Cancer nazofaringian
Actualizat:
Simptome
Este adesea dificil să recunoașteți cancerul nazofaringian, deoarece simptomele sunt similare cu cele ale altor afecțiuni, mai puțin grave.
De asemenea, multe persoane cu cancer nazofaringian nu prezintă niciun simptom până când cancerul ajunge într-un stadiu avansat.
Simptomele cancerului nazofaringian pot include:
- un nodul la nivelul gâtului care nu dispare după 3 săptămâni
- pierderea auzului (de obicei doar la o ureche)
- tinitus (auzirea unor sunete care provin din interiorul corpului, nu dintr-o sursă externă)
- nas înfundat (de obicei doar pe o parte)
- sângerări nazale
- dureri de cap
- vedere dublă
- amorțeală în partea inferioară a feței
- probleme la înghițire
- voce răgușită
- scădere neintenționată în greutate
Adresați-vă medicului de familie dacă aveți oricare dintre aceste simptome, în special dacă nu s-au ameliorat după 3 săptămâni.
Este foarte puțin probabil ca acestea să fie cauzate de cancerul nazofaringian, dar cel mai bine este să mergeți la medic.
Cauze și factori de risc
Cauza exactă a cancerului nazofaringian este necunoscută, dar o serie de factori pot crește riscul de a dezvolta această afecțiune.
Aceștia includ:
- descendența din sudul Chinei sau nordul Africii
- o dietă foarte bogată în carne și pește conservate prin sărare
- contactul cu virusul Epstein-Barr (EBV), un virus comun care provoacă mononucleoza infecțioasă
- un loc de muncă în care intrați în mod regulat în contact cu praf de lemn de esență tare sau cu o substanță chimică numită formaldehidă
- o rudă de gradul întâi, cum ar fi un părinte, care a avut această afecțiune
Virusul papiloma uman (HPV) este, de asemenea, considerat un factor de risc pentru dezvoltarea cancerului nazofaringian.
Aproximativ de 3 ori mai mulți bărbați decât femei sunt afectați de cancerul nazofaringian, iar vârsta medie la diagnosticare este de aproximativ 50 de ani.
Diagnostic și analize
Dacă mergeți la medicul de familie cu simptome asemănătoare celor ale cancerului nazofaringian, acesta vă va întreba de obicei despre simptome și va efectua câteva examinări.
Aceasta poate implica examinarea gâtului cu ajutorul unei oglinzi mici și al unei lumini.
Medicul de familie vă va trimite la un medic specialist ORL dacă consideră că sunt necesare investigații suplimentare.
În spital, pot fi efectuate mai multe teste diferite pentru a verifica prezența cancerului nazofaringian și pentru a exclude alte afecțiuni.
Unele dintre testele pe care le puteți face includ:
- o nazoendoscopie – un tub subțire și flexibil, cu o cameră (endoscop), este introdus în nas și coborât pe gât pentru a căuta eventuale anomalii; de obicei sunteți conștient(ă), dar se poate folosi anestezie locală pentru a amorți nasul și gâtul
- investigații imagistice – RMN, CT sau PET-CT pot fi folosite pentru a căuta tumori și a verifica dacă cancerul s-a extins
- o panendoscopie – o examinare mai detaliată a nasului și gâtului, efectuată sub anestezie generală (când sunteți inconștient(ă)), folosind endoscoape mici și rigide
- o biopsie – prelevarea unei mici probe de țesut în timpul panendoscopiei, pentru a fi examinată în laborator
Odată ce aceste teste sunt finalizate, medicii vor putea confirma dacă aveți cancer nazofaringian.
De asemenea, vor putea „stadializa” cancerul, ceea ce înseamnă să îi acorde un scor pentru a descrie cât de mare este și cât de mult s-a extins.
Analize și investigații
Rezonanța magnetică (RMN) · Tomografia computerizată (CT) · Biopsia · Endoscopia · Tomografie cu emisie de pozitroni (PET)
RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)
De ce se face un RMN
RMN-ul poate fi folosit pentru a:
- afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
- verifica oasele și organele dumneavoastră
- vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
Pregătirea pentru un RMN
Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.
