Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Leucemie limfocitară cronică

Actualizat: · Cod ICD-10: C91.1

Despre boală

Leucemia limfocitară cronică este un tip de cancer care afectează sângele și măduva osoasă. Multe persoane nu prezintă simptome la început, dar când apar, acestea pot include ganglioni umflați, oboseală, scădere în greutate, febră și transpirații nocturne. Boala este rară la persoanele sub 40 de ani și nu poate fi vindecată, dar tratamentul o poate ține sub control.

Simptome

Principalele simptome ale leucemiei limfocitare cronice

Multe persoane care au leucemie limfocitară cronică nu prezintă niciun simptom.

Simptomele nu sunt întotdeauna evidente la început și pot fi asemănătoare cu cele ale altor afecțiuni.

Principalele simptome ale leucemiei limfocitare cronice includ:

  • ganglioni umflați, de obicei la nivelul gâtului sau sub brațe
  • scădere în greutate
  • îmbolnăviri frecvente
  • senzație de oboseală chiar dacă ați dormit bine noaptea
  • o erupție cutanată care arată ca niște mici vânătăi sau sângerări sub piele și care nu dispare când treceți un pahar peste ea, asemănătoare cu cea din meningită
  • sângerări sau vânătăi fără motiv
  • paloare neobișnuită și senzație de lipsă de aer
  • febră (temperatură ridicată) fără o cauză evidentă
  • dureri care nu trec
  • transpirații nocturne

Leucemia limfocitară cronică este rară la persoanele sub 40 de ani.

Ce se întâmplă când revin simptomele

Când simptomele revin, aceasta se numește recidivă. Acest lucru se poate întâmpla lent și este posibil să nu aveți nevoie de tratament imediat.

Puteți avea mai multe recidive în timp ce trăiți cu leucemie limfocitară cronică.

Este posibil să aveți nevoie de mai mult tratament pentru a controla cancerul. Veți face mai multe analize pentru ca medicii să poată stabili care tratamente vor funcționa cel mai bine pentru dumneavoastră.

Când simptomele sunt sub control, aceasta se numește remisiune. Aceasta poate dura ani de zile.

Poate fi dificil să trăiți cu leucemie limfocitară cronică și să știți că poate reveni oricând.

Vă poate ajuta să primiți sprijin din partea familiei, a prietenilor sau a unui grup de sprijin dacă deveniți anxios/anxioasă între consultații.

Cauze și factori de risc

Nu este clar ce cauzează leucemia limfocitară cronică.

Leucemia limfocitară cronică este rară, dar este mai frecventă:

  • pe măsură ce înaintați în vârstă – este foarte rară la persoanele sub 40 de ani
  • dacă sunteți bărbat
  • dacă cineva din familia dumneavoastră a avut această boală

Diagnostic și analize

Ce se întâmplă la consultația la medicul de familie

Medicul de familie vă poate examina. Astfel poate verifica orice parte a corpului care este umflată sau dureroasă.

Puteți avea un prieten, un membru al familiei sau un membru al personalului medical în cameră cu dumneavoastră în timpul examinării, dacă doriți.

De asemenea, vă poate recomanda să faceți o analiză de sânge.

Trimiterea la un specialist

Medicul de familie vă poate trimite pentru mai multe investigații sau la un specialist în spital dacă consideră că aveți o afecțiune care trebuie investigată.

Acest lucru nu înseamnă neapărat că aveți cancer.

Principalele analize pentru leucemia limfocitară cronică

Medicul dumneavoastră vă va recomanda analize pentru a verifica dacă aveți leucemie limfocitară cronică.

Principalele analize sunt analizele de sânge pentru a verifica celulele sanguine și pentru a căuta semne de leucemie.

Acestea pot fi efectuate de medicul de familie sau de un specialist.

Obținerea rezultatelor

Medicul dumneavoastră vă va explica ce înseamnă rezultatele și ce se va întâmpla în continuare. Poate doriți să veniți cu cineva pentru sprijin.

Dacă vi se spune că aveți leucemie limfocitară cronică

Să aflați că aveți cancer poate fi copleșitor. Este posibil să vă simțiți anxios(ă) în legătură cu ce se va întâmpla în continuare.

