoară cantitatea de material genetic produsă de gena BCR-ABL1, medicul dumneavoastră poate compara rezultatele în timp pentru a:
- vedea dacă tratamentul cancerului funcționează;
- verifica semnele că leucemia nu mai răspunde la tratament conform așteptărilor;
- verifica semnele că leucemia a revenit.
În anumite cazuri, testarea suplimentară BCR-ABL1 poate căuta alte modificări care pot face unele medicamente mai puțin eficiente. Rezultatele pot ajuta medicul dumneavoastră să decidă dacă tratamentul trebuie schimbat.
De ce am nevoie de un test genetic BCR-ABL1?
Este posibil să aveți nevoie de un test genetic BCR-ABL1 dacă medicul dumneavoastră consideră că ați putea avea un tip de leucemie care implică gena BCR-ABL1. De exemplu, medicul dumneavoastră poate testa gena BCR-ABL1 dacă ați făcut o hemoleucogramă completă care arată un număr neobișnuit de mare de globule albe.
Unele persoane cu leucemie mieloidă cronică (LMC) nu au simptome atunci când boala este descoperită pentru prima dată. Dacă aveți simptome, acestea pot include:
- Oboseală
- Febră
- Scădere în greutate fără un motiv cunoscut
- Transpirații nocturne (transpirație abundentă în timpul somnului)
- Dureri osoase
- Durere sau senzație de plenitudine sub coaste, pe partea stângă
- Umflături nedureroase la axile, în zona inghinală, la gât sau pe burtă
Dacă analizele au arătat deja că aveți un tip de leucemie care implică gena BCR-ABL1, este posibil să aveți nevoie de teste BCR-ABL1 suplimentare, pentru ca medicul dumneavoastră să poată:
- Lua decizii privind tratamentul
- Vedea cât de bine funcționează tratamentul (dacă tratamentul ajută, numărul de celule cu gene BCR-ABL1 va scădea)
- Monitoriza starea dumneavoastră de sănătate după tratament, pentru a vedea dacă revine cancerul de sânge
Ce se întâmplă în timpul unui test genetic BCR-ABL1?
Un test genetic BCR-ABL1 folosește de obicei o probă de sânge sau de măduvă osoasă.
Dacă vi se recoltează sânge, un cadru medical va preleva o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac subțire. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-un tub de recoltare sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, procedura durează mai puțin de cinci minute.
Dacă vi se face un test de măduvă osoasă, un cadru medical prelevează de obicei o probă din partea posterioară a osului șoldului. Vi se va administra o injecție cu un medicament pentru a amorți zona. De asemenea, vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați sau să dormiți.
Un test de măduvă osoasă are două etape, care se fac de obicei una după alta:
- Pentru aspirația de măduvă osoasă, cadrul medical introduce un ac subțire în os și prelevează o probă de lichid din măduva osoasă cu o seringă atașată la ac.
- Pentru biopsia de măduvă osoasă, cadrul medical introduce un ac gol în os și îl rotește pentru a preleva o mică bucată de țesut din măduva osoasă. Este posibil să simțiți o oarecare presiune sau o durere scurtă în timpul prelevării probei.
Procedura durează doar câteva minute. După aceea, zona va fi bandajată. Veți rămâne întins(ă) aproximativ 15 minute pentru a vă asigura că sângerarea s-a oprit. Este posibil să fie nevoie să rămâneți mai mult dacă ați primit medicamente pentru relaxare sau somn.
Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?
De obicei, nu aveți nevoie de pregătiri speciale pentru o analiză de sânge.
Dacă urmează să vi se facă un test de măduvă osoasă, medicul vă va spune dacă trebuie să țineți post (să nu mâncați sau să beți) cu câteva ore înainte de procedură.
Există riscuri la aceste analize?
Riscul unei analize de sânge este foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.
După un test de măduvă osoasă, este posibil să simțiți rigiditate sau durere în zona de unde a fost prelevată proba. De obicei, acest lucru dispare în câteva zile. Dacă aveți nevoie de calmarea durerii, discutați cu medicul dumneavoastră.