Vi se poate cere să:
- nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
- scoateți monedele sau cheile din buzunare
- vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
- nu vă machiați
Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- ați avut intervenții chirurgicale anterior
- aveți probleme cu rinichii
- aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
- aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Este posibil să vi se poată administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.
De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.
Ce se întâmplă în timpul unui RMN
Un RMN se face în spital de către asistentul de radiologie.
De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.
Înainte de RMN
La programarea pentru scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.
În timpul RMN-ului
În timpul RMN-ului:
- Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
- Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
- Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
- Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN
După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.
Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.
Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.
Veți putea mânca și bea normal după scanare.
Obținerea rezultatelor scanării RMN
De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele scanării RMN.
Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.
Dacă nu ați primit nicio informare după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a recomandat scanarea.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale unui RMN
RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.
Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.
Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:
- greață sau vărsături
- o erupție pe piele
- o durere de cap
- un gust metalic în gură
- amețeală
Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:
- tuse, respirație șuierătoare sau strănut
- leșin
- dificultăți de respirație sau la înghițire
- erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime
Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.
Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.
Tomografie computerizată (CT)
De ce se face o scanare CT
Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:
- verifica oasele sau organele interne după un accident
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
- vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
- ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces
Pregătirea pentru o scanare CT
Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.
De exemplu, vi se poate cere să:
- urmați o dietă specială
- luați anumite medicamente
- nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
- nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse sau agrafe de păr
Spuneți spitalului dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- luați orice medicamente
- aveți astm
- aveți probleme cu rinichii sau tiroida
- aveți diabet
- aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.
De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.
Ce se întâmplă în timpul unui examen CT
Un examen CT se face de obicei în spital de către asistentul de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.
Înainte de examenul CT
În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.
Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.
Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:
- senzație de căldură și înroșire a feței
- un gust metalic în gură
- senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru
Aceste senzații trec de obicei repede.
În timpul examenului CT
- Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
- Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
- Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT
Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.
Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.
Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate
De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației și de locul în care locuiți.
Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.
Dacă nu ați primit nicio informare după 4 săptămâni, contactați medicul care v-a recomandat investigația.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.
Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale unui CT
Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.
Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.
Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.
Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.
Biopsie
De ce se face o biopsie
Există câteva motive pentru care ați putea avea nevoie de o biopsie.
O biopsie poate fi folosită:
- pentru a afla ce cauzează simptomele dumneavoastră
- ca test de control după o analiză de sânge sau o scanare
- pentru a monitoriza o afecțiune de lungă durată
De obicei, veți fi trimis de medicul de familie sau de un medic specialist pentru o biopsie.
Uneori, o biopsie se face ca parte a unei proceduri precum o endoscopie sau o operație.
Pregătirea pentru biopsie
Medicul sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de biopsie. De asemenea, îl puteți întreba despre orice nelămurire sau întrebare aveți.
De exemplu, poate fi necesar să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o scurtă perioadă înainte de biopsie.
Dacă vi se face anestezie generală (adică veți dormi în timpul procedurii), este important să nu mâncați sau să beți înainte.
Cum se efectuează o biopsie
O biopsie se face de obicei în spital.
Implică prelevarea unei mostre de celule sau țesut. Modul în care se efectuează depinde de partea corpului din care se prelevează mostra.
De obicei, vi se va administra un anestezic local pentru a amorți zona. Asta înseamnă că veți fi treaz(ă), dar nu veți simți nicio durere. Vi se poate administra și un medicament pentru a vă ajuta să vă relaxați (sedare).
Unele biopsii se fac sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți dormi în timpul procedurii.
O biopsie poate fi efectuată prin:
- îndepărtarea totală sau parțială a zonei afectate
- folosirea unui ac pentru a preleva o mostră de celule sau țesut din zona afectată – de exemplu, dintr-un organ sau de sub piele
- folosirea unui tub lung și subțire cu o cameră mică în interior (endoscop)
Durata procedurii depinde de tipul de biopsie. Unele durează mai puțin de 30 de minute, în timp ce altele pot dura mai mult. Ulterior, mostrele sunt trimise la un laborator pentru analiză.
După biopsie
De obicei, puteți merge acasă în aceeași zi după efectuarea unei biopsii.
