Cancer de piele non-melanom
Actualizat: · Cod ICD-10: C44
Simptome
Principalul simptom al cancerului de piele non-melanom este o excrescență sau o pată neobișnuită pe piele.
Orice parte a pielii poate fi afectată, dar cel mai frecvent apare în zonele expuse la soare, cum ar fi:
- capul, fața și urechile
- gâtul și umerii
- spatele
- mâinile
- partea inferioară a picioarelor
Excrescențele sau petele pot varia ca culoare, dimensiune și textură.
Cauze și factori de risc
Lumina ultravioletă (UV) este cea mai frecventă cauză a cancerului de piele non-melanom. Aceasta provine de la soare și este utilizată în solare.
Cancerul de piele non-melanom este mai frecvent la persoanele în vârstă, dar poate apărea și la persoanele mai tinere.
Aveți, de asemenea, mai multe șanse de a dezvolta cancer de piele non-melanom dacă aveți:
- piele deschisă la culoare care se arde ușor la soare
- păr roșcat sau blond
- ochi albaștri sau verzi
- un număr mare de pistrui sau alunițe
- o expunere îndelungată la soare sau arsuri solare repetate în trecut
- obiceiul de a folosi frecvent solarul
- antecedente personale sau în familie de cancer de piele
Dacă aveți pielea brună sau neagră, aveți un risc mai mic de a dezvolta cancer de piele non-melanom, dar îl puteți face totuși.
Diagnostic și analize
Ce se întâmplă la consultația la medicul de familie
Medicul de familie vă poate adresa câteva întrebări despre starea dumneavoastră de sănătate și despre simptome, precum și despre cât timp petreceți la soare.
Spuneți medicului de familie dacă excrescența sau zona de piele afectată s-a modificat recent. De asemenea, spuneți-i dacă dumneavoastră sau membri ai familiei ați avut cancer de piele în trecut.
Medicul de familie va examina zona de piele afectată. Vă poate întreba dacă sunteți de acord să facă o fotografie pe care să o trimită unui medic specialist (dermatolog) pentru evaluare.
Trimiterea la un medic specialist
Este posibil să primiți o trimitere urgentă pentru investigații suplimentare sau pentru un consult la un medic specialist în spital, dacă medicul de familie consideră că aveți simptome care ar putea indica un cancer. Acest lucru nu înseamnă neapărat că aveți cancer.
Principalul test pentru cancerul de piele non-melanom (biopsie excizională)
Dacă medicul de familie vă trimite la un specialist pentru că suspectează un cancer de piele non-melanom, veți avea investigații pentru a verifica prezența cancerului.
Specialistul vă va examina pielea și vă va întreba despre orice modificări pe care le-ați observat. Este posibil să folosească un dispozitiv de mărire care îi permite să privească pielea mai îndeaproape.
De asemenea, specialistul poate recomanda extirparea unei mici zone de piele afectată, pentru a fi trimisă la laborator și analizată pentru cancer. Aceasta se numește biopsie excizională.
Primirea rezultatelor
Ar trebui să primiți rezultatele biopsiei excizionale în decurs de 2 până la 4 săptămâni. Acestea vor fi trimise medicului de familie sau spitalului unde ați avut procedura.
Încercați să nu vă îngrijorați dacă rezultatele întârzie mai mult decât vă așteptați. Acest lucru nu înseamnă că ceva este în neregulă.
Puteți întreba la spital sau la medicul de familie dacă sunteți îngrijorat(ă). Ar trebui să vă poată oferi informații actualizate.
Un specialist vă va explica ce înseamnă rezultatele și ce se va întâmpla în continuare. Poate doriți să veniți cu cineva pentru sprijin.
Dacă vi se spune că aveți cancer de piele non-melanom
Să aflați că aveți cancer de piele non-melanom poate fi copleșitor. Este posibil să vă simțiți anxios/anxioasă cu privire la ce se va întâmpla în continuare.
Vă poate ajuta să veniți cu cineva la orice programare aveți.
O echipă de specialiști vă va îngriji pe tot parcursul diagnosticului.
Echipa dumneavoastră va include un medic specialist, care va fi principalul dumneavoastră punct de contact în timpul și după tratament.
Îi puteți adresa orice întrebări aveți.
Pași următori
Dacă vi s-a spus că aveți cancer de piele non-melanom, este posibil să fie nevoie de câteva investigații suplimentare pentru a vedea cât de profund este cancerul și cât de mult s-a extins (proces numit stadializare).
