JAKAVI
risc cardiovascular suplimentar, s-a observat o rată mai mare de ECAM, definită ca deces de cauză
cardiovasculară, infarct miocardic (IM) non-letal și accident vascular cerebral non-letal, în cazul
administrării tofacitinib, comparativ cu inhibitorii factorului de necroză tumorală (TNF).
ECAM au fost raportate la pacienţii cărora li s-a administrat Jakavi. Înainte de inițierea sau
continuarea tratamentului cu Jakavi, beneficiile și riscurile pentru fiecare pacient în parte trebuie luate
în considerare, în special la pacienții cu vârsta de 65 de ani și peste, pacienţi care sunt fumători în
prezent sau au fost fumători în trecut şi pacienţi cu antecedente de boală cardiovasculară
aterosclerotică sau alţi factori de risc cardiovascular.
Într-un studiu randomizat, de amploare, controlat activ, efectuat cu tofacitinib (un alt inhibitor JAK) la
pacienți cu poliartrită reumatoidă cu vârsta de 50 de ani și peste această vârstă, cu cel puțin un factor
de risc cardiovascular suplimentar, o rată mai mare, dependentă de doză, a evenimentelor
tromboembolice venoase (ETV), inclusiv tromboză venoasă profundă (TVP) și embolie pulmonară
(EP), a fost observată în cazul administrării tofacitinib, comparativ cu inhibitorii TNF.
Au fost raportate evenimente de tromboză venoasă profundă (TVP) şi embolie pulmonară (EP) la
pacienţii cărora li s-a administrat Jakavi. La pacienţii cu MF şi PV trataţi cu Jakavi în studiile clinice,
frecvenţa evenimentelor tromboembolice a fost similară la pacienţii trataţi cu Jakavi şi la pacienţii din
Înainte de inițierea sau continuarea tratamentului cu Jakavi, trebuie luate în considerare beneficiile și
riscurile pentru fiecare pacient în parte, în special la pacienţii cu factori de risc cardiovascular (vezi şi
pct. 4.4 „Evenimente cardiovasculare adverse majore (ECAM)”).
Pacienţii cu simptome de tromboză trebuie evaluaţi prompt şi trataţi corespunzător.
Într-un studiu randomizat, de amploare, controlat activ, efectuat cu tofacitinib (un alt inhibitor JAK) la
pacienți cu poliartrită reumatoidă cu vârsta de 50 de ani și peste această vârstă, cu cel puțin un factor
de risc cardiovascular suplimentar, s-a observat o frecvență mai mare a malignităților, în special a
cancerului pulmonar, limfomului și cancerului cutanat non-melanom (CPNM) în cazul administrării
tofacitinib, comparativ cu inhibitorii TNF.
Limfomul şi alte afecţiuni maligne au fost raportate la pacienţii cărora li s-au administrat inhibitori
La pacienții tratați cu ruxolitinib au fost raportate cancere cutanate non-melanom (CCNM), inclusiv
carcinom bazocelular, cu celule scuamoase și cu celule Merkel. Examinarea periodică a pielii este
recomandată la pacienții care prezintă un risc crescut de cancer de piele.
La pacienții cu bGcG cu insuficiență renală severă, doza inițială de Jakavi trebuie redusă cu
La pacienții cu bGcG cu insuficiență hepatică, neasociată cu bGcG, doza inițială de Jakavi trebuie
redusă cu aproximativ 50% (vezi pct. 4.2 şi 5.2).
Pacienţilor diagnosticaţi cu insuficienţă hepatică în timpul tratamentului cu ruxolitinib trebuie să fie
monitorizați prin efectuarea unei hemograme complete, inclusiv formula leucocitară, cel puţin o dată
la două săptămâni în primele 6 săptămâni după iniţierea tratamentului cu ruxolitinib şi ulterior în
funcție de starea clinică odată ce funcţia hepatică şi hemograma s-au stabilizat.