Dacă aveți fire de sutură sau un pansament, echipa medicală vă va spune cum să îngrijiți rana acasă. De asemenea, vă vor oferi sfaturi despre administrarea de analgezice, cum ar fi paracetamolul.
Dacă ați primit sedare (medicamente pentru relaxare) sau anestezie generală (când sunteți adormit(ă) în timpul procedurii), este posibil să fie nevoie să fiți monitorizat(ă) o perioadă înainte de a pleca acasă.
Un medic sau o asistentă vă va spune cum și când veți primi rezultatele.
Posibile complicații ale unei biopsii
Biopsia este o procedură frecventă și foarte sigură.
Este posibil să aveți dureri sau disconfort după aceasta, iar administrarea de analgezice precum paracetamolul poate fi de ajutor.
Uneori, este posibil să apară o infecție la locul biopsiei.
Dacă vi s-a prelevat o biopsie din uter sau col uterin, este posibil să aveți crampe sau o ușoară sângerare vaginală.
În cazul unor tipuri de biopsie, poate exista și riscul unei sângerări interne. În acest caz, echipa medicală vă va spune la ce semne să fiți atent(ă) și ce să faceți.
Recomandare urgentă: contactați imediat echipa medicală dacă:
- aveți dureri după biopsie, iar analgezicele nu au avut efect sau durerea se agravează
- aveți febră (temperatură ridicată)
- sângele sau lichidul se prelinge din locul unde s-a efectuat biopsia
- zona unde s-a efectuat biopsia este umflată sau roșie – roșeața poate fi mai greu de observat pe pielea brună sau neagră
Obținerea rezultatelor biopsiei
După o biopsie, poate dura câteva săptămâni sau mai mult până când primiți rezultatele. Este posibil să primiți rezultatele printr-o scrisoare.
Timpii de așteptare variază între spitale și pot depinde și de motivul pentru care ați avut nevoie de biopsie. Dacă nu primiți nicio veste după câteva săptămâni, contactați echipa medicală sau cabinetul medicului de familie.
Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele. Un medic sau o asistentă ar trebui să vă vorbească despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Uneori este posibil să aveți nevoie de o altă biopsie sau de alte teste.
Endoscopie
De ce se face o endoscopie
Este posibil să vi se facă o endoscopie pentru a:
- încerca să găsiți cauza unor simptome precum durerea de stomac, indigestia, dificultatea la înghițire sau sângerarea de la stomac, vezică sau anus
- preleva o mică mostră de celule (o biopsie) pentru a o verifica pentru o afecțiune, cum ar fi cancerul
- trata probleme, cum ar fi sângerarea, sau îndepărta excrescențe mici precum polipi sau fibroame
Pregătirea pentru o endoscopie
De obicei, există câteva lucruri pe care trebuie să le faceți înainte de a avea o endoscopie.
De exemplu, poate fi necesar să:
- evitați să mâncați sau să beți cu câteva ore înainte de procedură
- luați anumite medicamente, cum ar fi laxative sau antibiotice
- întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele pentru subțierea sângelui, precum warfarina – nu opriți administrarea niciunui medicament prescris fără să discutați mai întâi cu un profesionist din domeniul sănătății
Este posibil să primiți un pliant cu informații despre ce trebuie să faceți pentru a vă pregăti pentru o endoscopie sau un membru al echipei spitalului poate discuta acest lucru cu dumneavoastră.
Ce se întâmplă în timpul unei endoscopii
Efectuarea unei endoscopii poate fi inconfortabilă.
De obicei, veți fi treaz(ă) în timpul procedurii. Vi se poate administra un anestezic local pentru a amorți zona în care este introdus endoscopul sau un sedativ pentru a vă ajuta să vă relaxați.
În timpul endoscopiei
În timpul procedurii:
- Endoscopul este introdus în corpul dumneavoastră – în funcție de partea corpului care este verificată, poate fi introdus prin gură, anus, vagin sau prin tubul care transportă urina din vezică în afara corpului (uretră).
- Endoscopul este ghidat cu atenție către partea corpului examinată, astfel încât persoana care efectuează testul să o poată observa – se poate pompa ușor aer în zonă pentru a o extinde și a o face mai ușor de văzut.
