Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Cancer tiroidian

Actualizat: · Cod ICD-10: C73

Despre boală

Cancerul tiroidian este o boală în care celulele din glanda tiroidă cresc anormal. Simptomele pot include un nodul în gât, răgușeală, durere în gât, dificultăți la înghițire sau respirație. Tratamentul principal este intervenția chirurgicală, adesea însoțită de terapie hormonală, iod radioactiv, medicamente țintite, radioterapie sau chimioterapie.

Simptome

Simptomele cancerului tiroidian includ:

  • un nodul în partea din față, inferioară a gâtului – nodulul de obicei se simte tare, crește încet și nu este dureros
  • voce răgușită
  • durere în gât
  • dificultate la înghițire sau respirație
  • durere în partea din față a gâtului sau senzația că ceva apasă pe gât

Alte simptome pot include:

  • față înroșită (eritem) – acest lucru poate fi mai greu de observat pe pielea maro sau neagră
  • scaune mai moi sau diaree
  • scădere în greutate
  • tuse

Dacă aveți o afecțiune tiroidiană, cum ar fi gușa (tiroidă mărită), este posibil să aveți astfel de simptome în mod regulat.

Cauze și factori de risc

Oricine poate face cancer tiroidian. Nu este întotdeauna clar ce îl cauzează.

Ați putea fi mai predispus(ă) să îl dezvoltați dacă:

  • sunteți femeie și nu ați trecut încă prin menopauză
  • aveți o afecțiune care afectează tiroida, cum ar fi o tiroidă mărită (gușă), boala Hashimoto sau noduli (formațiuni necanceroase) în sau pe tiroidă
  • aveți un frate, o soră, un părinte sau un copil care a avut cancer tiroidian
  • ați fost expus(ă) la radiații intense sau ați urmat radioterapie în trecut, mai ales dacă aceasta a avut loc în copilărie
  • ați avut anterior anumite tipuri de cancer, cum ar fi cancer de sân, cancer esofagian, cancer testicular sau limfom non-Hodgkin

Diagnostic și analize

Ce se întâmplă la consultația la medicul de familie

Medicul de familie vă poate palpa gâtul și vă poate recomanda să faceți o analiză de sânge.

Trimiterea la un specialist

Este posibil să primiți o trimitere urgentă pentru mai multe investigații sau pentru a consulta un specialist în spital dacă medicul de familie consideră că aveți simptome care ar putea indica un cancer. Acest lucru nu înseamnă neapărat că aveți cancer.

Principalele investigații pentru cancerul tiroidian

Dacă medicul de familie vă trimite la un specialist, este posibil să aveți nevoie de mai multe analize și investigații imagistice pentru a verifica dacă există cancer tiroidian.

Investigațiile pe care le puteți face includ:

  • analize de sânge
  • o ecografie a gâtului
  • prelevarea unei mici probe din glanda tiroidă cu ajutorul unui ac (biopsie), pentru a fi verificată pentru cancer

Este posibil să nu vi se facă toate aceste investigații.

Primirea rezultatelor

Încercați să nu vă îngrijorați dacă rezultatele întârzie. Acest lucru nu înseamnă neapărat că ceva este în neregulă.

Puteți întreba la spital sau la medicul de familie dacă sunteți îngrijorat(ă). Aceștia ar trebui să vă poată oferi informații actualizate.

Un medic specialist vă va explica ce înseamnă rezultatele și ce se va întâmpla în continuare. Poate doriți să veniți cu cineva pentru sprijin.

Dacă vi se spune că aveți cancer tiroidian

Să aflați că aveți cancer tiroidian poate fi copleșitor. Este posibil să vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu ce se va întâmpla în continuare.

Vă poate ajuta să veniți cu cineva la orice programare aveți.

O echipă de specialiști vă va îngriji pe tot parcursul diagnosticului, tratamentului și după.

Echipa dumneavoastră va include un medic specialist, care va fi principala persoană de contact în timpul și după tratament.

Îi puteți adresa orice întrebări aveți.

Pași următori

Dacă ați fost informat(ă) că aveți cancer tiroidian, de obicei veți avea nevoie de mai multe investigații.

Acestea, împreună cu investigațiile pe care le-ați făcut deja, îi vor ajuta pe specialiști să determine dimensiunea cancerului și cât de mult s-a extins (acest lucru se numește stadializare).

Este posibil să aveți nevoie de:

  • investigații imagistice, cum ar fi tomografie computerizată (CT), imagistică prin rezonanță magnetică (RMN) sau tomografie cu emisie de pozitroni (PET)
  • o investigație în care un tub subțire și flexibil, cu o cameră mică la capăt, este introdus prin nas pentru a verifica corzile vocale

Este posibil să nu fie nevoie să faceți toate aceste investigații.

Specialiștii vor folosi rezultatele acestor investigații și vor colabora cu dumneavoastră pentru a stabili cel mai bun plan de tratament.

