Agorafobie

Simptomele fizice ale agorafobiei apar de obicei doar atunci când vă aflați într-o situație sau într-un mediu care provoacă anxietate.

Cu toate acestea, multe persoane cu agorafobie rareori au simptome fizice, deoarece evită în mod deliberat situațiile care le provoacă anxietate.

Simptomele fizice ale agorafobiei pot fi asemănătoare cu cele ale unui atac de panică și pot include:

• bătăi rapide ale inimii
• respirație rapidă (hiperventilație)
• senzație de căldură și transpirație
• greață
• durere în piept
• dificultate la înghițire (disfagie)
• diaree
• tremurături
• amețeală
• țiuituri în urechi (tinitus)
• senzație de leșin

Simptomele cognitive ale agorafobiei sunt sentimente sau gânduri care pot fi, dar nu sunt întotdeauna, legate de simptomele fizice.

Simptomele cognitive pot include teama că:

• un atac de panică vă va face să păreți ridicol(ă) sau vă veți simți jenat(ă) în fața altor persoane
• un atac de panică vă va pune viața în pericol – de exemplu, vă puteți îngrijora că inima vi se va opri sau că nu veți mai putea respira
• nu ați putea scăpa dintr-un loc sau dintr-o situație dacă ați avea un atac de panică
• vă veți pierde mințile
• ați putea pierde controlul în public
• ați putea tremura și roși în fața oamenilor
• oamenii s-ar putea holba la dumneavoastră

Există și simptome psihologice care nu sunt legate de atacurile de panică, cum ar fi:

• sentimentul că nu ați putea funcționa sau supraviețui fără ajutorul altora
• teama de a fi lăsat(ă) singur(ă) în casă (monofobie)
• un sentiment general de anxietate sau teamă

Simptomele agorafobiei legate de comportament includ:

• evitarea situațiilor care ar putea duce la atacuri de panică, cum ar fi locurile aglomerate, transportul public și cozile
• a fi legat(ă) de casă – incapacitatea de a părăsi locuința pentru perioade lungi de timp
• nevoia de a fi însoțit(ă) de o persoană de încredere oriunde mergeți
• evitarea de a vă afla departe de casă

Unele persoane reușesc să se forțeze să înfrunte situații inconfortabile, dar simt o frică și o anxietate considerabile în timp ce fac acest lucru.

Agorafobia se poate dezvolta ca o complicație a tulburării de panică, o tulburare de anxietate care implică atacuri de panică și momente de frică intensă. Poate apărea prin asocierea atacurilor de panică cu locurile sau situațiile în care au avut loc și apoi evitarea acestora.

Nu toate persoanele cu agorafobie au antecedente de atacuri de panică. În aceste cazuri, teama lor poate fi legată de probleme precum teama de infracțiuni, terorism, boală sau de a fi implicat într-un accident.

Ca în cazul multor afecțiuni de sănătate mintală, cauza exactă a tulburării de panică nu este pe deplin înțeleasă.

Cu toate acestea, majoritatea experților consideră că ar putea fi implicată o combinație de factori biologici și psihologici.

Răspunsul de „luptă sau fugi”

Tulburarea de panică este strâns asociată cu răspunsul natural al corpului dumneavoastră de „luptă sau fugi” – modul său de a vă proteja de situațiile stresante și periculoase.

Anxietatea și frica determină corpul dumneavoastră să elibereze hormoni, cum ar fi adrenalina, iar respirația și ritmul cardiac cresc. Acesta este modul natural al corpului de a se pregăti pentru o situație periculoasă sau stresantă.

La persoanele cu tulburare de panică, se consideră că răspunsul de luptă sau fugi este mai intens, ducând la un atac de panică.

