Durere în piept

Analize și investigații

D-dimerii · Electrocardiograma

Testul D-dimeri

Ce este testul D-dimeri?

Testul D-dimeri caută D-dimeri în sânge. D-dimerii sunt fragmente de proteină (bucăți mici) care se formează atunci când un cheag de sânge se dizolvă în corpul dumneavoastră. D-dimerii nu se găsesc de obicei în sânge, decât dacă organismul formează sau descompune cheaguri de sânge.

Un cheag de sânge este o masă de sânge care se formează atunci când trombocitele, proteinele și celulele din sânge se adună. Când vă răniți, corpul formează un cheag de sânge pentru a opri sângerarea. Coagularea sângelui este un proces important care vă împiedică să pierdeți prea mult sânge atunci când sunteți rănit(ă).

În mod normal, corpul dizolvă cheagul după ce rana s-a vindecat. În cazul unei tulburări de coagulare a sângelui, cheagurile se pot forma fără să existe o rană sau nu se dizolvă atunci când ar trebui. Aceste tulburări pot fi grave și chiar pot pune viața în pericol.

Alte denumiri: fragment D-dimeri, fragment de degradare a fibrinei

La ce se folosește?

Testul D-dimeri este folosit pentru a verifica dacă este posibil să aveți un cheag de sânge. Testul ajută la stabilirea necesității unor investigații suplimentare pentru depistarea tulburărilor de coagulare a sângelui. Testul D-dimeri poate fi folosit și pentru a monitoriza eficacitatea tratamentului pentru o tulburare de coagulare a sângelui, cum ar fi coagularea intravasculară diseminată (CID).

Tulburările de coagulare a sângelui pentru care poate fi folosit testul D-dimeri includ:

• Tromboza venoasă profundă (TVP), un cheag de sânge care se formează într-o venă profundă din corp. Aceste cheaguri afectează de obicei gambele, dar pot apărea și în alte părți ale corpului.
• Embolia pulmonară (EP), o blocare a unei artere pulmonare. Apare de obicei când un cheag de sânge dintr-o altă parte a corpului se desprinde și ajunge la plămâni. Cheagurile din TVP sunt o cauză frecventă a EP.
• Coagularea intravasculară diseminată (CID), o afecțiune care determină formarea unui număr prea mare de cheaguri de sânge. Acestea se pot forma în tot corpul, provocând leziuni ale organelor și alte probleme grave de sănătate. CID poate fi cauzată de inflamație, infecție sau cancer.
• Accidentul vascular cerebral, care poate apărea când fluxul de sânge către o parte a creierului este blocat.

De ce am nevoie de un test D-dimeri?

Este posibil să aveți nevoie de acest test dacă aveți simptome ale unei tulburări de coagulare a sângelui, cum ar fi tromboza venoasă profundă (TVP) sau embolia pulmonară (EP).

Simptomele TVP la nivelul piciorului includ:

• Durere sau sensibilitate la nivelul piciorului
• Umflarea piciorului
• Înroșirea sau închiderea la culoare a pielii de pe picior
• Piele care se simte caldă

Simptomele EP includ:

• Dificultăți de respirație
• Tuse
• Durere în piept
• Bătăi rapide ale inimii și respirație accelerată

Multe persoane nu prezintă niciun simptom de EP.

Atât TVP, cât și EP necesită tratament medical rapid. Dacă aveți simptome de TVP și nu vă aflați într-o unitate medicală, contactați medicul dumneavoastră de familie. Dacă aveți simptome de EP, solicitați imediat asistență medicală de urgență.

Ce se întâmplă în timpul unui test D-dimeri?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, se va colecta o cantitate mică de sânge într-un tub de recoltare sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Nu este nevoie de nicio pregătire specială pentru testul D-dimeri.

Există riscuri la testul D-dimeri?

Există foarte puține riscuri la efectuarea unei analize de sânge. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Dacă rezultatele dumneavoastră arată niveluri scăzute sau normale de D-dimeri în sânge, înseamnă că probabil nu aveți o tulburare de coagulare.