Analize și investigații

Rezonanța magnetică (RMN) · Tomografia computerizată (CT) · Ecografia · Biopsia · Analizele de sânge · Tomografie cu emisie de pozitroni (PET) · Testul calcitoninei · TSH (hormonul de stimulare tiroidiană)

RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)

De ce se face un RMN

RMN-ul poate fi folosit pentru a:

  • afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
  • verifica oasele și organele dumneavoastră
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului

Pregătirea pentru un RMN

Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.

Vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
  • scoateți monedele sau cheile din buzunare
  • vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
  • nu vă machiați

Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • ați avut intervenții chirurgicale anterior
  • aveți probleme cu rinichii
  • aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
  • aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Informații:

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.

Ce se întâmplă în timpul unui RMN

Un RMN se face în spital de către un asistent de radiologie.

De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.

Înainte de RMN

Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.

În timpul RMN-ului

În timpul RMN-ului:

  1. Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
  2. Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
  3. Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  4. Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
  5. Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN

După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.

Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.

Veți putea mânca și bea normal după scanare.

Obținerea rezultatelor scanării RMN

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui RMN

RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.

Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.

Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:

  • greață sau vărsături
  • o erupție pe piele
  • o durere de cap
  • un gust metalic în gură
  • amețeală

Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:

  • tuse, respirație șuierătoare sau strănut
  • leșin
  • dificultăți de respirație sau la înghițire
  • erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime

Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.

Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.

Tomografie computerizată (CT)

De ce se face o scanare CT

Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:

  • verifica oasele sau organele interne după un accident
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
  • ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces

Pregătirea pentru o scanare CT

Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.

De exemplu, vi se poate cere să:

  • urmați o dietă specială
  • luați anumite medicamente
  • nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
  • nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • aveți astm
  • aveți probleme cu rinichii sau tiroida
  • aveți diabet
  • aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Informații:

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.

Ce se întâmplă în timpul unui examen CT

Un examen CT se face de obicei în spital de către un asistent de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.

Înainte de examenul CT

În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.

Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.

Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:

  • senzație de căldură și înroșire a feței
  • un gust metalic în gură
  • senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru

Aceste senzații trec de obicei repede.

În timpul examenului CT
  1. Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
  2. Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  3. Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
  4. Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT

Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.

Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.

Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate

De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației și de locul în care locuiți.

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui CT

Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.

Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.

Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Ecografie

De ce se face o ecografie

Puteți fi trimis(ă) la o ecografie pentru a:

  • investiga simptomele pe care le-ați avut, cum ar fi durerea sau un nodul
  • monitoriza o afecțiune, cum ar fi o problemă cu tiroida
  • ajuta un profesionist din domeniul sănătății să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi injectarea unui steroid într-o articulație
  • verifica dezvoltarea bebelușului în timpul sarcinii

Pregătirea pentru o ecografie

Spitalul sau clinica ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de a efectua o ecografie.

De exemplu, cu puțin timp înainte de test, s-ar putea să fie nevoie să:

  • beți câteva pahare de apă, fără să mergeți la toaletă, astfel încât să aveți vezica plină
  • scoateți bijuteriile sau piercingurile din zona examinată
Informații:

Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă doriți ca altcineva să fie în cameră cu dumneavoastră (un însoțitor). Aceasta poate fi o persoană cunoscută sau un membru al personalului.

Obținerea rezultatelor ecografiei

Este posibil să primiți rezultatele ecografiei la sfârșitul programării sau poate dura câteva săptămâni, în funcție de motivul pentru care ați făcut investigația.

Rezultatul va fi trimis medicului care v-a recomandat ecografia. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control la medicul dumneavoastră pentru a discuta rezultatele.

Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut ecografia.

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Efecte secundare ale ecografiilor

Undele sonore folosite în ecografii sunt sigure. Ecografiile nu utilizează radiații, spre deosebire de radiografii sau tomografii computerizate.

Sonda folosită pentru o ecografie externă de obicei nu provoacă durere atunci când este deplasată pe piele. Dar poate fi inconfortabilă dacă este apăsată pe o zonă deja dureroasă, cum ar fi o articulație umflată.

Sondele interne pot fi inconfortabile atunci când sunt introduse în corp sau mutate în timpul examinării. Spuneți medicului care efectuează ecografia dacă simțiți durere și vă va ajuta să vă simțiți mai confortabil.

Biopsie

De ce se face o biopsie

Există câteva motive pentru care ați putea avea nevoie de o biopsie.

O biopsie poate fi folosită:

  • pentru a afla ce cauzează simptomele dumneavoastră
  • ca test de control după o analiză de sânge sau o scanare
  • pentru a monitoriza o afecțiune de lungă durată

De obicei, veți fi trimis de medicul de familie sau de un medic specialist pentru o biopsie.

Uneori, o biopsie se face ca parte a unei proceduri precum o endoscopie sau o operație.

Pregătirea pentru biopsie

Medicul sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de biopsie. De asemenea, îl puteți întreba despre orice nelămurire sau întrebare aveți.

De exemplu, poate fi necesar să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o scurtă perioadă înainte de biopsie.

