Acromegalie
Actualizat: · Cod ICD-10: E22.0
Simptome
Simptomele acromegaliei se pot dezvolta lent. Acestea pot include:
- mâini și picioare umflate
- oboseală sau dificultăți de somn
- apnee în somn
- transpirație
- amorțeală și slăbiciune la nivelul mâinilor
- creștere anormală în înălțime la copii și adolescenți (gigantism)
- creșterea unor părți ale corpului – picioarele, degetele, capul, limba și gâtul pot crește în dimensiune
- dureri de cap
- dureri articulare
- piele mai groasă și mai grasă
- voce mai profundă
- menstruații neregulate
- probleme de erecție
De obicei, acromegalia apare între 30 și 50 de ani, dar simptomele pot apărea la orice vârstă.
Cauze și factori de risc
Acromegalia este cauzată de obicei de un adenom (o tumoare necanceroasă) la nivelul glandei pituitare. Aceasta este o glandă de mărimea unui bob de mazăre, situată la baza creierului. Un adenom poate determina producerea unei cantități prea mari de hormon de creștere.
Acromegalia nu se transmite de obicei de la părinți (nu este ereditară).
Diagnostic și analize
Acromegalia poate dura ceva timp până să fie diagnosticată.
Dacă medicul de familie consideră că aveți această afecțiune, vă poate cere să aduceți fotografii cu dumneavoastră din ultimii doi ani pentru a verifica eventualele modificări.
De asemenea, vă poate trimite la un specialist pentru investigații, inclusiv:
- analize de sânge
- un examen RMN al creierului pentru a vedea dacă aveți o tumoare
Analize și investigații
Rezonanța magnetică (RMN) · Analizele de sânge
RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)
De ce se face un RMN
RMN-ul poate fi folosit pentru a:
- afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
- verifica oasele și organele dumneavoastră
- vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului
Pregătirea pentru un RMN
Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.
Vi se poate cere să:
- nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
- scoateți monedele sau cheile din buzunare
- vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
- nu vă machiați
Spuneți personalului dacă:
- sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
- alăptați
- ați avut intervenții chirurgicale anterior
- aveți probleme cu rinichii
- aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
- aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.
De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.
Ce se întâmplă în timpul unui RMN
Un RMN se face în spital de către un asistent de radiologie.
De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.
Înainte de RMN
Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.
În timpul RMN-ului
În timpul RMN-ului:
- Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
- Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
- Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
- Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
- Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN
După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.
Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.
Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.
Veți putea mânca și bea normal după scanare.
Obținerea rezultatelor scanării RMN
Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.
Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.
Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.
Posibile complicații ale unui RMN
RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.
Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.
Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:
- greață sau vărsături
- o erupție pe piele
- o durere de cap
- un gust metalic în gură
- amețeală
Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:
- tuse, respirație șuierătoare sau strănut
- leșin
- dificultăți de respirație sau la înghițire
- erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime
Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i personalului dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.
Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.
Analize de sânge
De ce se face o analiză de sânge
Există multe motive pentru care ați putea avea nevoie de o analiză de sânge.
O analiză de sânge poate fi făcută pentru a:
- verifica starea generală de sănătate
- afla dacă simptomele pe care le aveți sunt cauzate de anumite afecțiuni
- afla dacă aveți un risc mai mare de a dezvolta o afecțiune
- afla cât de bine este tratată sau gestionată o afecțiune
Pregătirea pentru o analiză de sânge
Medicul de familie, asistentul medical sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti pentru o analiză de sânge.
De exemplu, cu puțin timp înainte de unele analize, poate fi necesar să:
- nu mâncați sau beți nimic altceva în afară de apă (să țineți post)
- întrerupeți administrarea anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele care ajută la prevenirea cheagurilor de sânge (medicamente anticoagulante)
Ce se întâmplă la o analiză de sânge
O analiză de sânge se face de obicei la cabinetul medicului de familie sau la spital. Testul durează de regulă aproximativ 10 minute.
Un cadru medical vă va preleva o cantitate mică de sânge, de obicei din interiorul cotului, folosind un ac. Uneori, sângele poate fi recoltat din încheietura mâinii sau din deget (test prin înțeparea degetului).
Este posibil să vi se pună mai întâi o bandă elastică (garou) în jurul brațului. Aceasta ajută la recoltarea mai ușoară a sângelui.
Veți simți o ușoară înțepătură când acul intră, ceea ce poate fi puțin inconfortabil. Sângele va fi colectat într-un tub mic, care va fi trimis la laborator pentru analiză.