Dar dacă sunteți tratat(ă) cu medicamente anticoagulante, acestea pot cauza un rezultat fals negativ la testul D-dimeri. Aceasta înseamnă că rezultatele testului arată că nu aveți o tulburare de coagulare, dar de fapt aveți.

Dacă rezultatele dumneavoastră arată niveluri mai mari decât normalul de D-dimeri, poate fi un semn al unei tulburări de coagulare. Vor fi necesare teste suplimentare pentru a arăta unde este localizat cheagul de sânge sau ce tip de tulburare de coagulare aveți.

Nivelurile ridicate de D-dimeri nu sunt întotdeauna cauzate de tulburări de coagulare. Câteva alte motive posibile pentru care ați putea avea niveluri ridicate de D-dimeri includ sarcina, bolile de inimă, artrita reumatoidă și intervențiile chirurgicale recente. Vârsta înaintată sau imobilizarea (incapacitatea de a vă mișca) pot cauza, de asemenea, un nivel ridicat de D-dimeri.

Dacă rezultatele D-dimerilor nu au fost normale, medicul dumneavoastră va solicita probabil mai multe teste pentru a stabili un diagnostic. Pentru a înțelege rezultatele unui test D-dimeri, medicul dumneavoastră va lua în considerare simptomele, istoricul medical și rezultatele altor teste.

Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră.

Mai trebuie să știu ceva despre testul D-dimeri?

Dacă rezultatele testului D-dimeri nu au fost normale, medicul vă poate recomanda una sau mai multe investigații imagistice pentru a afla dacă aveți o tulburare de coagulare. Acestea includ:

• Ecografie Doppler, o investigație care folosește unde sonore pentru a crea imagini ale venelor dumneavoastră. Aceasta poate ajuta la aflarea dacă sângele din vene curge așa cum ar trebui.
• Angiografie CT. În cadrul acestei investigații, vi se injectează o substanță de contrast specială care ajută vasele de sânge să fie vizibile pe un tip special de aparat cu raze X. Aceasta poate ajuta la depistarea cheagurilor de sânge sau la verificarea dacă vasele de sânge sunt deteriorate.
• Scintigrafie de ventilație-perfuzie (V/Q). Acestea sunt două investigații care caută anumite probleme pulmonare. Aceste investigații pot fi efectuate separat sau împreună. Scintigrafia de ventilație măsoară modul în care aerul intră și iese din plămâni. Scintigrafia de perfuzie măsoară modul în care sângele circulă prin plămâni. Ambele folosesc cantități mici de trasor radioactiv pentru a ajuta un aparat de scanare să verifice cât de bine funcționează plămânii dumneavoastră.

Electrocardiograma

Ce este o electrocardiogramă (EKG)?

Electrocardiograma (EKG) este un test simplu, nedureros și rapid care înregistrează semnalele electrice pe care inima dumneavoastră le produce atunci când bate. Aceste semnale determină cele patru camere ale inimii să se contracte (să se strângă) într-un ritm specific de care inima are nevoie pentru a pompa sângele în corp.

Înregistrarea EKG a semnalelor electrice ale inimii arată ca niște linii ondulate cu vârfuri ascuțite. Aceste linii pot fi împărțite în trei părți principale. Aceste părți sunt:

• Unda P. Aceasta este prima parte a semnalului și arată cât de bine funcționează camerele superioare ale inimii.
• Complexul QRS. Aceasta este a doua parte a semnalului. Este vârful ascuțit de pe linia ondulată și arată cât de bine funcționează camerele inferioare ale inimii.
• Unda T. Aceasta este a treia și ultima parte a semnalului și arată cât de bine se reface inima după ce camerele sale se contractă.

Cu ajutorul unei înregistrări EKG, medicul dumneavoastră poate observa:

• Cât de repede bate inima dumneavoastră
• Dacă ritmul bătăilor inimii este constant sau neregulat
• Puterea și sincronizarea semnalelor electrice care trec prin fiecare parte a inimii

Uneori, informațiile de la un EKG pot ajuta la măsurarea dimensiunii și poziției camerelor inimii.

