Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Hiperparatiroidism

Actualizat: · Cod ICD-10: E21

Simptome

Multe persoane cu hiperparatiroidism nu au simptome sau au simptome foarte ușoare. Este posibil să aflați că aveți această afecțiune doar după efectuarea unor analize pentru altceva.

Uneori, simptomele pot avea un impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi.

Simptomele hiperparatiroidismului includ:

  • oboseală
  • dureri, în special la nivelul articulațiilor, mâinilor, brațelor, picioarelor și gambelor
  • slăbiciune musculară
  • greață și vărsături
  • pierderea poftei de mâncare
  • constipație
  • durere de burtă (abdomen)
  • senzație permanentă de sete
  • urinare mai frecventă decât de obicei
  • stare de tristețe sau depresie

Cauze și factori de risc

Hiperparatiroidismul apare atunci când corpul dumneavoastră produce prea mult dintr-un hormon numit hormon paratiroidian (PTH).

Producerea unei cantități prea mari de PTH poate fi cauzată de:

  • o excrescență necanceroasă (adenom) pe una dintre glandele paratiroide din gât – aceasta se numește hiperparatiroidism primar
  • niveluri scăzute de calciu sau vitamina D în sânge sau niveluri ridicate de fosfați, care pot fi cauzate de o afecțiune preexistentă – aceasta se numește hiperparatiroidism secundar

Prea mult PTH poate afecta cantitatea de calciu din sângele dumneavoastră. Calciul ajută, printre altele, la menținerea sănătății oaselor și a dinților.

Diagnostic și analize

Hiperparatiroidismul poate fi diagnosticat prin analize ale probelor de sânge și urină.

Multe persoane sunt diagnosticate pentru prima dată cu hiperparatiroidism atunci când fac analize de sânge sau urină pentru altceva.

Dacă aveți hiperparatiroidism, pot fi recomandate apoi analize și investigații suplimentare pentru a vă verifica starea generală de sănătate și pentru a ajuta la planificarea tratamentului.

Acestea pot include:

  • ecografii
  • radiografii
  • osteodensitometrie (scanarea densității osoase)

Analize și investigații

Ecografia · Radiografia · Analizele de sânge · Densitometrie osoasă (scanare DEXA)

Ecografie

De ce se face o ecografie

Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:

  • investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
  • monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
  • ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație
  • verifica dezvoltarea bebelușului în timpul sarcinii

Pregătirea pentru o ecografie

Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.

De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:

  • beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
  • scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată
Informații:

Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.

Obținerea rezultatelor ecografiei

De obicei, medicul vă explică rezultatul ecografiei la sfârșitul investigației.

Rezultatul trebuie arătat medicului care v-a recomandat ecografia. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Efecte secundare ale ecografiilor

Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.

Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.

Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.

Radiografie

De ce se face o radiografie

O radiografie poate fi folosită pentru a obține imagini ale multor părți ale corpului, cum ar fi:

  • oasele
  • dinții
  • plămânii
  • sistemul digestiv

O radiografie poate fi folosită pentru a:

  • verifica dacă aveți o fractură osoasă după un accident
  • verifica dacă există probleme cu dinții dumneavoastră, cum ar fi cariile dentare
  • afla dacă simptomele pe care le aveți ar putea fi cauzate de o afecțiune, cum ar fi o infecție sau un blocaj în sistemul digestiv
  • verifica dacă copilul dumneavoastră a înghițit ceva dăunător, cum ar fi o baterie
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri

Tipuri de radiografii

Există diferite tipuri de radiografii pe care le puteți face.