Factori psihologici

Factorii psihologici care vă cresc riscul de a dezvolta agorafobie includ:

• o experiență traumatică din copilărie, cum ar fi decesul unui părinte sau abuzul sexual
• trecerea printr-un eveniment stresant, cum ar fi doliul, divorțul sau pierderea locului de muncă
• un istoric anterior de boli mintale, cum ar fi depresia, anorexia nervoasă sau bulimia
• tulburarea legată de consumul de alcool sau consumul de droguri
• aflarea într-o relație nefericită sau într-o relație în care partenerul este foarte controlant

Agorafobia fără tulburare de panică

Ocazional, o persoană poate dezvolta simptome de agorafobie chiar dacă nu are un istoric de tulburare de panică sau atacuri de panică.

Acest tip de agorafobie poate fi declanșat de o serie de temeri iraționale diferite (fobii), cum ar fi teama de:

• a fi victima unei infracțiuni violente sau a unui atac terorist dacă ieșiți din casă
• a vă infecta cu o boală gravă dacă vizitați locuri aglomerate
• a face ceva din greșeală care să vă facă de rușine sau să vă umilească în fața celorlalți

Discutați cu medicul dumneavoastră de familie dacă credeți că ați putea fi afectat(ă) de agorafobie.

Medicul de familie vă va cere să descrieți simptomele, cât de des apar și în ce situații. Este foarte important să îi spuneți cum v-ați simțit și cum vă afectează simptomele.

Medicul de familie vă poate adresa următoarele întrebări:

• Vi se pare stresant să ieșiți din casă?
• Există anumite locuri sau situații pe care trebuie să le evitați?
• Aveți strategii de evitare care vă ajută să faceți față simptomelor, cum ar fi să vă bazați pe alții pentru a face cumpărăturile în locul dumneavoastră?

Uneori poate fi dificil să vorbiți despre sentimentele, emoțiile și viața personală, dar încercați să nu vă simțiți anxios/anxioasă sau jenat(ă). Medicul de familie trebuie să știe cât mai multe despre simptomele dumneavoastră pentru a pune diagnosticul corect și a recomanda cel mai potrivit tratament.

Medicul dumneavoastră de familie poate dori să efectueze o examinare fizică și, în unele cazuri, poate decide să recomande analize de sânge pentru a căuta semne ale unor afecțiuni fizice care ar putea cauza simptomele dumneavoastră.

De exemplu, o glandă tiroidă hiperactivă (hipertiroidism) poate cauza uneori simptome asemănătoare cu cele ale unui atac de panică.

Excluzând orice afecțiuni medicale subiacente, medicul dumneavoastră de familie va putea stabili diagnosticul corect.

Un diagnostic de agorafobie poate fi stabilit, de obicei, dacă:

• vă simțiți anxios/anxioasă atunci când vă aflați într-un loc sau într-o situație în care evadarea sau primirea ajutorului ar putea fi dificilă dacă vă panicați sau aveți un atac de panică, cum ar fi într-o mulțime sau într-un autobuz
• evitați situațiile descrise mai sus sau le suportați cu anxietate extremă sau cu ajutorul unui însoțitor
• nu există nicio altă afecțiune de bază care să vă explice simptomele

Dacă există vreun dubiu cu privire la diagnostic, puteți fi îndrumat(ă) către un medic psihiatru pentru o evaluare mai detaliată.

Schimbările stilului de viață pot fi de ajutor, inclusiv exercițiile fizice regulate, o alimentație mai sănătoasă și evitarea alcoolului, a drogurilor și a băuturilor care conțin cofeină, cum ar fi ceaiul, cafeaua și cola.

Tehnicile de auto-ajutorare care pot fi utile în timpul unui atac de panică includ să rămâneți pe loc, să vă concentrați asupra unui lucru vizibil și neamenințător și să respirați lent și profund.

Dacă agorafobia dumneavoastră nu răspunde la aceste metode de tratament, consultați medicul de familie.