Dacă Jakavi va fi administrat concomitent cu inhibitori puternici ai izoenzimei CYP3A4 la pacienții cu
MF și PV sau inhibitori care determină dubla blocadă a enzimelor CYP3A4 şi CYP2C9 (de exemplu
fluconazol), doza de Jakavi trebuie redusă cu aproximativ 50% şi administrată de două ori pe zi (vezi
În timp ce se administrează un inhibitor puternic al izoenzimei CYP3A4 sau inhibitori duali ai
enzimelor CYP2C9 şi CYP3A4, se recomandă o monitorizare mai frecventă (de două ori pe
săptămână) a parametrilor hematologici şi a semnelor şi simptomelor ale reacţiilor adverse asociate cu
Utilizarea concomitentă a tratamentelor citoreductive cu Jakavi a fost asociată cu citopenii controlabile
(vezi pct. 4.2 pentru modificări ale dozei în timpul citopeniilor).
Acest medicament conține 150 mg propilenglicol per fiecare ml de soluție orală.
Administrarea concomitentă cu orice substrat pentru alcool dehidrogenază, cum este etanolul, poate
determina reacţii adverse la copiii cu vârsta sub 5 ani.
Acest medicament conține metil și propil parahidroxibenzoat, ceea ce poate provoca reacții alergice
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.
Ruxolitinib este eliminat prin metabolizare, catalizată de izoenzimele CYP3A4 şi CYP2C9. Astfel,
medicamentele care inhibă aceste enzime pot duce la creştea expunerii la ruxolitinib.
Interacţiuni care duc la reducerea dozei de ruxolitinib
Inhibitori puternici ai izoenzimei CYP3A4
Inhibitorii puternici ai izoenzimei CYP3A4 (cum sunt următorii şi nu numai boceprevir,
claritromicină, indinavir, itraconazol, ketoconazol, lopinavir/ritonavir, ritonavir, mibefradil,
nefazodon, nelfinavir, posaconazol, saquinavir, telaprevir, telitromicină, voriconazol)
La subiecţii sănătoşi, administrarea concomitentă a ruxolitinib (10 mg în doză unică) în asociere cu un
inhibitor puternic al izoenzimei CYP3A4, ketoconazol, a dus la valori ale C şi ASC ale ruxolitinib
mai mari cu 33%, respectiv 91% comparativ cu administrarea ruxolitinib în monoterapie. Timpul de
înjumătăţire a fost prelungit de la 3,7 la 6,0 ore la administrarea concomitentă cu ketoconazol.
Atunci când ruxolitinib se administrează cu inhibitori puternici ai izoenzimei CYP3A4, doza de
ruxolitinib trebuie redusă cu aproximativ 50% şi administrată de două ori pe zi.
Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie (de exemplu de două ori pe săptămână) pentru a se depista
apariţia citopeniei, iar doza trebuie ajustată în funcţie de siguranţă şi eficacitate (vezi pct. 4.2).
Inhibitori duali ai enzimelor CYP2C9 şi CYP3A4
La subiecți sănătoși, administrarea concomitentă a ruxolitinib (doză unică de 10 mg) cu un inhibitor
dual al enzimelor CYP2C9 și CYP3A4, fluconazol, a dus la C și ASC ale ruxolitinib mai mari cu
47%, respectiv 232% decât în cazul administrării ruxolitinib în monoterapie.
Poate fi avută în vedere modificarea cu 50% a dozei când se administrează medicamente care sunt
inhibitori duali ai enzimelor CYP2C9 şi CYP3A4 (de exemplu fluconazol). Se va evita utilizarea
concomitentă a ruxolitinib în asociere cu doze de fluconazol mai mari de 200 mg pe zi.
Inductori ai CYP3A4 (cum sunt următorii şi nu numai avasimib, carbamazepină, fenobarbital,
fenitoină, rifabutin, rifampină (rifampicină), sunătoare (Hypericum perforatum))
Pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape, iar doza trebuie ajustată în funcţie de eficacitate şi
La subiecţii sănătoşi cărora li se administrează ruxolitinib (50 mg doză unică), în urma administrării
inductorului puternic CYP3A4 rifampicină (600 mg doză zilnică, timp de 10 zile), valoarea ASC a
ruxolitinib a fost mai mică cu 70% comparativ cu administrarea ruxolitinib în monoterapie. Expunerea
metaboliţilor activi ai ruxolitinib a rămas neschimbată. Global, activitatea farmacodinamică a
ruxolitinib a fost similară, sugerând că inducţia izoenzimei CYP3A4 a dus la un efect minim asupra