Dacă vi se face anestezie generală (adică veți dormi în timpul procedurii), este important să nu mâncați sau să beți înainte.

Cum se efectuează o biopsie

O biopsie se face de obicei în spital.

Implică prelevarea unei mostre de celule sau țesut. Modul în care se efectuează depinde de partea corpului din care se prelevează mostra.

De obicei, vi se va administra un anestezic local pentru a amorți zona. Asta înseamnă că veți fi treaz(ă), dar nu veți simți nicio durere. Vi se poate administra și un medicament pentru a vă ajuta să vă relaxați (sedare).

Unele biopsii se fac sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți dormi în timpul procedurii.

O biopsie poate fi efectuată prin:

  • îndepărtarea totală sau parțială a zonei afectate
  • folosirea unui ac pentru a preleva o mostră de celule sau țesut din zona afectată – de exemplu, dintr-un organ sau de sub piele
  • folosirea unui tub lung și subțire cu o cameră mică în interior (endoscop)

Durata procedurii depinde de tipul de biopsie. Unele durează mai puțin de 30 de minute, în timp ce altele pot dura mai mult. Ulterior, mostrele sunt trimise la un laborator pentru analiză.

După biopsie

De obicei, puteți merge acasă în aceeași zi după efectuarea unei biopsii.

Dacă aveți fire de sutură sau un pansament, echipa medicală vă va spune cum să îngrijiți rana acasă. De asemenea, vă vor oferi sfaturi despre administrarea de analgezice, cum ar fi paracetamolul.

Dacă ați primit sedare (medicamente pentru relaxare) sau anestezie generală (când sunteți adormit(ă) în timpul procedurii), este posibil să fie nevoie să fiți monitorizat(ă) o perioadă înainte de a pleca acasă.

Un medic sau o asistentă vă va spune cum și când veți primi rezultatele.

Posibile complicații ale unei biopsii

Biopsia este o procedură frecventă și foarte sigură.

Este posibil să aveți dureri sau disconfort după aceasta, iar administrarea de analgezice precum paracetamolul poate fi de ajutor.

Uneori, este posibil să apară o infecție la locul biopsiei.

Dacă vi s-a prelevat o biopsie din uter sau col uterin, este posibil să aveți crampe sau o ușoară sângerare vaginală.

În cazul unor tipuri de biopsie, poate exista și riscul unei sângerări interne. În acest caz, echipa medicală vă va spune la ce semne să fiți atent(ă) și ce să faceți.

Recomandare urgentă: contactați imediat echipa medicală dacă:
  • aveți dureri după biopsie, iar analgezicele nu au avut efect sau durerea se agravează
  • aveți febră (temperatură ridicată)
  • sângele sau lichidul se prelinge din locul unde s-a efectuat biopsia
  • zona unde s-a efectuat biopsia este umflată sau roșie – roșeața poate fi mai greu de observat pe pielea brună sau neagră

Obținerea rezultatelor biopsiei

După o biopsie, poate dura câteva săptămâni sau mai mult până când primiți rezultatele.

Timpii de așteptare variază între spitale și pot depinde și de motivul pentru care ați avut nevoie de biopsie.

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele. Un medic sau o asistentă ar trebui să vă vorbească despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori este posibil să aveți nevoie de o altă biopsie sau de alte teste.

Analize de sânge

De ce se face o analiză de sânge

Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.

O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:

  • verifica starea generală de sănătate
  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
  • afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
  • afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune

Pregătirea pentru o analiză de sânge

Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.

De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:

  • nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
  • întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)

Ce se întâmplă la o analiză de sânge

O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.

Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).

Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.

Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.

După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.

Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.

Dacă vă este teamă de ace

Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.

De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.

Obținerea rezultatelor analizelor de sânge

De obicei, puteți primi rezultatele analizelor de sânge în câteva zile, dar unele rezultate pot dura câteva săptămâni.

Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.

Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.

Tomografie cu emisie de pozitroni (PET)

De ce se face o scanare PET

Este posibil să fiți trimis(ă) pentru o scanare PET pentru a:

  • afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de afecțiuni precum cancerul sau demența
  • ajuta medicii să planifice tratamentul pentru afecțiuni precum cancerul sau epilepsia, sau după un infarct miocardic
  • verifica dimensiunea cancerului și cât de mult s-a extins (stadiul)

O scanare PET poate fi combinată cu o tomografie computerizată (PET-CT) sau cu un RMN (PET-RMN) dacă medicii au nevoie de imagini mai detaliate.

Pregătirea pentru o scanare PET

Spitalul unde veți face scanarea PET vă va spune ce trebuie să faceți înainte de scanare.

De exemplu, de obicei vi se va cere să:

  • nu mai mâncați cu 6 ore înainte de scanare și să beți doar apă
  • nu faceți exerciții fizice intense cu până la 24 de ore înainte de scanare
  • nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr

Spuneți spitalului dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • luați orice medicamente
  • a nu mânca timp de câteva ore este o problemă pentru dumneavoastră, de exemplu dacă aveți diabet
  • aveți orice afecțiuni care vă vor îngreuna să stați nemișcat(ă) în timpul scanării
Informații:

Discutați cu medicul de familie sau cu un medic de la spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări PET sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie).