După test, de obicei vi se va da puțină vată sau un plasture pentru a acoperi locul de unde a fost recoltat sângele.
Este posibil să apară o vânătaie sau o umflătură în zona de unde a fost recoltat sângele, dar aceasta ar trebui să dispară după câteva zile.
Dacă vă este teamă de ace
Spuneți cadrului medical care vă face analiza de sânge dacă vă este teamă de ace. Vă poate ajuta să vă simțiți mai confortabil în timpul testului.
De asemenea, puteți veni cu cineva la analiza de sânge pentru a vă susține.
Obținerea rezultatelor analizelor de sânge
Puteți primi rezultatele analizelor de sânge după câteva zile și, de obicei, în câteva săptămâni.
Medicul de familie, asistenta sau specialistul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează.
Dacă rezultatele nu indică nimic, este posibil să nu fie nevoie să faceți nimic altceva. Uneori, este posibil să aveți nevoie de alte analize, în funcție de motivul pentru care ați făcut analiza de sânge.
Rezultatele analizelor de sânge pot fi complicate. Cereți să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți întrebări despre rezultate sau nu le înțelegeți.
Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.
Tratament
Tratamentele pentru acromegalie pot include:
- intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea tumorii
- radioterapie pentru a ținti tumora și a reduce nivelurile hormonului de creștere
- injecții sau comprimate pentru a reduce nivelurile hormonului de creștere
Tratamentul oprește, de obicei, producerea unei cantități prea mari de hormon de creștere de către organism și, de regulă, ameliorează simptomele dumneavoastră.
După tratament, veți continua să aveți programări la un medic specialist. Acesta poate monitoriza cât de bine funcționează glanda pituitară și poate verifica dacă tratamentul este potrivit pentru dumneavoastră.
Complicații
Acromegalia vă poate crește riscul de:
- diabet de tip 2
- tensiune arterială ridicată (hipertensiune)
- boli de inimă
- polipi intestinali
Veți avea controale medicale regulate pentru a depista eventualele complicații, inclusiv colonoscopii pentru a verifica prezența polipilor intestinali.
Când să mergeți la medic
Recomandare non-urgentă: consultați medicul de familie dacă:
- credeți că ați putea avea acromegalie
Diagnosticul și tratamentul precoce pot opri agravarea simptomelor.
Medicamente folosite pentru acromegalie
Grupate pe clase terapeutice (cod ATC). Ce medicament vi se potrivește decide medicul; citiți prospectul oficial înainte de utilizare.
Listă verificată cu nomenclatorul ANM din 8 octombrie 2026: apar doar medicamentele autorizate în România.
Hormoni hipotalamici · ATC H01C · 20
Hormoni care frânează secreția altor hormoni, folosiți în tumori sau boli hormonale.
Lanreotidum — 8 produse cu rețetă
- LANREOTIDA TERAPIA 120 mgcu rețetă
- LANREOTIDA TERAPIA 60 mgcu rețetă
- LANREOTIDA TERAPIA 90 mgcu rețetă
- LANREOTIDA ZENTIVA 120 mgcu rețetă
- MYTOLAC 120 mgcu rețetă
- MYTOLAC 60 mgcu rețetă
- MYTOLAC 90 mgcu rețetă
- SOMATULINE AUTOGEL 120 mgcu rețetă
Octreotidum — 7 produse cu rețetă
- OCTREOTIDA TEVA 10 mgcu rețetă
- OCTREOTIDA TEVA 20 mgcu rețetă
- OCTREOTIDA TEVA 30 mgcu rețetă
- SANDOSTATIN 100 micrograme/mlcu rețetă
- SANDOSTATIN LAR 10 mgcu rețetă
- SANDOSTATIN LAR 20 mgcu rețetă
- SANDOSTATIN LAR 30 mgcu rețetă
Pasireotidum — 5 produse cu rețetă
- SIGNIFOR 10 mgcu rețetă
- SIGNIFOR 20 mgcu rețetă
- SIGNIFOR 30 mgcu rețetă
- SIGNIFOR 40 mgcu rețetă
- SIGNIFOR 60 mgcu rețetă
Hormoni ai hipofizei anterioare și analogi · ATC H01A · 2
Hormoni ai hipofizei și analogi ai acestora, de exemplu hormonul de creștere.
Pegvisomantum — 2 produse cu rețetă
- SOMAVERT 10 mgcu rețetă
- SOMAVERT 20 mgcu rețetă
Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).