Investigațiile pe care le puteți face includ:
- o tomografie computerizată (CT) sau un RMN
- investigații pentru a vedea dacă cancerul s-a extins la ganglionii limfatici
- analize de sânge
Este posibil să nu aveți nevoie de aceste investigații. Depinde de tipul de cancer de piele non-melanom pe care îl aveți.
Cel mai frecvent tip, numit carcinom bazocelular (CBC), se extinde rar în alte zone ale corpului, astfel încât investigații suplimentare sunt necesare doar dacă este foarte mare.
Un tip mai puțin frecvent, numit carcinom spinocelular (CSC), se extinde uneori, astfel încât pot fi necesare investigații.
Rezultatele investigațiilor îl vor ajuta pe medicul specialist să decidă de ce tratament aveți nevoie.
Analize și investigații
Rezonanța magnetică (RMN) · Tomografia computerizată (CT) · Biopsia · Analizele de sânge
RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)
De ce se face un RMN
RMN-ul poate fi folosit pentru a:
- afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
- verifica oasele și organele dumneavoastră
- vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
Pregătirea pentru un RMN
Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.
Vi se poate cere să:
- nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
- scoateți monedele sau cheile din buzunare
- vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
- nu vă machiați
Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- ați avut intervenții chirurgicale anterior
- aveți probleme cu rinichii
- aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
- aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Este posibil să vi se poată administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.
De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.
Ce se întâmplă în timpul unui RMN
Un RMN se face în spital de către asistentul de radiologie.
De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.
Înainte de RMN
La programarea pentru scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.
În timpul RMN-ului
În timpul RMN-ului:
- Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
- Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
- Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
- Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN
După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.
Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.
Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.
Veți putea mânca și bea normal după scanare.
Obținerea rezultatelor scanării RMN
De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele scanării RMN.
Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.
Dacă nu ați primit nicio informare după câteva săptămâni, contactați medicul care v-a recomandat scanarea.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale unui RMN
RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.
Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.
Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:
- greață sau vărsături
- o erupție pe piele
- o durere de cap
- un gust metalic în gură
- amețeală
Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:
- tuse, respirație șuierătoare sau strănut
- leșin
- dificultăți de respirație sau la înghițire
- erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime
Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.
Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.
Tomografie computerizată (CT)
De ce se face o scanare CT
Puteți fi trimis(ă) la o scanare CT pentru a:
- verifica oasele sau organele interne după un accident
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de o afecțiune, cum ar fi cancerul
- vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
- ajuta medicii să vadă în interiorul corpului dumneavoastră în timpul unei proceduri, cum ar fi prelevarea unei probe de celule (biopsie) sau drenarea unui abces
Pregătirea pentru o scanare CT
Spitalul unde veți face scanarea CT vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte.
De exemplu, vi se poate cere să:
- urmați o dietă specială
- luați anumite medicamente
- nu mâncați sau beți nimic timp de câteva ore înainte de scanare (post)
- nu purtați nimic care conține metal, cum ar fi bijuterii, haine cu fermoare sau capse, sutiene sau agrafe de păr
Spuneți spitalului dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- luați orice medicamente
- aveți astm
- aveți probleme cu rinichii sau tiroida
- aveți diabet
- aveți orice alergie sau ați avut o reacție alergică la un colorant numit substanță de contrast în trecut
Discutați cu medicul de familie sau cu un medic din spital dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unei scanări CT sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vă pot oferi un medicament care să vă ajute să vă relaxați.
De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării CT.
Ce se întâmplă în timpul unui examen CT
Un examen CT se face de obicei în spital de către asistentul de radiologie. De regulă durează între 10 și 20 de minute.
Înainte de examenul CT
În funcție de motivul pentru care faceți examenul CT, vi se poate administra o substanță de contrast pentru a evidenția mai bine detaliile din imaginile CT. Substanța se numește mediu de contrast.
Poate fi administrată sub formă de băutură, injectată într-o venă sau introdusă pe cale rectală. Va fi eliminată din organism prin urină.
Dacă mediul de contrast este injectat în corp, este posibil să simțiți:
- senzație de căldură și înroșire a feței
- un gust metalic în gură
- senzația că urinați, deși nu se întâmplă acest lucru
Aceste senzații trec de obicei repede.
În timpul examenului CT
- Vi se va cere să vă întindeți pe un pat plat.
