RCP · ZYPSILA 40 mg

Doze

Adulţi Doza recomandată în tratamentul fazelor acute ale schizofreniei şi al episoadelor maniacale sau mixte din cadrul tulburării bipolare (mania) este de 40 mg de două ori pe zi, administrată în timpul mesei. Doza zilnică poate fi ajustată ulterior în funcţie de evoluţia clinică a pacientului, până la maxim 80 mg de două ori pe zi. În caz de necesitate, doza maximă zilnică poate fi prescrisă chiar din ziua a treia a tratamentului. Este deosebit de important să nu se depăşească doza zilnică maximă, deoarece siguranţa administrării unei doze mai mari de 160 mg pe zi nu a fost confirmată, iar ziprasidona este asociată cu prelungirea intervalului QT, dependentă de doză (vezi pct. 4.3 şi 4.4). În tratamentul de întreţinere al schizofreniei, se va administra ziprasidonă în cea mai mică doză eficace; în multe cazuri, o doză de 20 mg de două ori pe zi poate fi suficientă.

Vârstnici Iniţierea tratamentului cu doze scăzute nu reprezintă o indicaţie de rutină, dar trebuie luată în considerare în cazul pacienţilor cu vârsta peste 65 ani, în funcţie de starea clinică.

Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică se recomandă scăderea dozelor (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Copii şi adolescenţi

Episoadele maniacale din tulburarea bipolară Pentru tratamentul episoadelor maniacale din tulburarea bipolară la copii şi adolescenţi cu vârsta de 10 până la 17 ani, se recomandă o doză unică de ziprasidonă de 20 mg în prima zi de tratament, administrată cu alimente. Ziprasidona trebuie administrată ulterior în două prize zilnice, în timpul mesei, iar dozele trebuie crescute gradat, într-un interval de 1 până la 2 săptămâni, până la doza ţintă de 120 până la 160 mg pe zi, la pacienţii cu greutate corporală de ≥ 45 kg, sau până la doza ţintă de 60 mg până la 80 mg pe zi, la pacienţii cu greutate corporală de < 45 kg. Dozele ulterioare trebuie ajustate în funcţie de răspunsul clinic individual într-un interval de dozaj de 80-160 mg pe zi la pacienţii cu greutate corporală de ≥ 45 kg, respectiv 40-80 mg pe zi, la pacienţii cu greutate corporală de < 45 kg. În studiul clinic efectuat, a fost permisă administrarea unor doze asimetrice, mai scăzute cu 20 mg până la 40 mg dimineaţa, comparativ cu doza administrată seara (vezi pct. 4.4, 5.1 şi 5.2).

Interdicţia depăşirii dozelor maxime în funcţie de greutatea corporală prezintă o importanţă deosebită, deoarece profilul de siguranţă privitor la depăşirea acestor doze maxime (160 mg pe zi la copiii cu

2 greutate corporală de ≥ 45 kg, respectiv 80 mg pe zi la copiii cu greutate corporală de < 45 kg), nu a fost confirmat, luând în considerare faptul că ziprasidona determină o prelungire dependentă de doză a intervalului QT (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Schizofrenie Siguranţa şi eficacitatea utilizării ziprasidonei la copiii cu schizofrenie nu au fost stabilite (vezi pct. 4.4 și 5.1).

Mod de administrare Ziprasidona trebuie administrată împreună cu alimentele.