- Dacă este necesar, se pot folosi instrumente mici atașate endoscopului pentru a preleva o mostră de celule pentru testare (biopsie) sau pentru a îndepărta excrescențe precum polipi sau fibroame.
O endoscopie poate dura între 10 minute și 1 oră. Durata depinde de tipul de endoscopie efectuat și dacă este necesară o biopsie sau un tratament.
După efectuarea endoscopiei
După procedură, veți fi mutat(ă) într-o zonă de recuperare, unde de obicei va trebui să rămâneți aproximativ 1 oră.
Dacă vi s-a administrat un sedativ, nu puteți conduce timp de 24 de ore, așa că va trebui să aranjați ca cineva să vă ducă acasă. De asemenea, cineva va trebui să rămână cu dumneavoastră peste noapte și în primele 24 de ore după procedură.
Respectați orice alte sfaturi primite de la personalul spitalului cu privire la ce trebuie să faceți după o endoscopie.
Tipuri de endoscopie
Există multe tipuri diferite de endoscopie. Tipul pe care îl veți face depinde de partea corpului dumneavoastră care este verificată sau tratată.
| Tip | Cum se utilizează |
|---|---|
|
Gastroscopie |
Se introduce pe gură pentru a verifica esofagul, stomacul sau prima parte a intestinului subțire |
|
Colonoscopie |
Se introduce prin anus pentru a verifica intestinul gros |
|
Colposcopie |
Se introduce în vagin pentru a verifica colul uterin (deschiderea uterului dinspre vagin) |
|
Cistoscopie |
Se introduce prin uretră (tubul prin care urina iese din corp) pentru a verifica vezica urinară |
|
Histeroscopie |
Se introduce în vagin și se trece prin colul uterin pentru a verifica uterul |
Obținerea rezultatelor endoscopiei
După efectuarea unei endoscopii, un medic sau o asistentă vă poate explica rezultatele înainte de a părăsi spitalul.
De asemenea, vi se pot oferi informații și sfaturi despre ce să faceți când ajungeți acasă și pe cine să contactați dacă aveți probleme.
Dacă în timpul procedurii a fost prelevată o probă de celule (biopsie), ar trebui să primiți o scrisoare sau un telefon în câteva săptămâni cu rezultatele.
Dacă ați fost trimis(ă) pentru endoscopie de către medicul de familie, acestuia i se va trimite și o copie a rezultatelor. Medicul de familie vă poate contacta pentru a discuta rezultatele.
Tomografie cu emisie de pozitroni (PET)
De ce se face un PET scan
Este posibil să fiți trimis(ă) pentru un PET scan pentru a:
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de afecțiuni precum cancerul sau demența
- ajuta medicii să planifice tratamentul pentru afecțiuni precum cancerul sau epilepsia, sau după un infarct miocardic
- verifica dimensiunea cancerului și cât de mult s-a extins (stadiul)
Un PET scan poate fi combinat cu un CT scan (numit PET-CT scan) sau cu un RMN (numit PET-RMN) dacă medicii au nevoie de imagini mai detaliate.
Pregătirea pentru o scanare PET
Spitalul unde veți face scanarea PET vă va spune ce trebuie să faceți înainte de scanare.
De exemplu, de obicei vi se va cere să:
- nu mai mâncați cu 6 ore înainte de scanare și să beți doar apă
- nu faceți exerciții fizice intense cu până la 24 de ore înainte de scanare
- nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr
Spuneți spitalului dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- luați orice medicamente
- a nu mânca timp de câteva ore este o problemă pentru dumneavoastră, de exemplu dacă aveți diabet
- aveți orice afecțiuni care vă vor îngreuna să stați nemișcat(ă) în timpul scanării
Discutați cu medicul de familie sau cu un medic de la spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări PET sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie).
Un scaner PET este deschis la ambele capete, dar unele persoane îl pot considera totuși claustrofobic. Este posibil să puteți primi medicamente care să vă ajute să vă relaxați.
Ce se întâmplă în timpul unei scanări PET
Scanarea PET se face într-un spital specializat, de către asistentul de radiologie.