- Asistentul de radiologie va controla aparatul din altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Va trebui să stați nemișcat(ă), astfel încât aparatul să se poată deplasa deasupra dumneavoastră pentru a obține imagini clare.
- Este posibil să vi se ceară să inspirați, să expirați sau să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După examenul CT
Dacă faceți scanarea ca pacient ambulatoriu, veți putea pleca acasă la scurt timp după terminarea acesteia.
Dacă vi s-a administrat mediu de contrast, este posibil să vi se ceară să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la acesta.
Obținerea rezultatelor tomografiei computerizate
De obicei, durează între 1 și 2 săptămâni până când primiți rezultatele tomografiei computerizate, dar poate dura până la 4 săptămâni, în funcție de urgența investigației și de locul în care locuiți.
Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Radiologul îi va scrie medicului care v-a recomandat investigația. Este posibil să aveți nevoie de o programare ulterioară pentru a discuta despre rezultatele tomografiei computerizate.
Dacă nu ați primit nicio informare după 4 săptămâni, contactați medicul care v-a recomandat investigația.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte investigații, în funcție de motivul pentru care ați făcut tomografia computerizată.
Solicitați să discutați cu un cadru medical dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale unui CT
Complicațiile unui CT sunt rare. Unele persoane pot avea o reacție alergică la substanța de contrast (colorant). Aceasta poate cauza slăbiciune, transpirații și dificultăți de respirație.
Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se va cere să așteptați în spital până la 30 de minute după scanare înainte de a pleca acasă.
Spuneți asistentului de radiologie dacă nu vă simțiți bine după scanare.
Dacă faceți multe scanări CT, există o șansă foarte mică ca radiațiile de la razele X să cauzeze cancer. Medicii vor cântări riscurile înainte de a vă recomanda o scanare și vor discuta acest lucru cu dumneavoastră.
Biopsie
De ce se face o biopsie
Există câteva motive pentru care ați putea avea nevoie de o biopsie.
O biopsie poate fi folosită:
- pentru a afla ce cauzează simptomele dumneavoastră
- ca test de control după o analiză de sânge sau o scanare
- pentru a monitoriza o afecțiune de lungă durată
De obicei, veți fi trimis(ă) de medicul de familie sau de un medic specialist pentru o biopsie.
Uneori, o biopsie se face ca parte a unei proceduri precum o endoscopie sau o operație.
Pregătirea pentru biopsie
Medicul sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de biopsie. De asemenea, îl puteți întreba despre orice nelămurire sau întrebare aveți.
De exemplu, poate fi necesar să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o scurtă perioadă înainte de biopsie.
Dacă vi se face anestezie generală (adică veți dormi în timpul procedurii), este important să nu mâncați sau să beți înainte.
Cum se efectuează o biopsie
O biopsie se face de obicei în spital.
Implică prelevarea unei mostre de celule sau țesut. Modul în care se efectuează depinde de partea corpului din care se prelevează mostra.
De obicei, vi se va administra un anestezic local pentru a amorți zona. Asta înseamnă că veți fi treaz(ă), dar nu veți simți nicio durere. Vi se poate administra și un medicament pentru a vă ajuta să vă relaxați (sedare).
Unele biopsii se fac sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți dormi în timpul procedurii.
O biopsie poate fi efectuată prin:
- îndepărtarea totală sau parțială a zonei afectate
- folosirea unui ac pentru a preleva o mostră de celule sau țesut din zona afectată – de exemplu, dintr-un organ sau de sub piele
- folosirea unui tub lung și subțire cu o cameră mică în interior (endoscop)
Durata procedurii depinde de tipul de biopsie. Unele durează mai puțin de 30 de minute, în timp ce altele pot dura mai mult. Ulterior, mostrele sunt trimise la un laborator pentru analiză.
După biopsie
De obicei, puteți merge acasă în aceeași zi după efectuarea unei biopsii.
Dacă aveți fire de sutură sau un pansament, echipa medicală vă va spune cum să îngrijiți rana acasă. De asemenea, vă vor oferi sfaturi despre administrarea de analgezice, cum ar fi paracetamolul.
Dacă ați primit sedare (medicamente pentru relaxare) sau anestezie generală (când sunteți adormit(ă) în timpul procedurii), este posibil să fie nevoie să fiți monitorizat(ă) o perioadă înainte de a pleca acasă.