Ce înseamnă rezultatele?
Dacă ați făcut testarea genetică BCR-ABL1 pentru a diagnostica un cancer de sânge, medicul dumneavoastră va analiza rezultatele împreună cu rezultatele altor teste.
Dacă BCR-ABL1 este detectat, poate fi un semn că aveți un cancer de sânge care implică această modificare genetică. Majoritatea persoanelor cu leucemie mieloidă cronică (LMC) au BCR-ABL1. Este detectat și în leucemia limfoblastică acută cu cromozom Philadelphia pozitiv (LLA Ph+) și, rareori, în anumite alte tipuri de cancer de sânge.
Dacă BCR-ABL1 nu este detectat, LMC este mai puțin probabilă. Dar, în cazuri rare, un test poate să nu detecteze o formă mai puțin frecventă de BCR-ABL1. Medicul dumneavoastră va analiza rezultatele împreună cu simptomele dumneavoastră și cu rezultatele altor teste.
Dacă ați făcut un test genetic BCR-ABL1 pentru a vedea dacă tratamentul pentru cancer funcționează, medicul dumneavoastră va compara rezultatele cu rezultatele anterioare pentru a observa modificările în timp. În general:
- Dacă cantitatea de BCR-ABL1 din proba dumneavoastră scade, de obicei înseamnă că leucemia răspunde la tratament. Rezultatele pot descrie și cât de mult a scăzut cantitatea de BCR-ABL1.
- Dacă cantitatea de BCR-ABL1 din proba dumneavoastră crește, poate fi un semn că leucemia nu răspunde la tratament conform așteptărilor sau că a revenit. Medicul dumneavoastră poate recomanda un alt test BCR-ABL1 sau alte teste înainte de a decide dacă tratamentul trebuie modificat.
Unele laboratoare pot folosi metode de testare diferite, mai ales dacă trebuie să utilizeze teste mai specializate pentru a căuta tipuri mai puțin frecvente de BCR-ABL1. Prin urmare, este important ca testele să fie efectuate în același mod și, de obicei, în același laborator. Dacă aveți întrebări despre modul în care sunt comparate rezultatele, discutați cu medicul dumneavoastră.
Dacă testul nu detectează BCR-ABL1, nu înseamnă neapărat că nu au rămas celule leucemice. Cantitatea de BCR-ABL1 poate fi prea mică pentru a fi detectată de test.
Modul în care sunt raportate rezultatele depinde de testul pe care l-ați făcut. Cereți medicului dumneavoastră să vă explice ce înseamnă rezultatele testelor pentru sănătatea și tratamentul dumneavoastră.
Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.
De reținut
- Diagnosticul de leucemie mieloidă cronică se bazează pe prezența cromozomului Philadelphia sau a translocației BCR-ABL1, confirmată prin teste specifice.
Tratament
Principalele tratamente pentru leucemia mieloidă cronică
Leucemia mieloidă cronică (LMC) evoluează de obicei foarte lent. Este posibil să nu aveți nevoie de tratament imediat.
Tratamentul va depinde de:
- faza (sau stadiul) LMC dumneavoastră,
- vârsta dumneavoastră,
- starea generală de sănătate
De obicei, va include medicamente oncologice țintite. Vi se pot oferi, de asemenea, chimioterapie sau transplant de celule stem.
Se vor oferi și tratamente pentru prevenirea și gestionarea simptomelor (numite tratamente de susținere).
Echipa de specialiști care vă îngrijește va:
- explica tratamentele, beneficiile și efectele secundare;
- colabora cu dumneavoastră pentru a crea un plan de tratament;
- ajuta la gestionarea oricăror efecte secundare
Veți avea controale regulate în timpul și după orice tratament. De asemenea, este posibil să vi se facă analize și investigații imagistice.