Medicația poate fi recomandată dacă tehnicile de auto-ajutorare și schimbările stilului de viață nu sunt eficiente în controlul simptomelor dumneavoastră. De obicei, vi se va prescrie o cură de inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), care sunt utilizați și pentru tratarea anxietății și a depresiei.

În cazurile severe de agorafobie, medicația poate fi utilizată în combinație cu alte tipuri de tratament, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală (TCC) și terapia de relaxare.

Înțelegerea mai bună a agorafobiei și a legăturii acesteia cu tulburarea de panică și atacurile de panică vă poate ajuta să vă controlați mai bine simptomele.

De exemplu, există tehnici pe care le puteți folosi în timpul unui atac de panică pentru a vă ține emoțiile sub control.

Având mai multă încredere în controlul emoțiilor, puteți deveni mai sigur(ă) pe dumneavoastră în a face față unor situații și medii care înainte vă creau disconfort.

• Rămâneți pe loc – încercați să rezistați impulsului de a fugi într-un loc sigur în timpul unui atac de panică; dacă sunteți la volan, trageți pe dreapta și parcați într-un loc sigur.
• Concentrați-vă – este important să vă concentrați asupra unui lucru vizibil și care nu reprezintă o amenințare, cum ar fi trecerea timpului pe ceas sau produsele dintr-un supermarket; amintiți-vă că gândurile și senzațiile înspăimântătoare sunt un semn de panică și vor trece în cele din urmă.
• Respirați lent și profund – senzațiile de panică și anxietate se pot agrava dacă respirați prea repede; încercați să vă concentrați pe o respirație lentă și profundă, numărând încet până la 3 la fiecare inspirație și expirație.
• Înfruntați-vă frica – încercați să identificați exact ce anume vă provoacă teamă și să contestați această teamă; puteți face acest lucru amintindu-vă constant că lucrul de care vă temeți nu este real și va trece.
• Vizualizare creativă – în timpul unui atac de panică, încercați să rezistați impulsului de a avea gânduri negative, cum ar fi „dezastru”; în schimb, gândiți-vă la un loc sau la o situație care vă face să vă simțiți liniștit(ă), relaxat(ă) sau în largul dumneavoastră: odată ce aveți această imagine în minte, încercați să vă concentrați atenția asupra ei.
• Nu luptați împotriva atacului – încercarea de a lupta împotriva simptomelor unui atac de panică poate adesea înrăutăți lucrurile; în schimb, liniștiți-vă acceptând că, deși poate părea jenant și simptomele pot fi dificil de gestionat, atacul nu vă pune viața în pericol.

Efectuarea unor schimbări ale stilului de viață poate fi, de asemenea, de ajutor. De exemplu, asigurați-vă că:

• faceți exerciții fizice în mod regulat – exercițiile fizice pot ajuta la reducerea stresului și a tensiunii și vă pot îmbunătăți starea de spirit
• aveți o dietă sănătoasă – o dietă sănătoasă, echilibrată și o greutate corespunzătoare pot contribui la menținerea stării generale de sănătate
• evitați consumul de droguri și alcool – acestea pot oferi o ameliorare pe termen scurt, dar pe termen lung pot agrava simptomele
• evitați băuturile care conțin cafeină, cum ar fi ceaiul, cafeaua sau cola – cafeina are un efect stimulant și vă poate agrava simptomele

Dacă simptomele dumneavoastră nu răspund la tehnicile de auto-ajutorare și la schimbările stilului de viață, medicul de familie vă poate sugera să încercați o terapie prin discuție.

Auto-ajutorare ghidată

În cadrul auto-ajutorării ghidate, parcurgeți un manual sau un curs pe calculator bazat pe TCC, cu sprijinul unui terapeut.

Terapeutul lucrează împreună cu dumneavoastră pentru a vă înțelege problemele și pentru a face schimbări pozitive în viața dumneavoastră.

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC)

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) se bazează pe ideea că gândurile disfuncționale și nerealiste duc la un comportament negativ.