Un medic sau o asistentă vă va spune cum și când veți primi rezultatele.
Posibile complicații ale unei biopsii
Biopsia este o procedură frecventă și foarte sigură.
Este posibil să aveți dureri sau disconfort după aceasta, iar administrarea de analgezice precum paracetamolul poate fi de ajutor.
Uneori, este posibil să apară o infecție la locul biopsiei.
Dacă vi s-a prelevat o biopsie din uter sau col uterin, este posibil să aveți crampe sau o ușoară sângerare vaginală.
În cazul unor tipuri de biopsie, poate exista și riscul unei sângerări interne. În acest caz, echipa medicală vă va spune la ce semne să fiți atent(ă) și ce să faceți.
Recomandare urgentă: contactați imediat echipa medicală dacă:
- aveți dureri după biopsie, iar analgezicele nu au avut efect sau durerea se agravează
- aveți febră (temperatură ridicată)
- sângele sau lichidul se prelinge din locul unde s-a efectuat biopsia
- zona unde s-a efectuat biopsia este umflată sau roșie – roșeața poate fi mai greu de observat pe pielea brună sau neagră
Obținerea rezultatelor biopsiei
După o biopsie, poate dura câteva săptămâni sau mai mult până când primiți rezultatele.
Timpii de așteptare variază între spitale și pot depinde și de motivul pentru care ați avut nevoie de biopsie. Dacă nu primiți nicio veste după câteva săptămâni, contactați echipa medicală sau cabinetul medicului de familie.
Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele. Un medic sau o asistentă ar trebui să vă vorbească despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Uneori este posibil să aveți nevoie de o altă biopsie sau de alte teste.
Analize de sânge
De ce se face o analiză de sânge
Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.
O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:
- verifica starea generală de sănătate
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
- afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
- afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune
Pregătirea pentru o analiză de sânge
Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.
De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:
- nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
- întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)
Ce se întâmplă la o analiză de sânge
O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.
Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).
Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.
Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.
După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.
Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.
Dacă vă este teamă de ace
Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.
De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.
Obținerea rezultatelor analizelor de sânge
Rezultatele analizelor de sânge pot fi gata în câteva zile sau, uneori, în câteva săptămâni.
Dacă nu primiți nicio veste după câteva săptămâni, contactați cabinetul medicului de familie sau specialistul.
Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Unele cabinete ale medicului de familie nu vă contactează decât dacă trebuie să discute rezultatele cu dumneavoastră.
Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.
Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.
Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.
Tratament
Principalele tratamente pentru cancerul de piele non-melanom
Cancerul de piele non-melanom poate fi, de obicei, tratat eficient.
Tratamentul pe care îl veți urma va depinde de:
- tipul de cancer de piele
- localizarea cancerului
- dacă s-a extins
- starea dumneavoastră generală de sănătate
Intervenția chirurgicală este principalul tratament pentru cancerul de piele non-melanom. De asemenea, uneori se utilizează radioterapia, medicamentele țintite, terapia fotodinamică și chimioterapia.
Echipa de specialiști care vă îngrijește va:
- explica tratamentele, beneficiile și efectele secundare
- colabora cu dumneavoastră pentru a crea un plan de tratament cel mai potrivit
- discuta probabilitatea ca cancerul de piele să reapară și cum va fi tratat dacă reapare
Veți avea controale regulate în timpul și după orice tratament.
În funcție de stadiul cancerului de piele non-melanom, este posibil să vi se facă analize și investigații imagistice.
Dacă aveți orice simptome sau efecte secundare care vă îngrijorează, discutați cu specialiștii dumneavoastră. Nu este nevoie să așteptați până la următorul control.
Intervenția chirurgicală
Intervenția chirurgicală este principalul tratament pentru cancerul de piele non-melanom, mai ales dacă este depistat precoce.
Este posibil să aveți nevoie de intervenție chirurgicală și dacă cancerul de piele s-a extins în alte zone ale corpului sau dacă a recidivat după ce a fost îndepărtat.
Pentru tratarea cancerului de piele non-melanom pot fi utilizate mai multe tipuri de intervenții chirurgicale, inclusiv:
- excizia cancerului și a unei porțiuni de piele sănătoasă din jur (biopsie excizională)
- înghețarea zonei de piele afectate, ceea ce duce la formarea unei cruste care cade câteva săptămâni mai târziu (criochirurgie)
Dacă se îndepărtează o suprafață mare de piele, poate fi necesară prelevarea de piele dintr-o altă parte a corpului pentru a acoperi zona de unde a fost îndepărtat cancerul de piele. Aceasta se numește grefă de piele.