Nu au fost efectuate studii comparative de farmacocinetică şi farmacodinamie între ziprasidonă şi alte medicamente care prelungesc intervalul QT. Nu poate fi exclus efectul aditiv al tratamentului concomitent cu ziprasidonă şi aceste medicamente, de aceea, ziprasidona nu trebuie administrată concomitent cu medicamentele care prelungesc intervalul QT, cum sunt antiaritmicele de clasă IA şi III, trioxid de arsenic, halofantrină, acetat de levometadil, mesoridazină, tioridazină, pimozid, sparfloxacină, gatifloxacină, moxifloxacină, mesilat de dolasetron, meflochină, sertindol sau cisaprid (vezi pct. 4.3). Copii şi adolescenţi La copii nu au fost efectuate studii de interacţiune medicamentoasă cu ziprasidonă şi alte medicamente. Medicamente cu acţiune asupra SNC/alcool etilic Datorită efectului principal al ziprasidonei, se recomandă precauţie în cazul când se administrează concomitent cu alte medicamente cu acţiune centrală şi alcool etilic. Efectul ziprasidonei asupra altor medicamente Un studiu in vivo cu dextrometorfan nu a arătat o inhibare semnificativă a enzimei CYP2D6 la concentraţii plasmatice cu 50% mai scăzute, în comparaţie cu cele obţinute după administrarea ziprasidonei în doze de 40 mg de două ori pe zi. Datele in vitro indică faptul că ziprasidona poate determina inhibarea uşoară a enzimelor CYP2D6 şi CYP3A4. Totuşi este puţin probabil ca ziprasidona să determine efecte clinice semnificative asupra farmacocineticii medicamentelor metabolizate prin intermediul acestor izoenzime ale sistemului citocrom P450. Contraceptive orale – utilizarea ziprasidonei nu a determinat modificări semnificative ale farmacocineticii estrogenului (etinil estradiol, un substrat al CYP3A4) sau progesteronului din compoziţia acestor contraceptive orale. Litiu – administrarea concomitentă a ziprasidonei nu a avut efecte asupra parametrilor farmacocinetici ai litiului. Deoarece ziprasidona şi litiul sunt asociate cu apariţia de modificări ale conducerii intracardiace, administrarea lor concomitentă poate prezenta riscul unor interacţiuni farmacodinamice, inclusiv aritmii; cu toate acestea, în studiile clinice controlate, asocierea ziprasidonei cu litiul nu a prezentat un risc clinic crescut, comparativ cu utilizarea litiului în monoterapie. Există date limitate cu privire la administrarea concomitentă cu stabilizatoare ale dispoziţiei, cum este carbamazepina. Interacţiunea farmacocinetică în cazul asocierii ziprasidonei cu valproatul este puţin probabilă, deoarece nu există căi metabolice comune ambelor medicamente. Într-un studiu clinic, administrarea concomitentă de ziprasidonă şi valproat a demonstrat că valorile medii ale concentraţiilor de valproat s-au încadrat în valori terapeutice comparative cu administrarea concomitentă de valproat şi placebo. Efectul altor medicamente asupra ziprasidonei Ketoconazolul (400 mg/zi), inhibitor al CYP3A4, care inhibă, de asemenea, p-gp, a crescut concentraţiile plasmatice ale ziprasidonei cu < 40%. La Tmax anticipat al ziprasidonei, concentraţiile plasmatice de S-metil-dihidroziprasidonă au crescut cu 55% şi pentru ziprasidonă sulfoxid, cu 8%. Nu a fost observată o prelungire adiţională a QTc. Modificările farmacocinetice datorate administrării concomitente a inhibitorilor puternici ai CYP3A4 nu sunt, probabil, semnificative, de aceea nu este necesară ajustarea dozelor. Datele in vitro și rezultatele studiilor la animale sugerează faptul că ziprasidona constituie substrat al P-glicoproteinei (p-gp). Importanţa acestui fapt in vivo la om rămâne necunoscută. Deoarece este substrat al izoenzimei CYP3A4 iar inducția CYP3A4 și P-gp este relaționată, administrarea concomitentă cu inductori ai CYP3A4 și p-gp, cum sunt rifampicina şi sunătoarea poate determina scăderea concentraţiilor plasmatice ale ziprasidonei. Tratamentul cu carbamazepină la doze de 200 mg de două ori pe zi pentru o perioadă de 21 zile a determinat o scădere cu aproximativ 35% a expunerii la ziprasidonă. Antiacide – doze multiple de antiacide care conţin aluminiu şi magneziu sau cimetidină nu prezintă efecte clinice semnificative asupra farmacocineticii ziprasidonei dacă sunt administrate în timpul mesei. Medicamentele serotoninergice În cazuri izolate, s-a raportat apariţia unui sindrom serotoninergic în asociere temporală cu tratamentul cu ziprasidonă administrat concomitent cu alt medicament serotoninergic, cum sunt ISRS, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, (vezi pct. 4.8). Manifestările sindromului serotoninergic pot fi confuzie, agitaţie, hipertermie, hipersudoraţie, ataxie, hiperreflexie, mioclonie şi diaree. Legarea de proteinele plasmatice Ziprasidona se leagă puternic de proteinele plasmatice. In vitro legarea ziprasidonei de proteinele plasmatice nu a fost afectată de administrarea warfarinei sau propranololului, medicamente cu legare extensivă de proteinele plasmatice şi nici ziprasidona nu afectează legarea acestora de proteinele plasmatice la om. De aceea, potenţialul de interacţiune medicamentoasă prin dislocarea ziprasidonei este puţin probabil.

Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere au arătat prezenţa unor efecte nocive asupra procesului de reproducere, la doze asociate toxicităţii materne şi/sau sedării. Nu a fost evidenţiată teratogenitatea (vezi pct. 5.3). Sarcina Nu au fost efectuate studii la femei gravide. Deoarece la om experienţa clinică este limitată, administrarea ziprasidonei nu este recomandată în timpul sarcinii, decât dacă beneficiul preconizat pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru făt. Administrarea antipsihoticelor La nou născuţii expuşi la medicaţie antipsihotică (inclusiv ziprasidonă) în trimestrul al III-lea de sarcină, pot apărea reacţii adverse, inclusiv reacţii extrapiramidale şi/sau simptome de întrerupere, care pot varia ca severitate şi durată după naştere. S-au raportat simptome precum agitaţie, hipertonie musculară, hipotonie musculară, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii şi dificultăţi de alimentaţie. În consecinţă, nou născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie. Zypsila nu trebuie administrată în timpul sarcinii decât în cazuri de urgenţă. Dacă în timpul sarcinii este necesară întreruperea tratamentului, aceasta nu trebuie efectuată brusc. Alăptarea Nu există studii adecvate și bine controlate privind expunerea la ziprasidonă la femeile care alăptează. Un singur raport de caz a arătat că ziprasidona a fost detectabilă în laptele matern. Dacă urmează tratament cu ziprasidonă, pacientele trebuie sfătuite să nu alăpteze. Dacă tratamentul este necesar, alăptarea trebuie întreruptă. Fertilitatea Nu există studii adecvate și bine controlate privind expunerea la ziprasidonă la femei și bărbați. Contracepția - Femeile de vârstă fertilă cărora li se prescrie ziprasidonă trebuie sfătuite să folosească metode contraceptive adecvate.