Tipuri frecvente de radiografii
Tipul De ce se efectuează

Radiografie standard

Folosită în principal pentru a verifica oasele, precum și dinții și plămânii

Angiografie

Folosită pentru a verifica vasele de sânge – implică injectarea unui colorant special (agent de contrast) în sânge, pentru ca vasele de sânge să poată fi văzute mai clar

Densitometrie osoasă (scanare DEXA)

Folosită pentru a verifica densitatea (rezistența) oaselor

Tomografie computerizată (CT)

Folosită atunci când sunt necesare imagini mai detaliate ale interiorului corpului decât poate oferi o radiografie standard, de exemplu pentru a vedea cât de bine funcționează un tratament

Urogramă intravenoasă

Folosită pentru a verifica vezica urinară și rinichii

Tranzit baritat esofagian

Folosit pentru a verifica sistemul digestiv – implică consumul unui lichid numit bariu, pentru ca sistemul digestiv să poată fi văzut mai clar

Clismă cu bariu

Folosită pentru a diagnostica simptomele intestinale – bariul este introdus în rect cu ajutorul unui tub, pentru ca intestinul să poată fi văzut mai clar

Pregătirea pentru o radiografie

Veți fi informat(ă) înainte de radiografie dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl veți face, uneori vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr
  • nu mâncați și nu beți nimic cu câteva ore înainte de radiografie (post alimentar)
  • luați un medicament cu o zi înainte de radiografie, care vă va provoca scaun

Spuneți profesionistului din domeniul sănătății dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție anterioară la bariu sau la un colorant numit substanță de contrast
Informații:

Spuneți persoanei care vă face radiografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru instruit al personalului.

Ce se întâmplă în timpul unei radiografii

Majoritatea radiografiilor se fac în spitale. Radiografiile dentare se fac de obicei într-un cabinet stomatologic.

Radiografiile sunt efectuate în spital de asistentul de radiologie.

În funcție de tipul de radiografie pe care îl faceți, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast, o băutură cu bariu sau vi se poate introduce bariu în intestin printr-un tub introdus în anus (clismă baritată).

Substanța de contrast vă poate da o senzație de căldură și înroșire a feței și puteți simți un gust metalic în gură. Aceste senzații ar trebui să treacă rapid.

Radiografia în sine ar trebui să dureze doar câteva minute:

  1. Vi se poate cere să vă schimbați într-un halat, în funcție de partea corpului care urmează să fie radiografiată.
  2. Aparatul de radiografie va fi aliniat cu partea corpului care urmează să fie radiografiată.
  3. Persoana care efectuează radiografia (precum și orice însoțitor) se va retrage în spatele unui paravan de protecție sau va părăsi încăperea.
  4. Vi se va cere să stați foarte nemișcat(ă) timp de câteva secunde și se vor face 1 sau mai multe radiografii – nu veți simți nimic în acest timp.
  5. Vi se poate cere să vă schimbați poziția, dacă trebuie radiografiate diferite părți ale corpului.
După radiografie

De obicei, puteți pleca imediat ce radiografia este gata.

Dacă vi s-a administrat bariu sau substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acestea.

Obținerea rezultatelor radiografiei

Ar trebui să vi se spună când veți primi rezultatele unei radiografii.

Acest lucru poate fi:

  • în aceeași zi în care o faceți
  • la o consultație ulterioară la medicul care v-a trimis

Un profesionist din domeniul sănătății ar trebui să vă explice rezultatele radiografiei și dacă sunt necesari pași următori. Aceștia pot include alte teste.

Posibile complicații ale radiografiilor

Radiografiile sunt de obicei foarte sigure, iar complicațiile grave sunt rare.

Unele persoane pot avea o reacție alergică la bariul sau la substanța de contrast folosite în anumite tipuri de radiografii. Aceasta poate cauza simptome precum dificultăți de respirație, amețeli și erupții pe piele.

Vi se va cere să așteptați în spital dacă există riscul unei reacții. Personalul este instruit să trateze aceste tipuri de reacții, dacă apar.

Dacă faceți multe radiografii, există un risc foarte mic ca radiațiile să poată cauza cancer.