Dacă aveți orice simptome sau efecte secundare care vă îngrijorează, discutați cu specialiștii dumneavoastră. Nu este nevoie să așteptați următorul control.
Medicamente țintite
Medicamentele țintite au scopul de a opri creșterea cancerului.
Tratamentul principal pentru LMC constă în medicamente țintite numite inhibitori de tirozin kinază (ITK).
Există mai multe tipuri de ITK. Dacă aveți reacții adverse de la un anumit ITK sau dacă analizele arată că acesta nu funcționează, specialistul vă poate recomanda un altul.
Chimioterapia
Chimioterapia utilizează medicamente pentru a distruge celulele canceroase.
Unele persoane cu LMC au nevoie de chimioterapie.
Este posibil să aveți nevoie de chimioterapie:
- pentru a vă controla simptomele
- înainte de un transplant de celule stem
- dacă LMC se află în faza acută (blastică)
Transplantul de celule stem
Un transplant de celule stem înlocuiește celulele sanguine deteriorate cu unele sănătoase.
Este posibil să aveți nevoie de un transplant de celule stem pentru a trata LMC dacă:
- medicamentele țintite împotriva cancerului nu mai funcționează pentru a vă controla cancerul;
- cancerul dumneavoastră se află în faza acută (blastică) sau în faza accelerată.
Tratamente de susținere
Este posibil să aveți nevoie de tratament pentru a ameliora simptomele cauzate de LMC sau de medicamentele anticancer și chimioterapie.
Tratamentele de susținere pot include:
- medicamente precum antibioticele pentru tratarea infecțiilor;
- transfuzii de sânge;
- vaccinuri pentru a vă proteja de boli precum gripa și COVID-19.
Ce puteți face
- Respectați schema de tratament și efectuați controalele periodice recomandate pentru monitorizarea răspunsului și a eventualelor reacții adverse.
- Raportați medicului orice simptome noi sau agravate, cum ar fi dureri abdominale, semne de infecție sau sângerare.
Când să mergeți la medic
Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă:
- aveți simptome de leucemie mieloidă cronică
Sunați la 112 sau mergeți la urgențe dacă:
- aveți o erecție care durează mai mult de 2 ore
O erecție care durează atât de mult trebuie tratată în spital cât mai curând posibil pentru a evita deteriorarea permanentă a penisului.
Semne de urgență
- Dacă apar semne de sângerare severă, infecție cu febră sau simptome neurologice noi, solicitați imediat asistență medicală.
Medicamente folosite pentru leucemie mieloidă cronică
Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.
Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.
Inhibitori de protein-kinază · ATC L01E · 81
Terapii țintite: blochează semnalele care fac celulele canceroase să crească.
Dasatinibum — 41 produse cu rețetă
- DASATINIB ACCORD HEALTHCARE 100 mgcu rețetă
- DASATINIB ACCORD HEALTHCARE 50 mgcu rețetă
- DASATINIB ACCORD HEALTHCARE 70 mgcu rețetă
- DASATINIB KRKA 100 mgcu rețetă