Vă poate ajuta să veniți cu cineva la orice programare aveți.

O echipă de specialiști vă va îngriji pe tot parcursul diagnosticului, în timpul și după tratament.

Le puteți adresa medicilor orice întrebări aveți.

Pași următori

Dacă vi s-a spus că aveți leucemie limfocitară cronică, de obicei veți avea nevoie de mai multe investigații, cum ar fi:

  • scanări, precum tomografie computerizată (CT) sau ecografie
  • o radiografie toracică
  • analize de sânge și teste de măduvă osoasă

Aceste investigații îi vor ajuta pe specialiști să afle cât de mult s-a dezvoltat cancerul (numit stadiu).

Acest lucru îi va ajuta pe medici să decidă dacă aveți nevoie de tratament sau să vă planifice tratamentul dacă este necesar.

Analize și investigații

Tomografia computerizată (CT) · Ecografia · Radiografia · Analizele de sânge · Testul markerului tumoral beta-2 microglobulină (B2M)

Tomografie computerizată (CT)

De ce se face o scanare CT

Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:

  • verifica oasele sau organele interne după un accident
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces

Pregătirea pentru o scanare CT

Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.

De exemplu, vi se poate cere să:

  • urmați o dietă specială
  • luați anumite medicamente
  • nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți astm
  • aveți probleme cu rinichii sau tiroida
  • aveți diabet
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Informații:

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.

Ce se întâmplă în timpul unui examen CT

Un examen CT se face de obicei în spital de către un asistent de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.

Înainte de examenul CT

În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.

Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.

Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:

  • senzație de căldură și înroșire a feței
  • un gust metalic în gură
  • senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru

Aceste senzații trec de obicei repede.

În timpul examenului CT
  1. Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
  2. Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  3. Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
  4. Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT

Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.

Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.

Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate

De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației și de locul în care locuiți.

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui CT

Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.

Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.

Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Ecografie

De ce se face o ecografie

Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:

  • investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
  • monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
  • ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație
  • verifica dezvoltarea bebelușului în timpul sarcinii

Pregătirea pentru o ecografie

Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.

De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:

  • beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
  • scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată
Informații:

Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.

Obținerea rezultatelor ecografiei

Este posibil să primiți rezultatele ecografiei la sfârșitul programării sau poate dura câteva săptămâni, în funcție de motivul pentru care ați făcut investigația.

Rezultatul va fi trimis medicului care v-a recomandat ecografia. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Efecte secundare ale ecografiilor

Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.

Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.

Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.

Radiografie

De ce se face o radiografie

O radiografie poate fi folosită pentru a obține imagini ale multor părți ale corpului, cum ar fi:

  • oasele
  • dinții
  • plămânii
  • sistemul digestiv

O radiografie poate fi folosită pentru a:

  • verifica dacă aveți o fractură osoasă după un accident
  • verifica dacă există probleme cu dinții dumneavoastră, cum ar fi cariile dentare
  • afla dacă simptomele pe care le aveți ar putea fi cauzate de o afecțiune, cum ar fi o infecție sau un blocaj în sistemul digestiv
  • verifica dacă copilul dumneavoastră a înghițit ceva dăunător, cum ar fi o baterie
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri

Tipuri de radiografii

Există diferite tipuri de radiografii pe care le puteți face.

Tipuri frecvente de radiografii
Tipul De ce se efectuează

Radiografie standard

Folosită în principal pentru a verifica oasele, precum și dinții și plămânii

Angiografie

Folosită pentru a verifica vasele de sânge – implică injectarea unui colorant special (agent de contrast) în sânge, pentru ca vasele de sânge să poată fi văzute mai clar

Densitometrie osoasă (scanare DEXA)

Folosită pentru a verifica densitatea (rezistența) oaselor

Tomografie computerizată (CT)

Folosită atunci când sunt necesare imagini mai detaliate ale interiorului corpului decât poate oferi o radiografie standard, de exemplu pentru a vedea cât de bine funcționează un tratament

Urogramă intravenoasă

Folosită pentru a verifica vezica urinară și rinichii

Tranzit baritat esofagian

Folosit pentru a verifica sistemul digestiv – implică consumul unui lichid numit bariu, pentru ca sistemul digestiv să poată fi văzut mai clar