Medicul dumneavoastră va evalua riscurile înainte de a vă recomanda o radiografie și va discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

  • verifica starea generală de sănătate
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
  • afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
  • afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

  • nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
  • întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

De obicei, rezultatele analizelor de sânge sunt gata în câteva zile.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Densitometrie osoasă (scanare DEXA)

Cine are nevoie de o scanare a densității osoase

Este posibil să aveți nevoie de o scanare a densității osoase dacă:

  • aveți peste 50 de ani și prezentați un risc de a dezvolta osteoporoză
  • aveți sub 50 de ani, dar aveți alți factori de risc, cum ar fi fumatul sau o fractură osoasă anterioară

Rezultatele unei scanări a densității osoase sunt de obicei utilizate împreună cu o evaluare a riscului de fractură pentru a estima probabilitatea de osteoporoză și de fractură osoasă.

Osteoporoza poate afecta pe oricine, la orice vârstă, deși femeile în vârstă aflate la postmenopauză sunt deosebit de expuse riscului.

Acest lucru se datorează faptului că nivelul de estrogen scade după menopauză, ceea ce duce la o scădere a densității osoase.

Cu cât oasele dumneavoastră sunt mai dense, cu atât sunt mai puternice și mai puțin predispuse la fracturi. Osteoporoza nu provoacă niciun simptom până când un os nu se rupe.

Măsurarea densității osoase

În timpul unei scanări a densității osoase, se folosește absorptiometria duală cu raze X: prin corpul dumneavoastră trec raze X de energie scăzută. Aceasta este prescurtată DEXA.

O parte din radiație este absorbită de os și de țesuturile moi, iar o parte trece prin corpul dumneavoastră.

Detectori speciali din aparatul DEXA măsoară cât de multă radiație trece prin oasele dumneavoastră, iar aceste informații sunt trimise la un computer.

Măsurătorile densității osoase vor fi comparate cu densitatea osoasă a unui adult tânăr sănătos sau a unui adult de aceeași vârstă și de același sex cu dumneavoastră.

Cât de sigure sunt scanările de densitate osoasă (DEXA)

Scanările de densitate osoasă sunt foarte sigure. Folosesc un nivel de radiații mult mai scăzut decât radiografiile standard, ceea ce înseamnă că asistentul de radiologie (care efectuează scanarea) poate rămâne în camera de scanare împreună cu dumneavoastră în timpul procedurii.

Deși sunt foarte sigure, scanările de densitate osoasă și radiografiile nu sunt recomandate femeilor însărcinate, deoarece razele X pot dăuna copilului nenăscut.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

Dacă sunteți diagnosticat(ă) cu hiperparatiroidism, veți fi trimis(ă) la un specialist pentru tratament.

Tratamentul depinde de cauza hiperparatiroidismului.

Dacă este cauzat de o creștere de țesut pe glandele paratiroide, vi se va oferi o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta parțial sau total glandele.

Dacă nu doriți operația sau aceasta nu este momentan o opțiune potrivită pentru dumneavoastră, specialistul vă poate oferi medicamente care să ajute la scăderea nivelului de calciu.

Dacă hiperparatiroidismul apare din cauza unui nivel scăzut de calciu sau vitamina D, tratamentul poate include medicamente și suplimente.

Important

Nu faceți nicio modificare în alimentație pentru a încerca să scădeți nivelul de calciu, decât dacă v-a recomandat specialistul.

O schimbare în dieta dumneavoastră obișnuită ar putea agrava simptomele sau cauza probleme mai grave.

Complicații

Complicațiile hiperparatiroidismului includ:

  • osteoporoză – când oasele devin mai slabe și mai predispuse la fracturi
  • pietre la rinichi
  • tensiune arterială ridicată, care poate crește riscul de boli de inimă și accident vascular cerebral

Când să mergeți la medic

De obicei, hiperparatiroidismul necesită tratament, așa că mergeți la un control dacă aveți simptome. Tratamentul poate opri agravarea bolii și poate preveni complicațiile.

Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă:

  • credeți că ați putea avea hiperparatiroidism

Medicamente folosite pentru hiperparatiroidism

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Vitaminele A și D · ATC A11C · 4

Vitamina D și derivații ei: ajută la absorbția calciului și la sănătatea oaselor.

Medicamente anti-paratiroidiene · ATC H05B · 3

Reduc activitatea excesivă a glandelor paratiroide.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).