Alte denumiri: test ECG, monitor Holter, electrocardiografie ambulatorie, electrocardiograme continue, monitoare de evenimente transtelefonice

Pentru ce se utilizează?

Medicul dumneavoastră poate utiliza un test EKG pentru a căuta o activitate anormală a inimii, care poate fi un semn de boală de inimă sau de afectare a acesteia. Rezultatele acestui test nu pot diagnostica singure o afecțiune cardiacă, dar împreună cu rezultatele altor teste și cu istoricul dumneavoastră medical, medicul poate diagnostica și monitoriza afecțiuni precum:

• Aritmie
• Cardiomiopatie
• Boală coronariană
• Infarct miocardic
• Insuficiență cardiacă
• Boli ale valvelor cardiace
• Malformații cardiace congenitale

Medicul dumneavoastră poate utiliza, de asemenea, un EKG pentru a:

• Verifica dacă inima dumneavoastră este suficient de sănătoasă pentru o intervenție chirurgicală viitoare.
• Afla cât de bine funcționează un nou medicament pentru boli de inimă.
• Monitoriza sănătatea inimii dumneavoastră după implantarea unui pacemaker. Acesta este un dispozitiv care menține ritmul inimii atunci când inima nu poate face acest lucru singură.
• Afla dacă ați avut în trecut un infarct miocardic, dar nu ați știut acest lucru.

Testele EKG sunt utilizate în principal pentru persoanele care au simptome ale unei afecțiuni cardiace sau care au fost deja diagnosticate cu o afecțiune cardiacă. În general, nu sunt utilizate pentru screeningul persoanelor care nu au simptome, cu excepția cazului în care acestea au un risc crescut de a dezvolta boli de inimă. Medicul dumneavoastră vă poate explica riscul de boli de inimă și vă poate spune dacă este necesar să faceți un test EKG. În anumite cazuri, medicul vă poate trimite la un cardiolog, un medic specializat în boli de inimă.

De ce am nevoie de un test EKG?

Este posibil să aveți nevoie de un test EKG dacă aveți simptome ale unei afecțiuni cardiace, inclusiv:

• Durere în piept
• Bătăi rapide sau neregulate ale inimii
• Dificultăți de respirație
• Amețeli
• Oboseală
• O scădere a capacității de efort fizic

Un EKG este adesea primul test pe care îl veți face dacă aveți semne ale unei afecțiuni cardiace sau dacă aveți o afecțiune cardiacă pe care medicul dumneavoastră dorește să o monitorizeze. Poate fi efectuat în cabinetul medicului, într-o clinică ambulatorie, într-un spital înainte de o intervenție chirurgicală sau ca parte a unui alt test cardiac numit test de efort.

Este posibil să aveți nevoie, de asemenea, de un EKG dacă:

• Urmează să aveți o intervenție chirurgicală, iar medicul dumneavoastră este îngrijorat de sănătatea inimii dumneavoastră.
• Ați început tratamentul pentru o afecțiune cardiacă. Acesta poate include administrarea de medicamente pentru inimă și implantarea unui pacemaker.
• Aveți un risc crescut de a dezvolta boli de inimă. Este posibil să aveți un risc crescut dacă bolile de inimă sunt ereditare în familia dumneavoastră sau dacă aveți o altă afecțiune, cum ar fi diabetul, care vă crește riscul peste normal.

Ce se întâmplă în timpul unui test EKG?

Un test EKG durează doar câteva minute. În general, include acești pași:

• Vă veți întinde pe o masă de consultație.
• Un cadru medical va plasa mai mulți electrozi (senzori mici care se lipesc de piele) pe brațe, picioare și piept. Este posibil să fie nevoie să se radă părul de pe corp, pentru ca electrozii să rămână fixați.
• Electrozii sunt conectați prin fire la un computer sau la un aparat EKG special.
• Veți sta foarte nemișcat(ă) în timp ce activitatea electrică a inimii dumneavoastră este înregistrată pe computer sau imprimată pe hârtie de aparatul EKG.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Unele medicamente pot afecta acuratețea rezultatelor. Este posibil să fie nevoie să opriți administrarea anumitor medicamente sau suplimente înainte de acest test, așa că spuneți medicului dumneavoastră despre tot ce luați. Dar nu opriți administrarea niciunui medicament decât dacă medicul vă spune acest lucru.

