RCP · ZOMEN PLUS 30 mg/12,5 mg

Doze

Adulţi

Înainte de schimbarea tratamentului la combinaţia în doză fixă se recomandă evaluarea dozelor individuale ale componentelor (adică zofenopril şi hidroclorotiazidă).

În cazul în care este adecvat clinic, poate fi avută în vedere schimbarea directă de la monoterapie la combinaţia în doză fixă.

Pacienţi fără depleţie volemică sau de sodiu

Doza recomandată eficientă este de un comprimat pe zi.

Pacienţi cu suspiciune de depleţie volemică sau de sodiu

Nu se recomandă administrarea Zomen Plus.

Vârstnici (cu vârsta peste 65 ani)

La vârstnici cu clearance-ul creatininei normal nu este necesară ajustarea dozei.

La vârstnici cu clearance-ul creatininei redus (sub 45 ml/min) nu se recomandă administrarea Zomen Plus. Clearance-ul creatininei poate fi dedus utilizând valoarea creatininei serice în următoarea formulă CockroftGault :

[(140-vârsta)* greutate (Kg)]

CrCl (ml/min) = 72 * Cr serică (mg/dl)

Metoda permite calcularea clerance-ului creatininei la pacienţii de sex masculin. Pentru pacienţii de sex feminin, valoarea obţinută va fi înmulţită cu 0,85.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Zomen Plus la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Ca urmare, nu se recomandă administrarea medicamentului la aceştia.

Insuficienţă renală şi dializă

La pacienţii hipertensivi cu insuficienţă renală uşoară (clearance al creatininei > 45 ml/min) se poate administra aceeaşi doză de Zomen Plus, o dată pe zi, ca la pacienţii cu funcţie renală normală.

Nu se recomandă administrarea medicamentului la pacienţii cu insuficienţă renală moderată spre severă (clearance al creatininei < 45 ml/min) (vezi pct. 4.4).

Administrarea de Zomen Plus la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min) este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Nu se recomandă administrarea de Zomen Plus la pacienţii hipertensivi care efectuează sedinţe de dializă.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii hipertensivi cu insuficienţă hepatică uşoară spre moderată, în cazul cărora a fost atinsă doza de 30 mg zofenopril, în monoterapie, se poate administra aceeaşi doză ca la pacienţii cu funcţie hepatică normală.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, administrarea de Zomen Plus este contraindicată.

Mod de administrare

Zomen Plus se administrează o dată pe zi, însoţit sau nu de alimente.

Pentru o mai uşoară înghiţire, comprimatele pot fi rupte în două bucăţi şi jumătăţile se înghit una după alta, la momentul de administrare recomandat.