Clismă cu bariu

Folosită pentru a diagnostica simptomele intestinale – bariul este introdus în rect cu ajutorul unui tub, pentru ca intestinul să poată fi văzut mai clar

Pregătirea pentru o radiografie

Veți fi informat(ă) înainte de radiografie dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl veți face, uneori vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr
  • nu mâncați și nu beți nimic cu câteva ore înainte de radiografie (post alimentar)
  • luați un laxativ cu o zi înainte de radiografie

Spuneți profesionistului din domeniul sănătății dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție anterioară la bariu sau la un colorant numit substanță de contrast
Informații:

Spuneți persoanei care vă face radiografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru instruit al personalului.

Ce se întâmplă în timpul unei radiografii

Majoritatea radiografiilor se fac în spitale. Radiografiile dentare se fac de obicei într-un cabinet stomatologic.

Radiografiile din spital sunt efectuate de asistentul de radiologie.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl faceți, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast, o băutură cu bariu sau vi se poate introduce bariu în intestin printr-un tub introdus în anus (clismă baritată).

Substanța de contrast vă poate da o senzație de căldură și înroșire a feței și puteți simți un gust metalic în gură. Aceste senzații ar trebui să treacă rapid.

Radiografia în sine ar trebui să dureze doar câteva minute:

  1. Vi se poate cere să vă schimbați într-un halat, în funcție de partea corpului care urmează să fie radiografiată.
  2. Aparatul de radiografie va fi aliniat cu partea corpului care urmează să fie radiografiată.
  3. Persoana care efectuează radiografia (precum și orice însoțitor) se va retrage în spatele unui paravan de protecție sau va părăsi încăperea.
  4. Vi se va cere să stați foarte nemișcat(ă) timp de câteva secunde și se vor face 1 sau mai multe radiografii – nu veți simți nimic în acest timp.
  5. Vi se poate cere să vă schimbați poziția, dacă trebuie radiografiate diferite părți ale corpului.
După radiografie

De obicei, puteți pleca imediat ce radiografia este gata.

Dacă vi s-a administrat bariu sau substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acestea.

Obținerea rezultatelor radiografiei

Ar trebui să vi se spună când veți primi rezultatele unei radiografii.

Acest lucru poate fi:

  • în aceeași zi în care o faceți
  • la o programare la câteva săptămâni după (dacă nu ați primit nicio veste după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a trimis sau medicul de familie)

Un profesionist din domeniul sănătății ar trebui să vă explice rezultatele radiografiei și dacă sunt necesari pași următori. Aceștia pot include alte teste.

Posibile complicații ale radiografiilor

Radiografiile sunt de obicei foarte sigure, iar complicațiile grave sunt rare.

Unele persoane pot avea o reacție alergică la bariul sau la substanța de contrast folosite în anumite tipuri de radiografii. Aceasta poate cauza simptome precum dificultăți de respirație, amețeli și erupții pe piele.

Vi se va cere să așteptați în spital dacă există riscul unei reacții. Personalul este instruit să trateze aceste tipuri de reacții, dacă apar.

Dacă faceți multe radiografii, există un risc foarte mic ca radiațiile să poată cauza cancer.

Medicul dumneavoastră va evalua riscurile înainte de a vă recomanda o radiografie și va discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

  • verifica starea generală de sănătate
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
  • afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
  • afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

  • nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
  • întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

O analiză de sânge se face de obicei la laborator sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

De obicei, primiți rezultatele analizelor de sânge în câteva zile, dar pentru unele analize poate dura câteva săptămâni.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Testul markerului tumoral beta-2 microglobulină (B2M)

Ce este testul markerului tumoral beta-2 microglobulină?

Testul markerului tumoral beta-2 microglobulină măsoară cantitatea unei proteine numite beta-2 microglobulină (B2M) din fluidele corpului dumneavoastră. Testul folosește de obicei o probă de sânge. Poate fi efectuat și din urină sau, în cazuri rare, din lichid cefalorahidian (LCR).

B2M este o proteină mică aflată pe suprafața majorității celulelor din corp. Celulele dumneavoastră eliberează B2M atunci când sunt deteriorate sau când cresc mai repede decât în mod normal. De obicei, rinichii filtrează B2M din sânge. Prin urmare, la persoanele sănătoase sunt prezente doar cantități mici din această proteină.