Scanarea durează de obicei în jur de 30 până la 60 de minute.
Înainte de scanarea PET
Va trebui să scoateți orice bijuterii și alte obiecte care conțin metal. Vi se poate cere, de asemenea, să vă schimbați într-un halat de spital.
Cu aproximativ o oră înainte de scanare, vi se va face o injecție cu o cantitate mică de lichid radioactiv (trasor) într-o venă din braț. Acest lucru le permite medicilor să depisteze orice posibile probleme din interiorul corpului dumneavoastră.
Va trebui să vă întindeți și să vă odihniți, pentru ca trasorul să acționeze corect.
În timpul scanării PET
- Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat. Vi se poate cere să țineți brațele deasupra capului sau pe lângă corp.
- Asistentul de radiologie va controla scanerul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Patul se deplasează înainte și înapoi prin scaner. Va trebui să stați nemișcat(ă), pentru ca imaginile să fie clare.
După scanarea PET
De obicei, veți putea pleca acasă la scurt timp după scanare. Puteți mânca și bea imediat.
Radiația provenită de la trasor scade rapid la un nivel sigur și va fi eliminată din corp în câteva ore. Consumul de multe lichide va ajuta la eliminarea acesteia din organism.
Pentru siguranță, după scanare va trebui să evitați să petreceți mult timp sau să aveți contact apropiat cu copiii mici sau cu orice persoană însărcinată. Personalul spitalului vă va spune cât timp trebuie să faceți acest lucru, de exemplu pentru restul zilei.
Obținerea rezultatelor scanării PET
De obicei, durează 1 sau 2 săptămâni până primiți rezultatele scanării PET. Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Radiologul va trimite rezultatele scanării PET medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultate.
Dacă nu ați primit nicio informație după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a recomandat investigația.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale tomografiei PET
Atunci când vi se efectuează o tomografie PET, trasorul injectat conține o cantitate mică de radiații.
Aceasta este de obicei sigură, deoarece cantitatea este foarte mică și este eliminată rapid din organism. Totuși, orice radiație poate crește foarte puțin riscul de a dezvolta cancer în viitor.
Dacă vi se efectuează o tomografie PET-CT, veți fi expus(ă) și la radiațiile tomografiei computerizate, dar cantitatea va fi tot mică.
Discutați cu medicul dumneavoastră dacă aveți întrebări sau îngrijorări legate de această investigație.
Dacă alăptați, personalul spitalului vă va spune ce să faceți pentru a fi sigur pentru copilul dumneavoastră, de exemplu să vă mulgeți laptele înainte de investigație și să nu alăptați câteva ore după aceea.
Este posibilă și o reacție alergică la trasorul injectat, dar aceasta este foarte rară. Spuneți imediat personalului medical dacă începeți să vă simțiți rău în timpul investigației.
Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.
Tratament
Dacă sunteți diagnosticat(ă) cu cancer nazofaringian, veți fi îngrijit(ă) de o echipă de specialiști diferiți care colaborează într-o echipă multidisciplinară.
Membrii echipei multidisciplinare vor discuta cu dumneavoastră care este cea mai bună opțiune de tratament în cazul dumneavoastră.
Cele 2 tratamente principale pentru cancerul nazofaringian sunt:
- radioterapia – în care radiațiile sunt folosite pentru a distruge celulele canceroase
- chimioterapia – în care medicamentele sunt folosite pentru a distruge celulele canceroase
Adesea se folosește o combinație de radioterapie și chimioterapie.
Intervenția chirurgicală nu este de obicei folosită pentru a trata cancerul nazofaringian, deoarece este dificil pentru chirurgi să aibă acces la zona afectată.
Dacă fumați, este important să renunțați. Fumatul crește riscul de revenire a cancerului și poate cauza mai multe efecte secundare ale tratamentului.
Radioterapia
Radioterapia este cel mai frecvent utilizat tratament pentru cancerul nazofaringian.
Poate fi folosită singură pentru a trata cancerele în stadiu foarte incipient sau în combinație cu chimioterapia pentru cancerele mai avansate.
