RAPAMUNE 1 mg
ale motilităţii gastro-intestinale cum sunt
Nu s-a observat nicio interacţiune farmacocinetică clinic semnificativă între sirolimus şi următoarele
substanţe: aciclovir, atorvastatină, digoxină, glibenclamidă, metilprednisolon, nifedipină, prednisolon
Studii privind interacţiunile au fost efectuate numai la adulţi.
Trebuie utilizate măsuri eficiente de contracepţie în cursul tratamentului cu Rapamune, precum şi timp
de 12 săptămâni după oprirea administrării Rapamune (vezi pct. 4.5).
Nu există date sau există date limitate privind utilizarea sirolimusului la femeile gravide. Studiile la
animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial
pentru om este necunoscut. Rapamune nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în
care este absolut necesar. Trebuie utilizate măsuri eficiente de contracepţie în cursul tratamentului cu
Rapamune, precum şi timp de 12 săptămâni după oprirea administrării Rapamune.
În urma administrării de sirolimus marcat radioactiv, s-a constatat excreţia de radioactivitate în laptele
şobolanilor aflaţi în perioada de lactaţie. Nu se cunoaşte dacă sirolimusul este excretat în laptele uman.
Datorită posibilităţii apariţiei de reacţii adverse la sugari alăptaţi la sân, alăptarea trebuie întreruptă pe
La unii pacienţi cărora li s-a administrat Rapamune s-a observat o afectare a parametrilor spermei. În
majoritatea cazurilor aceste efecte au fost reversibile după întreruperea administrării Rapamune (vezi
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Rapamune nu are nicio influenţă cunoscută asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
Reacţii adverse observate la profilaxia rejetului de organ în transplantul renal
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate (apărute la 10% dintre pacienţi) sunt trombocitopenia,
anemia, febra, hipertensiunea arterială, hipokaliemia, hipofosfatemia, infecţia de tract urinar,
hipercolesterolemia, hiperglicemia, hipertrigliceridemia, durerea abdominală, limfocelul, edemul
periferic, artralgia, acneea, diareea, durerile, constipaţia, greaţa, cefaleea, creşterea creatininemiei şi
creşterea lactat-dehidrogenazei (LDH) sanguine.
Incidenţa oricărei(oricăror) reacţii adverse poate creşte odată cu creşterea concentraţiei minime de
Următoarea listă de reacţii adverse se bazează pe experienţa din cadrul studiilor clinice şi experienţa
În cadrul grupării pe organe, aparate şi sisteme, reacţiile adverse sunt prezentate conform criteriului
frecvenţelor de apariţie (numărul de pacienţi la care se aşteaptă să apară respectiva reacţie adversă),
utilizând următoarele categorii: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin
frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
Cea mai mare parte a pacienţilor au urmat regimuri de tratament imunosupresiv, care au inclus
Rapamune în combinaţie cu alţi agenţi imunosupresivi.
Clasificarea Foarte frecvente Frecvente Mai puţin Rare Cu
pe aparate, (≥1/10) (≥1/100 şi frecvente (≥1/10000 şi frecvenţă
sisteme şi <1/10) (≥1/1000 şi <1/1000) necunoscută
infestări Infecţii fungice Pielonefrită determinată de
Infecţii bacteriene citomegalovirus difficile
Infecţii cu herpes Herpes zoster Infecţii cu
Infecţii de tract virusul varicelo- (inclusiv
Tulburări Trombocitopenie Sindrom Pancitopenie
şi limfatice Leucopenie uremic trombotică
Clasificarea Foarte frecvente Frecvente Mai puţin Rare Cu
pe aparate, (≥1/10) (≥1/100 şi frecvente (≥1/10000 şi frecvenţă
sisteme şi <1/10) (≥1/1000 şi <1/1000) necunoscută
Tulburări Hipertensiune Tromboză Limfedem
respiratorii, pulmonar pulmonară alveolară
Afecţiuni Erupţie cutanată Dermatită Vasculită de
cutanate şi tranzitorie exfoliativă hipersensibili
Clasificarea Foarte frecvente Frecvente Mai puţin Rare Cu
pe aparate, (≥1/10) (≥1/100 şi frecvente (≥1/10000 şi frecvenţă
sisteme şi <1/10) (≥1/1000 şi <1/1000) necunoscută
Imunosupresia creşte susceptibilitatea de a dezvolta limfoame şi alte manifestări maligne, în special la
La pacienţii trataţi cu imunosupresoare, inclusiv Rapamune, s-au raportat cazuri de nefropatie asociată
cu virusul BK şi cazuri de leucoencefalopatie multifocală progresivă (LMP) asociată cu virusul JC.
S-au raportat cazuri de hepatotoxicitate; riscul poate creşte pe măsură ce creşte concentraţia minimă de
sirolimus. S-au raportat cazuri rare de necroză hepatică letală în condiţiile unor concentraţii minime
La pacienţi care beneficiau de scheme terapeutice imunosupresoare care cuprindeau Rapamune, au
apărut cazuri de boală pulmonară interstiţială (incluzând pneumonita şi, rareori, pneumonia
generatoare de bronşită obliterantă (BOOP) şi fibroză pulmonară), unele letale, fără etiologie
infecţioasă identificată. În unele cazuri, boala pulmonară interstiţială s-a retras în urma întreruperii sau
reducerii dozei de Rapamune. Riscul se poate accentua pe măsură ce creşte concentraţia minimă de
Au fost raportate cazuri de afectare a procesului de vindecare în urma transplantului chirurgical,
incluzând dehiscenţa fascială, hernia postoperatorie şi ruptura anastomotică (de exemplu, în cazul
rănilor, vaselor sanguine, căilor aeriene, ureterelor, căilor biliare).
La unii pacienţi cărora li s-a administrat Rapamune s-a observat o afectare a parametrilor spermei. În
majoritatea cazurilor aceste efecte au fost reversibile după întreruperea administrării Rapamune (vezi
La pacienţii cu funcţionalitate întârziată a grefei, sirolimus poate întârzia procesul de recuperare a
Utilizarea concomitentă a sirolimusului cu un inhibitor de calcineurină poate creşte riscul de
SHU/PTT/MAT induse de inhibitorul de calcineurină.
S-au raportat cazuri de glomeruloscleroză focală şi segmentală.
La pacienţii cărora li s-a administrat Rapamune au existat, de asemenea, raportări privind acumulări de
lichid, incluzând edem periferic, edem limfatic, exsudat pleural şi exsudate pericardice (incluzând
exsudate semnificative din punct de vedere hemodinamic, la copii şi adulţi).
În cadrul unui studiu având ca obiectiv evaluarea siguranţei şi eficacităţii trecerii de la inhibitorii de
calcineurină la sirolimus (nivele-ţintă de 12 – 20 ng/ml) în tratamentul de întreţinere al pacienţilor cu
transplant renal, înrolarea a fost oprită pentru un subgrup de pacienţi (n=90) cu valori iniţiale ale ratei
de filtrare glomerulară mai mici de 40 ml/min (vezi pct. 5.1). Frecvenţa evenimentelor adverse grave,
printre care pneumonie, rejetul acut, pierderea grefei şi deces, a fost mai mare în acest grup tratat cu