Totuși, B2M este și un tip de marker tumoral. Markerii tumorali sunt substanțe produse adesea de celulele canceroase sau de celulele normale ca răspuns la cancer. Nivelurile ridicate de B2M din fluidele corpului sunt cauzate frecvent de cancere ale sângelui și măduvei osoase, cum ar fi:

  • Mielom multiplu.
  • Leucemie limfocitară cronică (LLC).
  • Anumite tipuri de limfom.

Nivelurile ridicate de B2M pot fi cauzate și de afecțiuni necanceroase, cum ar fi bolile de rinichi și tulburările autoimune. Deoarece nivelurile ridicate de B2M pot fi cauzate de o gamă atât de largă de afecțiuni, medicii nu folosesc rezultatele testului markerului tumoral beta-2 microglobulină pentru a diagnostica cancerul sau orice altă afecțiune. În schimb, acesta este adesea efectuat după ce ați fost diagnosticat(ă) cu anumite cancere ale măduvei osoase sau ale sângelui.

Alte denumiri: beta-2 microglobulină totală, β2-microglobulină, B2M, B2MG, timotaxină

La ce se folosește?

Deși testul markerului tumoral beta-2 microglobulină nu poate fi folosit pentru screeningul sau diagnosticarea cancerului, poate oferi informații valoroase despre orice cancer de măduvă osoasă sau de sânge pe care îl aveți deja. De exemplu, testarea nivelurilor B2M poate ajuta medicul dumneavoastră să:

  • Determine cât de mult a crescut sau s-a extins cancerul.
  • Prevadă cum s-ar putea modifica (sau progresa) cancerul în timp.
  • Aleagă tratamentul și verifice dacă funcționează. Dacă nivelurile B2M nu scad în timpul unui tratament, medicul dumneavoastră ar putea fi nevoit să îl ajusteze.
  • Verifice dacă cancerul s-a extins la creier și/sau măduva spinării. Acest lucru se face doar dacă aveți simptome ale acestor tipuri de cancer.

De ce am nevoie de un test al markerului tumoral beta-2 microglobulină?

Este posibil să aveți nevoie de acest test dacă ați fost diagnosticat(ă) cu mielom multiplu, leucemie limfocitară cronică sau anumite tipuri de limfom. Un test B2M poate ajuta la determinarea gravității bolii dumneavoastră, la monitorizarea cancerului în timp și la verificarea eficienței tratamentului.

Dacă aveți mielom multiplu, un test de urină pentru B2M poate fi folosit pentru a vedea dacă boala vă afectează rinichii.

Ce se întâmplă în timpul unui test de marker tumoral beta-2 microglobulină?

Un test de beta-2 microglobulină folosește de obicei o probă de sânge. În anumite cazuri, poate fi necesar să furnizați o probă de urină colectată timp de 24 de ore, ceea ce înseamnă să colectați toată urina pe parcursul unei zile întregi. Dacă medicul dumneavoastră suspectează că cancerul s-a extins la creier sau la coloană, este posibil să vi se facă o analiză a lichidului cefalorahidian (LCR).

Pentru un test de sânge, un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă din braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, se va recolta o cantitate mică de sânge într-un tub de recoltare sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Pentru o probă de urină colectată timp de 24 de ore, vi se va da un recipient special pentru colectarea urinei și instrucțiuni despre cum să colectați și să păstrați probele. Medicul dumneavoastră vă va spune la ce oră să începeți. Testul include, în general, următorii pași:

  • Pentru început, urinați în toaletă ca de obicei. Nu colectați această urină. Notați ora la care ați urinat.
  • În următoarele 24 de ore, colectați toată urina în recipient.
  • În timpul perioadei de colectare, păstrați recipientul cu urină în frigider sau într-o ladă frigorifică cu gheață.
  • La 24 de ore după începerea testului, încercați să urinați dacă puteți. Aceasta este ultima colectare de urină pentru test.
  • Returnați recipientul cu urină la cabinetul medicului dumneavoastră sau la laborator, conform instrucțiunilor.