TCC își propune să rupă acest cerc vicios și să găsească noi moduri de gândire care vă pot ajuta să vă comportați mai pozitiv. De exemplu, multe persoane cu agorafobie au gândul nerealist că, dacă au un atac de panică, acesta îi va ucide.

Terapeutul TCC va încerca să încurajeze un mod de gândire mai pozitiv – de exemplu, deși un atac de panică poate fi neplăcut, nu este fatal și va trece.

Această schimbare de gândire poate duce la un comportament mai pozitiv, în sensul că persoana este mai dispusă să înfrunte situațiile care anterior o speriau.

TCC este de obicei combinată cu terapia prin expunere. Terapeutul va stabili obiective relativ modeste la începutul tratamentului, cum ar fi mersul la magazinul de lângă casă.

Pe măsură ce căpătați mai multă încredere, pot fi stabilite obiective mai dificile, cum ar fi mersul la un supermarket mare sau servirea unei mese într-un restaurant aglomerat.

Un curs de TCC constă de obicei în 12 până la 15 ședințe săptămânale, fiecare ședință durând aproximativ o oră.

Relaxarea aplicată

Relaxarea aplicată se bazează pe premisa că persoanele cu agorafobie și tulburare de panică asociată și-au pierdut capacitatea de a se relaxa. Scopul relaxării aplicate este, prin urmare, să vă învețe cum să vă relaxați.

Acest lucru se realizează printr-o serie de exerciții menite să vă învețe cum să:

• recunoașteți semnele și senzațiile de tensiune
• relaxați mușchii pentru a elibera tensiunea
• folosiți aceste tehnici în situații stresante sau cotidiene pentru a preveni senzația de tensiune și panică

Ca și în cazul TCC, un curs de terapie prin relaxare aplicată constă în 12 până la 15 ședințe săptămânale, fiecare ședință durând aproximativ o oră.

Uneori, medicația poate fi utilizată ca unic tratament pentru agorafobie. În cazurile mai severe, poate fi folosită și în combinație cu TCC sau cu terapia de relaxare aplicată.

Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)

Dacă vi se recomandă medicație, de obicei vi se va prescrie un tratament cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS).

ISRS au fost dezvoltați inițial pentru a trata depresia, dar s-au dovedit eficienți și în tratarea altor tulburări de dispoziție, cum ar fi anxietatea, senzațiile de panică și gândurile obsesive.

Un ISRS numit sertralină este de obicei recomandat persoanelor cu agorafobie. Efectele secundare asociate cu sertralina includ:

• greață
• scăderea apetitului sexual (libidoului)
• vedere încețoșată
• diaree sau constipație
• agitație sau tremurături
• transpirație excesivă

Aceste efecte secundare ar trebui să se amelioreze în timp, deși unele pot persista ocazional.

Dacă sertralina nu reușește să vă amelioreze simptomele, vi se poate prescrie un alt ISRS sau un tip similar de medicament cunoscut sub numele de inhibitori ai recaptării serotoninei și noradrenalinei (IRSN).

Perioada de timp în care va trebui să luați un ISRS sau un IRSN va varia în funcție de răspunsul dumneavoastră la tratament. Unele persoane pot fi nevoite să ia ISRS timp de 6 până la 12 luni sau mai mult.

Când dumneavoastră și medicul de familie decideți că este potrivit să opriți administrarea ISRS, doza vi se va reduce treptat. Nu trebuie să opriți niciodată administrarea medicamentului decât dacă medicul de familie vă recomandă în mod specific acest lucru.

Pregabalină

Dacă nu puteți lua ISRS sau IRSN din motive medicale sau dacă aveți efecte secundare supărătoare, vi se poate recomanda un alt medicament numit pregabalină. Amețeala și somnolența sunt efecte secundare frecvente ale pregabalinei.

Discutați cu medicul de familie dacă credeți că aveți simptome de agorafobie.