Nu aveți nevoie de alte pregătiri speciale pentru un test EKG.

Există riscuri la această investigație?

Riscul de a face un EKG este foarte mic. Este posibil să simțiți un ușor disconfort sau o iritație a pielii după îndepărtarea electrozilor. EKG nu trimite electricitate în corpul dumneavoastră. Doar înregistrează semnalele electrice ale inimii.

Ce înseamnă rezultatele?

Medicul dumneavoastră va verifica rezultatele EKG pentru un ritm cardiac constant și regulat. Dacă rezultatele nu sunt normale, poate fi un semn al unei afecțiuni cardiace. Afecțiunea specifică depinde de care parte a EKG-ului nu a fost normală.

Este posibil să fie nevoie să faceți alte teste de sănătate cardiacă înainte ca medicul dumneavoastră să poată stabili un diagnostic. Medicul vă poate explica ce înseamnă rezultatele testelor pentru sănătatea inimii și tratamentul dumneavoastră.

Mai trebuie să știu și altceva despre EKG?

Un EKG este o „fotografie” a activității inimii dumneavoastră pe o perioadă foarte scurtă. Dacă aveți simptome cardiace care apar și dispar, un EKG obișnuit poate să nu surprindă problema. În acest caz, medicul vă poate recomanda să purtați un mic monitor EKG portabil, care poate înregistra activitatea inimii zile întregi sau mai mult, în timp ce vă desfășurați activitățile obișnuite. Este posibil să aveți nevoie și de o înregistrare EKG mai lungă dacă medicul dorește să verifice cât de bine funcționează inima după un infarct miocardic sau dacă tratamentul vă ajută.

Există mai multe tipuri de monitoare EKG pe termen lung. Cele două grupe principale sunt monitoarele Holter, care pot fi purtate până la două zile, și monitoarele de evenimente, care pot înregistra activitatea inimii de la săptămâni până la ani, în funcție de tip.

Un monitor Holter are aproximativ dimensiunea unui aparat foto mic. De obicei, îl purtați la curea sau pe o curea în jurul gâtului timp de o zi sau două. Firele de sub haine se atașează la electrozii lipiți pe piept. Monitorul înregistrează semnalele electrice ale inimii pe toată durata purtării. Vi se poate cere să țineți un jurnal al simptomelor în perioada de testare. După perioada de testare, scoateți monitorul și îl returnați conform instrucțiunilor. Un medic va analiza înregistrarea activității electrice a inimii de pe monitor.

Un monitor de evenimente înregistrează activitatea electrică a inimii atunci când apăsați un buton sau când dispozitivul detectează o activitate anormală a inimii. Există două tipuri principale de monitoare de evenimente:

• Monitoare de evenimente pe care le purtați sau le aveți la dumneavoastră. Unele monitoare se poartă pe piept sau la încheietura mâinii. Altele sunt concepute pentru a fi ținute la îndemână, nu purtate permanent. Dacă aveți simptome și aveți un monitor asupra dumneavoastră, va trebui să țineți monitorul pe piept. Aceste monitoare de evenimente pot fi folosite de la săptămâni până la luni. Unele transmit fără fir informații despre inima dumneavoastră către medic. Altele trebuie returnate pentru ca medicul să poată examina informațiile înregistrate.
• Monitoare de evenimente care se introduc sub pielea pieptului. Acestea se numesc monitoare de evenimente implantabile. Sunt introduse sub piele în timpul unei intervenții chirurgicale minore, efectuată adesea în cabinetul medicului. Aceste monitoare pot urmări activitatea electrică a inimii ani de zile. Este posibil să aveți nevoie de acest tip de monitor EKG dacă ați avut un accident vascular cerebral sau dacă leșinați frecvent, iar medicul nu a găsit cauza. Monitoarele implantabile transmit fără fir informațiile înregistrate, astfel încât medicul să le poată verifica periodic.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.