- DASATINIB KRKA 140 mgcu rețetă
- DASATINIB KRKA 20 mgcu rețetă
- DASATINIB KRKA 50 mgcu rețetă
- DASATINIB KRKA 70 mgcu rețetă
- DASATINIB KRKA 80 mgcu rețetă
- DASATINIB MSN 100 mgcu rețetă
- DASATINIB MSN 140 mgcu rețetă
- DASATINIB MSN 20 mgcu rețetă
- DASATINIB MSN 50 mgcu rețetă
- DASATINIB MSN 70 mgcu rețetă
- DASATINIB MSN 80 mgcu rețetă
- DASATINIB SANDOZ 100 mgcu rețetă
- DASATINIB SANDOZ 20 mgcu rețetă
- DASATINIB SANDOZ 50 mgcu rețetă
- DASATINIB SANDOZ 70 mgcu rețetă
- DASATINIB STADA 100 mgcu rețetă
- DASATINIB STADA 20 mgcu rețetă
- DASATINIB STADA 50 mgcu rețetă
- DASATINIB SUN 100 mgcu rețetă
- DASATINIB SUN 140 mgcu rețetă
- DASATINIB SUN 20 mgcu rețetă
- DASATINIB SUN 50 mgcu rețetă
- DASATINIB SUN 70 mgcu rețetă
- DASATINIB SUN 80 mgcu rețetă
- DASATINIB TEVA 100 mgcu rețetă
- DASATINIB TEVA 20 mgcu rețetă
- DASATINIB TEVA 50 mgcu rețetă
- DASATINIB TEVA 70 mgcu rețetă
- DASATINIB ZENTIVA 100 mgcu rețetă
- DASATINIB ZENTIVA 20 mgcu rețetă
- DASATINIB ZENTIVA 50 mgcu rețetă
- DASATINIB ZENTIVA 70 mgcu rețetă
- NODRIGA 100 mgcu rețetă
- NODRIGA 140 mgcu rețetă
- NODRIGA 20 mgcu rețetă
- NODRIGA 50 mgcu rețetă
- NODRIGA 70 mgcu rețetă
Nilotinibum — 19 produse cu rețetă
- KRUFTON 150 mgcu rețetă
- KRUFTON 200 mgcu rețetă
- KRUFTON 50 mgcu rețetă
- NILOTINIB ACCORD 150 mgcu rețetă
- NILOTINIB ACCORD 200 mgcu rețetă
- NILOTINIB CIPLA 150 mgcu rețetă
- NILOTINIB CIPLA 200 mgcu rețetă
- NILOTINIB CIPLA 50 mgcu rețetă
- NILOTINIB OLPHA 150 mgcu rețetă
- NILOTINIB OLPHA 200 mgcu rețetă
- NILOTINIB STADA 150 mgcu rețetă
- NILOTINIB STADA 200 mgcu rețetă
- NILOTINIB STADA 50 mgcu rețetă
- NILOTINIB TEVA 150 mgcu rețetă
- NILOTINIB TEVA 200 mgcu rețetă
- NILOTINIB ZENTIVA 200 mgcu rețetă
- TASIGNA 150mgcu rețetă
- TASIGNA 200mgcu rețetă
- TASIGNA 50mgcu rețetă
Imatinibum — 9 produse cu rețetă
- IMAKREBIN 100 mgcu rețetă
- IMAKREBIN 400 mgcu rețetă
- IMATINIB ACCORD 100 mgcu rețetă
- IMATINIB ACCORD 400 mgcu rețetă
- IMATINIB GRINDEKS 100 mgcu rețetă
- IMATINIB STADA 100 mgcu rețetă
- IMATINIB STADA 400 mgcu rețetă
- IMATINIB TERAPIA 100 mgcu rețetă
- IMATINIB TERAPIA 400 mgcu rețetă
Bosutinibum — 6 produse cu rețetă
- BOSULIF 100 mgcu rețetă
- BOSULIF 400 mgcu rețetă
- BOSULIF 500 mgcu rețetă
- BOSUTINIB TEVA 100 mgcu rețetă
- BOSUTINIB TEVA 400 mgcu rețetă
- BOSUTINIB TEVA 500 mgcu rețetă
Asciminibum — 3 produse cu rețetă
- SCEMBLIX 100 mgcu rețetă
- SCEMBLIX 20 mgcu rețetă
- SCEMBLIX 40 mgcu rețetă
Ponatinibum — 3 produse cu rețetă
- ICLUSIG 15 mgcu rețetă
- ICLUSIG 30 mgcu rețetă
- ICLUSIG 45 mgcu rețetă
Alte antineoplazice · ATC L01X · 1
Alte medicamente împotriva cancerului, cu mecanisme diferite.
Hydroxycarbamidum — 1 produs cu rețetă
- HYDREA 500 mgcu rețetă
Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM), protocoalele CNAS 2025, protocoalele CNAS 2026.