Un scaner PET este deschis la ambele capete, dar unele persoane îl pot considera totuși claustrofobic. Este posibil să puteți primi medicamente care să vă ajute să vă relaxați.

Ce se întâmplă în timpul unei scanări PET

Scanarea PET se face într-un spital specializat, de către un asistent de radiologie.

Scanarea durează de obicei în jur de 30 până la 60 de minute.

Înainte de scanarea PET

Va trebui să scoateți orice bijuterii și alte obiecte care conțin metal. Vi se poate cere, de asemenea, să vă schimbați într-un halat de spital.

Cu aproximativ o oră înainte de scanare, vi se va face o injecție cu o cantitate mică de lichid radioactiv (trasor) într-o venă din braț. Acest lucru le permite medicilor să depisteze orice posibile probleme din interiorul corpului dumneavoastră.

Va trebui să vă întindeți și să vă odihniți, pentru ca trasorul să acționeze corect.

În timpul scanării PET
  1. Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat. Vi se poate cere să țineți brațele deasupra capului sau pe lângă corp.
  2. Asistentul de radiologie va controla scanerul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  3. Patul se deplasează înainte și înapoi prin scaner. Va trebui să stați nemișcat(ă), pentru ca imaginile să fie clare.
După scanarea PET

De obicei, veți putea pleca acasă la scurt timp după scanare. Puteți mânca și bea imediat.

Radiația provenită de la trasor scade rapid la un nivel sigur și va fi eliminată din corp în câteva ore. Consumul de multe lichide va ajuta la eliminarea acesteia din organism.

Pentru siguranță, după scanare va trebui să evitați să petreceți mult timp sau să aveți contact apropiat cu copiii mici sau cu orice persoană însărcinată. Personalul spitalului vă va spune cât timp trebuie să faceți acest lucru, de exemplu pentru restul zilei.

Obținerea rezultatelor scanării PET

De obicei, durează 1 sau 2 săptămâni până primiți rezultatele scanării PET. Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Radiologul va trimite rezultatele scanării PET medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultate.

Dacă nu ați primit nicio informație după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a recomandat investigația.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale tomografiei PET

Atunci când vi se efectuează o tomografie PET, trasorul injectat conține o cantitate mică de substanță radioactivă.

Investigația este de obicei sigură, deoarece cantitatea este foarte mică și este eliminată rapid din organism. Totuși, orice radiație poate crește foarte puțin riscul de a dezvolta cancer în viitor.

Dacă vi se efectuează o tomografie PET-CT, veți fi expus(ă) și la radiațiile tomografiei computerizate, dar cantitatea va fi tot mică.

Discutați cu medicul dumneavoastră dacă aveți întrebări sau îngrijorări legate de această investigație.

Dacă alăptați, personalul spitalului vă va spune ce să faceți pentru siguranța copilului dumneavoastră, de exemplu să vă extrageți laptele cu pompa înainte de investigație și să nu alăptați câteva ore după aceea.

Este posibilă și o reacție alergică la trasorul injectat, dar aceasta este foarte rară. Spuneți imediat asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul investigației.

Testul calcitoninei

Ce este testul calcitoninei?

Testul calcitoninei folosește o probă din sângele dumneavoastră pentru a măsura nivelul de calcitonină, un hormon produs în glanda tiroidă de celule numite „celule C”. Tiroida este o glandă mică, în formă de fluture, situată în gât, iar celulele C (numite și celule parafoliculare) se află printre foliculii tiroidieni.

De obicei, dacă aveți prea mult calciu în sânge, tiroida va elibera calcitonină pentru a reduce aceste niveluri. Dar dacă tiroida produce mai multă calcitonină decât are nevoie organismul sau produce prea multă calcitonină chiar și atunci când nu aveți niveluri ridicate de calciu, acest lucru poate fi un semn al:

  • Cancerului tiroidian medular (CTM), un cancer rar care apare atunci când celulele C din tiroidă se înmulțesc necontrolat
  • Hiperplaziei celulelor C, o afecțiune rară, benignă (nu este cancer), care determină creșterea anormală a celulelor C din tiroidă și care se poate transforma în CTM

Alte denumiri: tirocalcitonină, CT, calcitonină umană, hCT

La ce se folosește?

Testul de calcitonină este folosit cel mai adesea pentru:

  • A ajuta la diagnosticarea hiperplaziei celulelor C și a cancerului tiroidian medular la persoanele care au simptome
  • A afla dacă tratamentul pentru cancerul tiroidian medular funcționează
  • A verifica dacă cancerul tiroidian medular a revenit după tratament
  • A depista aceste afecțiuni la persoanele cu antecedente familiale de hiperplazie a celulelor C, cancer tiroidian medular sau o boală genetică rară numită neoplazie endocrină multiplă de tip 2 (MEN 2)

Există diferite tipuri de MEN 2 care adesea cauzează tumori în anumite glande care produc hormoni, inclusiv tiroida. Toate tipurile de MEN 2 cresc riscul de cancer tiroidian medular. MEN 2 este cauzată de modificări ale unei gene numite RET. Modificările genelor sunt numite și variante genetice sau mutații.