Pentru o analiză a lichidului cefalorahidian (LCR), un cadru medical va efectua o procedură numită puncție spinală (cunoscută și sub numele de puncție lombară). Puncția spinală se face de obicei în spital. Un cadru medical vă anesteziază pielea cu un medicament și folosește un ac subțire, gol pe dinăuntru, pentru a extrage puțin lichid dintre oasele din partea inferioară a coloanei vertebrale. De obicei, plecați acasă în aceeași zi.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Pentru analizele de sânge și urină, nu sunt necesare pregătiri speciale.

Pentru analiza LCR (puncție lombară), vi se poate cere să vă goliți vezica (să urinați) și intestinele (să aveți scaun) înainte de test.

Există riscuri la acest test?

În cazul analizei de sânge, riscul este foarte mic. După test, este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

În cazul analizei de urină, nu există niciun risc cunoscut.

În cazul analizei lichidului cefalorahidian (LCR), riscul unei puncții lombare este foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură sau presiune atunci când este introdus acul. După test, este posibil să simțiți durere sau sensibilitate în spate sau să aveți o ușoară sângerare în locul unde a fost introdus acul. De asemenea, este posibil să aveți o durere de cap. Durerea de cap poate dura câteva ore sau până la o săptămână sau mai mult. Medicul dumneavoastră vă poate recomanda un tratament pentru ameliorarea durerii.

Ce înseamnă rezultatele?

Dacă nivelurile de B2M au fost măsurate pentru a afla mai multe despre cancerul dumneavoastră:

  • Cu cât nivelurile de B2M sunt mai mari, cu atât aveți mai mult cancer în organism. Nivelurile mai mari sunt asociate cu tipuri de cancer care tind să crească mai repede.
  • Dacă aveți mielom multiplu, nivelurile mai mari de B2M sunt adesea asociate cu probleme ale rinichilor.

Dacă nivelurile de B2M au fost măsurate pentru a verifica cât de bine funcționează tratamentul, medicul dumneavoastră poate analiza mai multe rezultate de-a lungul timpului pentru a observa o tendință:

  • Niveluri de B2M în creștere pot însemna că tratamentul nu funcționează.
  • Niveluri de B2M în scădere pot însemna că tratamentul funcționează.
  • Niveluri de B2M care nu se modifică pot însemna că boala este stabilă și nu s-a ameliorat sau agravat.

Dacă aveți întrebări despre rezultatele analizelor, discutați cu medicul dumneavoastră.

Mai trebuie să știu și altceva despre testul markerului tumoral beta-2 microglobulină?

Nivelurile B2M pot fi mai mari decât normalul în multe afecțiuni care nu sunt cancer, inclusiv:

  • Boli de rinichi
  • HIV
  • Scleroză multiplă

Din acest motiv, medicii vă pot testa nivelurile B2M din motive care nu au legătură cu tratamentul cancerului. Acestea pot include:

  • Verificarea funcției rinichilor. B2M este filtrată de rinichi. Prin urmare, nivelurile ridicate de B2M în sânge sau urină pot fi un semn precoce de afectare a rinichilor.
  • Monitorizarea bolilor imune și autoimune. Nivelurile crescute de B2M pot indica faptul că sistemul dumneavoastră imunitar este mai activ decât în mod normal. De exemplu, persoanele cu sindrom Sjögren primar pot avea niveluri mai mari de B2M în sânge și chiar în lacrimi.
  • Detectarea respingerii transplantului. La pacienții cu transplant de ficat, nivelurile ridicate de B2M în bilă și sânge pot fi un semn precoce că organismul respinge noul organ.
  • Evaluarea tratamentului prin dializă. La persoanele care fac dializă pe termen lung, B2M se poate acumula în țesuturi (o afecțiune numită amiloidoză asociată dializei). Măsurarea B2M îi ajută pe medici să verifice cât de bine funcționează filtrul de dializă.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

Principalele tratamente pentru leucemia limfocitară cronică

Nu este posibilă vindecarea leucemiei limfocitare cronice, dar tratamentul o poate ține sub control.

Este posibil să nu fie nevoie să începeți tratamentul imediat după diagnosticarea leucemiei limfocitare cronice.