De cele mai multe ori, se utilizează radioterapia externă. Un aparat concentrează fascicule de radiații de mare energie asupra zonei care necesită tratament.
În cancerul nazofaringian, se folosește o formă avansată de radioterapie externă numită radioterapie cu intensitate modulată (IMRT).
Aceasta implică direcționarea fasciculelor de radiații de diferite intensități asupra unei tumori din mai multe unghiuri diferite. Acest lucru maximizează doza administrată tumorii, minimizând în același timp efectul asupra țesutului sănătos din jur.
Radioterapia stereotactică este un alt mod de a administra radioterapie externă și poate fi folosită pentru a viza o anumită zonă în care cancerul a revenit.
Radioterapia externă este adesea administrată în ședințe scurte, o dată pe zi, de luni până vineri, cu pauză în weekend.
Aceasta se efectuează de obicei timp de până la 7 săptămâni. Nu va fi nevoie să rămâneți în spital peste noapte între aceste programări.
Uneori, radioterapia internă poate fi necesară dacă cancerul nazofaringian a revenit după tratamentul inițial.
O sursă radioactivă este introdusă în sau lângă zona canceroasă și lăsată pe loc pentru o perioadă de la câteva minute până la câteva zile.
În funcție de tipul de tratament pe care îl urmați, este posibil să fie nevoie să rămâneți în spital pentru o scurtă perioadă de timp.
Radioterapia în sine este nedureroasă, dar poate avea unele efecte secundare semnificative, cum ar fi:
- piele roșie și dureroasă în zona tratată
- greață
- modificări ale simțului gustului
- gură uscată
- căderea părului
Aceste efecte secundare sunt de obicei temporare, dar unele pot fi permanente. Anunțați echipa medicală dacă aveți aceste probleme, deoarece tratamentul este adesea disponibil pentru a vă ajuta.
Chimioterapia
Chimioterapia poate fi utilizată înainte sau împreună cu radioterapia pentru cancerele nazofaringiene mai avansate.
Se administrează de obicei printr-o perfuzie într-o venă (chimioterapie intravenoasă), cu ședințe la fiecare 3 până la 4 săptămâni, pe parcursul mai multor luni.
De obicei, nu va fi nevoie să rămâneți în spital peste noapte în timpul tratamentului.
La fel ca radioterapia, chimioterapia poate cauza o serie de efecte secundare semnificative, cum ar fi:
- greață
- diaree
- răni în gură
- oboseală
Aceste efecte secundare sunt de obicei temporare, dar există și riscul unor probleme pe termen lung, cum ar fi infertilitatea.
Ar trebui să discutați orice îngrijorare pe care o aveți cu privire la potențialele efecte secundare ale tratamentului cu echipa medicală înainte de începerea tratamentului.
Monitorizarea ulterioară
După încheierea curei de tratament, veți avea nevoie de programări regulate de monitorizare și investigații imagistice pentru a vă urmări recuperarea și pentru a verifica orice semne de revenire a cancerului.
La început, aceste programări vor fi la fiecare câteva săptămâni sau luni, dar vor deveni treptat mai rare în timp.
Viața cu boala
Perspectivele pentru cancerul nazofaringian depind de vârsta dumneavoastră, de starea generală de sănătate și de cât de avansată este boala în momentul diagnosticării.
Radioterapia poate adesea vindeca cancerul nazofaringian aflat în stadiu foarte incipient. Însă uneori este diagnosticat într-un stadiu mai avansat, deoarece nu provoacă întotdeauna simptome evidente până mai târziu.
Cancerele mai avansate sunt tratate cu o combinație de chimioterapie și radioterapie. Acestea sunt adesea vindecabile dacă cancerul nu s-a extins dincolo de regiunea capului și gâtului.
Aproximativ 50 de persoane din 100 vor trăi 5 ani sau mai mult după ce au fost diagnosticate.
Medicamente folosite pentru cancer nazofaringian
Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.
Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.
Anticorpi monoclonali · ATC L01F · 1
Anticorpi monoclonali: țintesc celulele canceroase sau ajută sistemul imunitar să le recunoască.
Toripalimabum — 1 produs cu rețetă
- LOQTORZI 240 mgcu rețetă
Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).