Puteți moșteni MEN 2 – și, prin urmare, un risc crescut de cancer tiroidian medular – dacă unul dintre părinți v-a transmis o genă RET modificată. Dacă MEN 2 există în familia dumneavoastră, medicul vă poate recomanda frecvent teste de calcitonină pentru a ajuta la depistarea precoce a cancerului, când poate fi mai ușor de tratat.

De ce am nevoie de un test de calcitonină?

Este posibil să aveți nevoie de un test de calcitonină dacă aveți:

  • Simptome de cancer tiroidian medular sau hiperplazie a celulelor C
  • Simptome de neoplazie endocrină multiplă de tip 2 (MEN 2)
  • Antecedente familiale de MEN 2
  • Un diagnostic de cancer tiroidian medular, cu tratament în curs sau încheiat

Simptomele cancerului tiroidian medular sau ale hiperplaziei celulelor C pot include:

  • Un nodul în partea din față a gâtului
  • Ganglioni limfatici umflați la nivelul gâtului (numiți și „ganglioni măriți”)
  • Durere în gât
  • Dificultăți la înghițire sau respirație
  • Schimbarea vocii, cum ar fi răgușeala
  • Tuse persistentă când nu aveți răceală
  • Diaree

În general, medicii nu folosesc testele de calcitonină pentru a depista cancerul tiroidian medular sau hiperplazia celulelor C decât dacă aveți simptome. Acest lucru se datorează faptului că ambele afecțiuni sunt foarte rare.

Simptomele neoplaziei endocrine multiple de tip 2 (MEN 2) pot afecta glandele tiroidă, suprarenale și paratiroide. Simptomele depind de glandele afectate. Acestea pot include:

  • Oboseală
  • Depresie
  • Dureri la nivelul oaselor și articulațiilor
  • Greață și vărsături
  • Sete crescută și urinare frecventă
  • Tensiune arterială crescută
  • Dureri de cap
  • Aritmie (o problemă cu frecvența sau ritmul inimii)
  • Transpirație

Dacă MEN 2 este prezent în familia dumneavoastră, dumneavoastră și membrii familiei, inclusiv copiii, este posibil să aveți nevoie de teste frecvente de calcitonină pentru a ajuta la depistarea cancerului înainte de apariția simptomelor. Medicul dumneavoastră vă poate recomanda, de asemenea, o analiză de sânge pentru a verifica modificările genelor RET care cauzează MEN 2.

Dacă ați fost diagnosticat(ă) cu cancer tiroidian medular, veți avea nevoie de testarea calcitoninei pentru:

  • A afla cât de bine funcționează tratamentul
  • A verifica dacă cancerul a recidivat după terminarea tratamentului

Ce se întâmplă în timpul unui test de calcitonină?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă a brațului, folosind un ac mic. După introducerea acului, se va recolta o cantitate mică de sânge într-un tub de recoltare sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Medicul dumneavoastră vă poate recomanda un test de stimulare a calcitoninei pentru a vedea cum se modifică nivelurile de calcitonină în timp real. Pentru aceasta, se va recolta o probă inițială de sânge (numită valoare bazală) înainte de a vi se administra un medicament care determină organismul să producă calcitonină. Medicamentul se administrează intravenos (în venă). Ulterior, medicul va recolta mai multe probe de sânge pentru a măsura efectele medicamentului asupra producției de calcitonină.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Este posibil să fie nevoie să țineți post (să nu mâncați sau să beți) timp de câteva ore înainte de test. Medicul dumneavoastră vă va spune dacă trebuie să țineți post și dacă există instrucțiuni speciale de urmat.

Există riscuri la această analiză?

Riscul unei analize de sânge este foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Semnificația rezultatelor testului de calcitonină depinde de motivul pentru care ați fost testat(ă). Dacă ați făcut un test de calcitonină:

Pentru a ajuta la diagnosticarea sau depistarea cancerului tiroidian medular sau a hiperplaziei celulelor C:

  • Un nivel normal de calcitonină poate însemna că nu aveți niciuna dintre aceste afecțiuni, dar nu le exclude. Acest lucru se datorează faptului că cancerul tiroidian medular și hiperplazia celulelor C nu provoacă întotdeauna un nivel ridicat de calcitonină. Medicul dumneavoastră poate recomanda alte teste pentru a afla mai multe.
  • Un nivel ridicat de calcitonină înseamnă că celulele C din tiroidă produc prea multă calcitonină. Cu cât nivelul este mai mare, cu atât este mai probabil să aveți cancer tiroidian medular sau hiperplazie a celulelor C. Cu toate acestea, nivelurile ridicate de calcitonină pot fi cauzate și de alte afecțiuni, inclusiv anumite alte tipuri de cancer, anumite medicamente și sarcina. Prin urmare, pentru a stabili un diagnostic, medicul dumneavoastră va lua în considerare și alte informații, inclusiv alte rezultate ale testelor.
  • Din câte se știe, un nivel scăzut de calcitonină nu provoacă probleme de sănătate.