De obicei, veți fi consultat(ă) regulat de un medic sau de o asistentă medicală. Frecvența consultațiilor depinde de stadiul cancerului, dacă urmați un tratament activ și cum vă simțiți.

Momentul începerii tratamentului depinde de:

  • simptomele dumneavoastră
  • stadiul cancerului
  • starea generală de sănătate

Puteți trăi cu leucemie limfocitară cronică ani de zile și este posibil să fie nevoie să repetați tratamentul de mai multe ori.

Principalele tratamente pentru leucemia limfocitară cronică sunt medicamentele țintite. Uneori se utilizează și chimioterapia, dar acest lucru este mai puțin frecvent.

Rareori, alte tratamente pot include radioterapia și intervenția chirurgicală.

Echipa de specialiști care se ocupă de dumneavoastră va:

  • explica tratamentele, beneficiile și efectele secundare
  • colabora cu dumneavoastră pentru a stabili cel mai potrivit plan de tratament
  • vă ajuta să gestionați orice efecte secundare
  • vă oferi ajutor și sprijin pe durata recuperării

Veți avea controale regulate în timpul și după orice tratament. De asemenea, este posibil să vi se facă analize și investigații imagistice.

Dacă aveți orice simptome sau efecte secundare care vă îngrijorează, discutați cu specialiștii dumneavoastră. Nu este nevoie să așteptați până la următorul control.

Medicamente țintite

Medicamentele țintite împotriva cancerului au scopul de a opri creșterea cancerului sau de a ajuta sistemul dumneavoastră imunitar să lupte împotriva cancerului.

De obicei, le veți lua singure sau, uneori, împreună cu chimioterapia.

Chimioterapia

Chimioterapia folosește medicamente pentru a distruge celulele canceroase.

Este posibil să urmați chimioterapie împreună cu medicamente anticancer țintite sau singură, dacă medicamentele țintite nu sunt potrivite pentru dumneavoastră.

Radioterapia

Radioterapia utilizează radiații de înaltă energie pentru a distruge celulele canceroase.

Este posibil să vi se recomande radioterapie pentru leucemia limfocitară cronică dacă simptomele se agravează sau dacă alte tratamente nu mai dau rezultate la fel de bune.

Intervenție chirurgicală

Rareori, este posibil să aveți nevoie de o operație pentru îndepărtarea splinei dacă aveți leucemie limfocitară cronică.

Splina este un organ mic care filtrează sângele. Face parte din sistemul imunitar, dar puteți trăi fără ea.

Dacă nu puteți fi operat(ă), este posibil să vi se recomande radioterapie în loc.

Tratamente de susținere

Este posibil să aveți nevoie și de tratament pentru a preveni sau a controla simptomele cauzate de leucemia limfocitară cronică.

Acesta poate include:

  • medicamente pentru prevenirea infecțiilor
  • vaccinuri pentru prevenirea unor boli, cum ar fi vaccinurile antigripal, antipneumococic și împotriva coronavirusului (COVID-19)
  • transfuzii de sânge sau de trombocite
  • medicamente cu steroizi

Ce puteți face

  • În timpul tratamentului cu inhibitori BTK, evitați sunătoarea, deoarece poate scădea concentrația medicamentului.
  • Protejați-vă pielea de soare și raportați orice leziune cutanată nouă, deoarece există risc de cancer de piele non-melanom.
  • Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să evite sarcina în timpul tratamentului cu acalabrutinib.

Când să mergeți la medic

Dacă aveți simptome de leucemie limfocitară cronică, este important să le verificați la medicul de familie.

Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă:

  • aveți simptome de leucemie limfocitară cronică

Semne de urgență

  • Semnele de sângerare sau infecție (febră) în timpul tratamentului cu inhibitori BTK necesită atenție medicală promptă.
  • Apariția fibrilației atriale (palpitații, amețeli) trebuie evaluată, mai ales la pacienții cu risc cardiac.

Medicamente folosite pentru leucemie limfocitară cronică

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Alte antineoplazice · ATC L01X · 3

Alte medicamente împotriva cancerului, cu mecanisme diferite.

Inhibitori de protein-kinază · ATC L01E · 1

Terapii țintite: blochează semnalele care fac celulele canceroase să crească.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM), protocoalele CNAS 2026.