Radioterapie
Radioterapia utilizează radiații de înaltă energie pentru a distruge celulele canceroase.
Uneori poate fi recomandată dacă:
- cancerul acoperă o suprafață mare
- localizarea cancerului face intervenția chirurgicală dificilă
- sunteți prea bolnav(ă) pentru a suporta o intervenție chirurgicală
- cancerul s-a extins la ganglionii limfatici (parte a sistemului imunitar)
Uneori, radioterapia este utilizată după intervenția chirurgicală pentru a reduce riscul revenirii cancerului.
Medicamente țintite și imunoterapie
Medicamentele țintite distrug celulele canceroase sau le încetinesc creșterea.
Imunoterapia presupune utilizarea unor medicamente care ajută sistemul dumneavoastră imunitar să distrugă cancerul.
Există diferite tipuri, sub formă de cremă pentru piele, comprimate sau lichid administrat direct într-o venă.
Medicamentele țintite sau imunoterapia pot fi utilizate dacă:
- aveți cancer de piele în mai multe locuri
- cancerul s-a extins în straturile mai profunde ale pielii sau în alte părți ale corpului
- nu puteți urma alte tratamente, cum ar fi intervenția chirurgicală sau radioterapia
Terapia fotodinamică
Terapia fotodinamică utilizează un medicament fotosensibil și o sursă de lumină pentru a distruge celulele canceroase.
Se efectuează în spital și este uneori folosită pentru a trata cancerul de piele non-melanom, dacă nu este prea gros și nu s-a extins mai adânc în piele.
Medicamentul fotosensibil poate fi administrat sub formă de cremă sau injecție.
După ce celulele canceroase au absorbit medicamentul, o lampă sau un laser este îndreptat către zona afectată. Lumina reacționează cu medicamentul și distruge celulele canceroase.
Chimioterapie
Chimioterapia utilizează medicamente pentru a distruge celulele canceroase.
Uneori, pentru tratarea cancerelor de piele care afectează doar stratul superior al pielii se folosește o cremă chimioterapică.
De obicei, va trebui să aplicați crema o dată sau de două ori pe zi, timp de 3 până la 4 săptămâni. Echipa de specialiști vă va putea oferi mai multe sfaturi despre cum să o utilizați.
Chimioterapia administrată într-o venă (chimioterapie intravenoasă) este rareori utilizată pentru tratarea cancerului de piele.
Prevenție
Protejarea de soare este cea mai bună metodă de a vă reduce riscul de a face cancer de piele.
Există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a preveni apariția cancerului de piele atunci când sunteți în aer liber.
Ce să faceți
-
evitați expunerea la soare în cea mai călduroasă parte a zilei
-
acoperiți-vă brațele și picioarele și purtați o pălărie cu boruri largi și ochelari de soare care oferă protecție împotriva razelor ultraviolete (UV)
-
folosiți o cremă cu factor de protecție solară (SPF) de cel puțin 30 și cu protecție UVA (sigla UVA încercuită pe ambalaj) – asigurați-vă că o reaplicați regulat
-
asigurați-vă că bebelușii și copiii sunt protejați de soare – pielea lor este mult mai sensibilă decât pielea adulților
Când să mergeți la medic
Este important ca orice simptom de cancer de piele non-melanom să fie verificat de medicul de familie.
Consultați medicul de familie dacă:
- aveți o excrescență pe piele care crește sau și-a schimbat culoarea ori textura
- aveți o excrescență sau o zonă de piele care doare, provoacă mâncărime, sângerează, formează cruste sau coji pentru mai mult de 4 săptămâni
Depistarea precoce a cancerului de piele non-melanom poate însemna un tratament mai ușor.
Medicamente folosite pentru cancer de piele non-melanom
Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.
Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.
Alte antineoplazice · ATC L01X · 1
Alte medicamente împotriva cancerului, cu mecanisme diferite.
Vismodegib — 1 produs cu rețetă
- ERIVEDGE 150mgcu rețetă
Anticorpi monoclonali · ATC L01F · 1
Anticorpi monoclonali: țintesc celulele canceroase sau ajută sistemul imunitar să le recunoască.
Cemiplimabum — 1 produs cu rețetă
- LIBTAYO 350 mgcu rețetă
Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).