Pentru a monitoriza tratamentul cancerului tiroidian medular sau pentru a verifica dacă boala a recidivat după tratament, semnificația rezultatelor testului depinde de tipul de tratament pe care îl urmați sau l-ați urmat. Tratamentul începe de obicei cu o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea glandei tiroide. Alte tratamente includ radioterapia, chimioterapia și/sau medicamentele.

În general:

  • Nivelurile de calcitonină care scad și rămân scăzute în timp înseamnă de obicei că tratamentul dumneavoastră dă rezultate.
  • Un nivel de calcitonină care scade, dar este încă mai mare decât normalul poate însemna că mai aveți țesut canceros în organism. Este posibil să aveți nevoie de mai multe teste și tratamente.
  • Un nivel de calcitonină care crește în timp înseamnă de obicei că boala a recidivat sau s-a extins în alte părți ale corpului.

Cereți medicului dumneavoastră să vă explice ce înseamnă rezultatele testului pentru sănătatea dumneavoastră.

Testul TSH (hormon de stimulare tiroidiană)

Ce este testul TSH?

TSH înseamnă hormon de stimulare tiroidiană. Un alt nume pentru acesta este tirotropina. Testul TSH este o analiză de sânge care măsoară acest hormon. Un nivel de TSH prea mare sau prea mic poate fi un semn al unei probleme tiroidiene.

Tiroida este o glandă mică, în formă de fluture, situată în partea din față a gâtului dumneavoastră. Tiroida produce hormoni care controlează modul în care corpul dumneavoastră folosește energia. Hormonii tiroidieni afectează aproape fiecare organ și controlează multe dintre cele mai importante funcții ale corpului. De exemplu, aceștia influențează respirația, ritmul cardiac, greutatea, digestia și chiar starea de spirit. Dacă nu aveți suficienți hormoni tiroidieni în sânge, multe dintre funcțiile corpului vor încetini. Dar dacă aveți prea mulți, multe funcții ale corpului se vor accelera.

Tiroida dumneavoastră este controlată de o glandă din creier numită glanda pituitară. Glanda pituitară produce hormonul de stimulare tiroidiană (TSH). TSH îi spune tiroidei de cât hormon tiroidian are nevoie să producă.

Dacă nivelul hormonului tiroidian din sângele dumneavoastră este prea scăzut, glanda pituitară produce cantități mai mari de TSH pentru a-i spune tiroidei să lucreze mai intens. Dacă nivelul hormonului tiroidian este prea ridicat, glanda pituitară produce puțin sau deloc TSH. Măsurând nivelul de TSH din sânge, puteți afla dacă tiroida dumneavoastră produce nivelul corect de hormoni.

Alte denumiri: test de tirotropină, hormon tireotrop

Pentru ce se folosește?

Un test TSH este folosit pentru a afla cât de bine funcționează tiroida dumneavoastră. Poate indica dacă aveți hipertiroidism (prea mult hormon tiroidian) sau hipotiroidism (prea puțin hormon tiroidian) în sânge. Dar un test TSH nu poate arăta ce cauzează o problemă tiroidiană.

Dacă luați medicamente cu hormoni tiroidieni pe bază de rețetă din cauza hipotiroidismului sau pentru că vi s-a extirpat tiroida, veți face periodic teste TSH pentru a vă verifica nivelul hormonilor tiroidieni. Această testare se face pentru a verifica dacă luați doza corectă de medicament. Testele TSH sunt, de asemenea, folosite pentru a monitoriza nivelul hormonilor tiroidieni după tratamentul pentru hipertiroidism.

De ce am nevoie de un test TSH?

Este posibil să aveți nevoie de un test TSH dacă aveți simptome de prea mult sau prea puțin hormon tiroidian în sânge.

Hipertiroidismul se mai numește și tiroidă hiperactivă. Faptul de a avea mai mulți hormoni tiroidieni decât aveți nevoie accelerează funcțiile organismului și provoacă simptome care pot varia de la o persoană la alta. Simptomele pot include:

  • Scădere în greutate, chiar dacă mâncați mai mult decât de obicei
  • Bătăi rapide sau neregulate ale inimii
  • Nervozitate sau iritabilitate
  • Tulburări de somn
  • Oboseală
  • Tremurături ale mâinilor, slăbiciune musculară
  • Transpirație sau sensibilitate crescută la căldură
  • Scaune frecvente sau diaree
  • Gușă (tiroidă mărită care poate face gâtul să pară umflat)

Adulții peste 60 de ani pot avea simptome diferite față de adulții mai tineri. De exemplu, își pot pierde pofta de mâncare sau se pot retrage din relațiile cu ceilalți. Uneori, acest lucru poate fi confundat cu depresia sau demența.

Hipotiroidismul (prea puțin hormon tiroidian) se mai numește și tiroidă hipoactivă. Lipsa unei cantități suficiente de hormon tiroidian încetinește funcțiile organismului și provoacă simptome care pot varia de la o persoană la alta. Simptomele pot include:

  • Oboseală
  • Creștere în greutate
  • Sensibilitate crescută la frig
  • Dureri articulare și musculare
  • Piele uscată
  • Păr uscat și subțiat
  • Menstruații abundente sau neregulate
  • Probleme de fertilitate la femei
  • Depresie
  • Constipație

Deoarece hipotiroidismul se dezvoltă lent, multe persoane nu observă simptomele bolii timp de luni sau chiar ani.

Este posibil să vi se recomande, de asemenea, un test TSH și alte analize pentru a ajuta la diagnosticarea unor umflături sau noduli neobișnuiți pe tiroidă. Analizele îl vor ajuta pe medicul dumneavoastră să verifice dacă este vorba de cancer tiroidian sau noduli tiroidieni (formațiuni pe tiroidă care nu sunt canceroase).

Ce se întâmplă în timpul unui test TSH?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-o eprubetă sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură atunci când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Este posibil să fie nevoie să întrerupeți anumite medicamente înainte de acest test, așa că spuneți-i medicului dumneavoastră despre tot ce luați. Dar nu întrerupeți niciun medicament decât dacă medicul vă spune acest lucru. Dacă medicul dumneavoastră a recomandat și alte analize de sânge, este posibil să fie nevoie să țineți post (să nu mâncați sau să beți) timp de câteva ore înainte de test. Medicul vă va anunța dacă există instrucțiuni speciale.

Există riscuri la această analiză?

Riscul unei analize de sânge este foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Rezultatele testului TSH vă pot spune dacă tiroida produce prea mulți sau prea puțini hormoni. Dar testul nu poate explica de ce nivelurile TSH pot fi prea mari sau prea mici.

Dacă rezultatele testului nu sunt normale, medicul dumneavoastră va recomanda probabil alte analize de sânge pentru tiroidă, pentru a afla ce cauzează problema tiroidiană. Aceste analize de sânge pot include:

  • Testul hormonului tiroidian T4
  • Testul hormonului tiroidian T3
  • Testul anticorpilor tiroidieni pentru a ajuta la diagnosticarea unei boli tiroidiene autoimune, cum ar fi:
    • Boala Graves, cea mai frecventă cauză a hipertiroidismului
    • Boala Hashimoto, cea mai frecventă cauză a hipotiroidismului

În anumite cazuri, un rezultat anormal al TSH poate fi un semn al unei probleme a glandei pituitare, dar acest lucru nu se întâmplă des.

Mai trebuie să știu ceva despre testul TSH?

Nivelul dumneavoastră de TSH poate fi crescut sau scăzut chiar și atunci când glanda tiroidă este sănătoasă. De exemplu, următoarele pot influența nivelul TSH:

  • Unele boli grave (care nu au legătură cu tiroida) pot determina un nivel mai scăzut al TSH pentru o perioadă scurtă.
  • Nivelul TSH poate fi mai mare la persoanele de peste 80 de ani, chiar dacă nu au nicio problemă tiroidiană.
  • Sarcina influențează, de asemenea, nivelul TSH. Acesta este adesea ușor scăzut în primele trei luni. Dar, uneori, boala tiroidiană apare în timpul sarcinii. Dacă dezvoltați o boală tiroidiană în timpul sarcinii, medicul dumneavoastră vă va monitoriza starea pe tot parcursul sarcinii și după nașterea copilului. Acest lucru se datorează faptului că hipertiroidismul și, mai rar, hipotiroidismul pot continua după naștere. Dacă aveți antecedente de boală tiroidiană, asigurați-vă că discutați cu medicul dumneavoastră dacă sunteți însărcinată sau vă gândiți să rămâneți însărcinată.

Nou-născuții sunt testați în mod obișnuit cu un test TSH pentru a vedea dacă s-au născut cu hipotiroidism (hipotiroidism congenital).

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.

Tratament

Principalele tratamente pentru cancerul tiroidian

Cancerul tiroidian este adesea tratabil.

Tratamentul pe care îl veți urma va depinde de:

  • dimensiunea și tipul cancerului tiroidian de care suferiți
  • dacă s-a extins
  • starea dumneavoastră generală de sănătate

De obicei, va include intervenție chirurgicală. Poate include, de asemenea, terapie hormonală, tratament cu iod radioactiv, medicamente țintite, radioterapie sau chimioterapie.

Echipa de specialiști care se ocupă de dumneavoastră va:

  • explica tratamentele, beneficiile și efectele secundare
  • colabora cu dumneavoastră pentru a stabili cel mai potrivit plan de tratament
  • vă ajuta să gestionați orice efecte secundare

Veți avea controale regulate în timpul și după orice tratament. De asemenea, este posibil să vi se facă analize și investigații imagistice.

Dacă aveți orice simptome sau efecte secundare care vă îngrijorează, discutați cu specialiștii dumneavoastră. Nu este nevoie să așteptați până la următorul control.

Intervenția chirurgicală

Intervenția chirurgicală este cel mai frecvent tratament pentru cancerul tiroidian.

În funcție de tipul și stadiul cancerului, vi se poate efectua:

  • îndepărtarea întregii glande tiroide (tiroidectomie totală)
  • îndepărtarea unei părți a glandei tiroide (tiroidectomie parțială sau lobectomie)

În timpul intervenției, vi se pot îndepărta și unii ganglioni limfatici (glande) de la nivelul gâtului, dacă cancerul s-a extins sau există riscul să se fi extins la aceștia.

Terapia hormonală

Dacă ați suferit o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea tiroidei, de obicei trebuie să luați comprimate cu hormoni pentru a înlocui hormonii produși de tiroidă.

Acest lucru poate ajuta și la prevenirea revenirii cancerului.

Este posibil să fie nevoie să luați comprimate cu hormoni și dacă vi s-a îndepărtat o parte din tiroidă.

Tratamentul cu iod radioactiv

Tratamentul cu iod radioactiv folosește radiații pentru a distruge celulele canceroase.

Tratamentul conține o cantitate mică de radiații pe care o luați sub formă de comprimat sau băutură.

Este posibil să urmați tratament cu iod radioactiv pentru cancerul tiroidian:

  • după intervenția chirurgicală, pentru a distruge orice celule canceroase care ar fi putut rămâne sau pentru a ajuta la prevenirea revenirii cancerului
  • dacă cancerul a revenit sau s-a extins în altă parte a corpului

Medicamente țintite

Medicamentele țintite au scopul de a opri creșterea cancerului.

Este posibil să urmați tratament cu medicamente țintite pentru cancerul tiroidian dacă:

  • alte tratamente nu sunt o opțiune sau nu mai funcționează
  • cancerul s-a extins în altă parte a corpului

Radioterapie

Radioterapia folosește raze de radiații de mare energie pentru a distruge celulele canceroase.

Este posibil să vi se recomande radioterapie pentru cancerul tiroidian dacă:

  • cancerul nu poate fi îndepărtat chirurgical
  • cancerul s-a extins în altă parte a corpului

Chimioterapia

Chimioterapia utilizează medicamente pentru a distruge celulele canceroase.

De obicei, nu este folosită pentru tratarea cancerului tiroidian, dar poate fi indicată dacă boala a recidivat sau s-a extins în altă parte a corpului.

Ce se întâmplă dacă vi s-a spus că boala nu poate fi vindecată

Dacă aveți cancer tiroidian avansat, acesta poate fi foarte greu de tratat. Este posibil ca boala să nu poată fi vindecată.

În acest caz, scopul tratamentului va fi limitarea cancerului și a simptomelor sale și prelungirea vieții dumneavoastră.

Aflarea faptului că boala nu poate fi vindecată poate fi o veste foarte greu de acceptat.

Veți fi îndrumat(ă) către o echipă specială de medici și asistente, numită echipa de îngrijiri paliative.

Aceștia vor colabora cu dumneavoastră pentru a vă ajuta să gestionați simptomele și să vă simțiți mai confortabil.

Echipa de îngrijiri paliative vă poate ajuta, de asemenea, pe dumneavoastră și pe cei dragi să obțineți orice sprijin de care aveți nevoie.

Prevenție

Nu puteți preveni întotdeauna cancerul tiroidian. Dar adoptarea unor obiceiuri sănătoase vă poate reduce riscul de a face acest tip de cancer și alte tipuri de cancer.

Ce să faceți

  • încercați să slăbiți dacă aveți exces de greutate

  • încercați să reduceți consumul de alcool

  • încercați să renunțați la fumat

Când să mergeți la medic

Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă:

  • aveți un nodul la nivelul gâtului – fie un nodul nou, fie unul existent care crește în dimensiune
  • aveți răgușeală, durere în gât sau tuse de mai mult de 3 săptămâni
  • simțiți durere în partea din față a gâtului sau o senzație de presiune asupra gâtului

Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:

  • aveți dificultăți la înghițire sau respirație

Medicamente folosite pentru cancer tiroidian

Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.

Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.

Preparate tiroidiene · ATC H03A · 21

Hormoni tiroidieni: înlocuiesc hormonul pe care tiroida nu îl mai produce suficient.

Inhibitori de protein-kinază · ATC L01E · 12

Terapii țintite: blochează semnalele care fac celulele canceroase să crească.

Radiofarmaceutice terapeutice · ATC V10X · 2

Medicamente radioactive care distrug țesutul bolnav din interior.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM), protocoalele CNAS 2026.