ZOFENOPRIL Medicamente care cresc riscul de angioedem Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată deoarece crește riscul de angioedem (vezi pct. 4.3 și 4.4). Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu racecadotril, inhibitori ai mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) şi vildagliptin poate determina un risc crescut de angioedem (vezi pct. 4.4). Administrare concomitentă nerecomandată Diuretice care economisesc potasiu, suplimente cu potasiu, înlocuitori de sare care conţin potasiu sau alte medicamente care cresc potasiul seric Deşi potasi seric rămâne de obicei în limite normale, la anumiţi pacienţi trataţi cu zofenopril poate apărea hiperkaliemie. Diureticele care economisesc potasiu (de exemplu, spironolactona, triamteren sau amilorid), suplimentele de potasiu sau substituenţi de sare care conţin potasiu pot determina creşterea semnificativă a potasiului seric. De asemenea, trebuie avut grijă când zofenopril este administrat concomitent cu alți agenți care cresc potasi seric, cum ar fi trimetoprim și cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol), deoarece trimetoprim este cunoscut că acționează ca un diuretic care economisește potasiu, cum ar fi amilorid. Prin urmare, nu se recomandă combinarea zofenopril cu medicamentele menționate mai sus. În cazul în care administrarea concomitentă este indicată, acestea se administrează cu precauţie şi cu monitorizarea frecventă a potasiului seric. Inhibitori ECA, blocanţii receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină- aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi funcţia renală afectată (inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1). Administrare concomitentă care necesită precauţie Diuretice (tiazidice sau diuretice de ansă) La iniţierea tratamentului cu zofenopril, un tratament anterior cu doze mari de diuretice poate determina depleţie volemică şi risc de hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4). Efectul hipotensiv poate fi redus prin întreruperea diureticului, mărirea aportului de lichide sau dozei de sare sau prin iniţierea terapiei cu doze mici de zofenopril. Anestezice Inhibitorii ECA pot mări efectele hipotensive ale anumitor anestezice. Narcotice/Antidepresive triciclice/Antipsihotice/Barbiturice Poate să apară hipotensiune arterială posturală. Alte substanţe antihipertensive (de exemplu beta-blocante, alfa-blocante, antagonişti de calciu) Pot să apară efecte suplimentare hipotensive sau de potenţare. Tratamentul cu nitroglicerină, alţi nitraţi sau alte vasodilatatoare va fi atent efectuat. Cimetidină Poate creşte riscul de apariţie a efectului hipotensiv. Ciclosporină În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu ciclosporina, poate apărea hiperkaliemia. Se recomandă monitorizarea concentrației plasmatice de potasiu. Heparină În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu heparină, poate apărea hiperkaliemia. Se recomandă monitorizarea concentrației plasmatice de potasiu. Alopurinol, procainamidă, corticosteroizi sistemici, medicamente citostatice sau imunosupresoare Creşte riscul de apariţie a reacţiilor de hipersensibilitate la administrarea concomitentă cu un inhibitor al ECA. Date referitoare la alţi inhibitori ai ECA indică un risc crescut de leucopenie la administrare concomitentă. Antidiabetice Rar, în cazul diabeticilor, inhibitorii ECA pot potenţa efectul hipoglicemiant al insulinei şi al altor antidiabetice orale, cum este sulfonilureea. În asemenea cazuri, pe durata tratamentului concomitent cu inhibitori ai ECA, poate fi necesară o reducere a dozei antidiabeticului. Hemodializă cu membrane de dializă de mare debit Risc mărit de reacţii anafilactice în cazul administrării concomitente a inhibitorilor ECA. Simpatomimetice Pot să reducă efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA; pacienţii vor fi atent monitorizaţi pentru a constata dacă se obţine efectul dorit. Antiacide Reduc biodisponibilitatea inhibitorilor ECA. Alimente Pot reduce proporţia dar nu şi gradul de absorbţie al zofenopril. Aur La pacienţii în tratament cu aur sub formă injectabilă (de exemplu, aurotiomalat de sodiu) la care se administrează concomitent tratament cu inhibitori ai ECA au fost observate mai frecvent reacţiile nitritoide (simptome de vasodilataţie care includ înroşirea feţei, greaţă, ameţeli şi hipotensiune arterială care pot fi foarte grave). Informaţii suplimentare Enzime CYP: Nu sunt disponibile date clinice directe privind interacţiunea dintre zofenopril şi alte substanţe active metabolizate de enzimele CYP. Cu toate acestea, studii metabolice in vitro cu zofenopril nu demonstrează o potenţială interacţiune cu substanţele active care sunt metabolizate de enzimele CYP. HIDROCLOROTIAZIDĂ Administrare concomitentă care necesită precauţie Răşini cu colestiramine şi colestipol Absorbţia hidroclorotiazidei este influenţată de prezenţa răşinilor schimbătoare de anioni. Doze unice de răşini cu colestiramină sau colestipol leagă hidroclorotiazida şi reduc absorbţia acesteia prin tractul gastrointestinal cu până la 85% şi respectiv, 43%. Diureticele din grupa sulfonamidelor trebuie administrate înainte cu cel puţin o oră sau cu patru-şase ore după această medicaţie. Corticosteroizi, ACTH, amfotericina B (parenteral), carbenoxolona, stimulente laxative Pot intensifica depleţia electrolitică, îndeosebi hipokaliemia, în cazul în care sunt administrate concomitent cu hidroclorotiazida. Săruri de calciu Diureticele tiazidice pot determina creşterea concentraţiilor serice de calciu din cauza scăderii excreţiei. Glicozide digitalice Hipokaliemia sau hipomagneziemia induse de tiazidice pot favoriza apariţia aritmiilor cardiace induse de către digitalice. Medicamente asociate cu torsada vârfurilor Din cauza riscului de hipokaliemie, se va proceda cu prudenţă la administrarea concomintă a medicamentelor asociate torsadei vârfurilor, cum sunt anumite antiaritmice, anumite antipsihotice şi alte medicamente cunoscute că induc torsada vârfurilor. Aminopresoare (de exemplu adrenalina) Posibil răspuns redus la amine presoare, dar nu suficient pentru a împiedica administrarea acestora împreună cu hidroclorotiazida. Miorelaxante nedepolarizante (de exemplu tubocurarina) Posibilă reacţie crescută la miorelaxant când este administrat împreună cu hidroclorotiazida. Amantadină Diureticele tiazidice pot creşte riscul unor efecte nedorite provocate de amantadină. Medicamente folosite pentru tratamentul gutei (probenecid, sulfinpirazone, alopurinol) Poate fi necesară o ajustare a dozei de medicamente uricozurice deoarece hidroclorotiazida poate determina creşterea concentraţiei serice a acidului uric. Poate fi necesară creşterea dozei de probenecid sau de sulfinpirazonă. Administrarea concomitentă a unui diuretic tiazidic poate determina creşterea incidenţei reacţiilor de hipersensibilitate la alopurinol. Informaţii suplimentare Interacţiuni cu testele de laborator: din cauza efectelor acestora asupra metabolismului calciului, diureticele tiazidice pot interfera cu testele privind funcţia paratiroidei. COMBINAŢIA ÎN DOZĂ FIXĂ ZOFENOPRIL/HIDROCLOROTIAZIDĂ În plus faţă de interacţiunile privind fiecare componentă, se observă următoarele: Administrare concomitentă nerecomandată Litiu Administrarea concomitentă a diureticelor tiazidice poate creşte riscul toxicităţii litiului şi potenţa riscul deja crescut de toxicitate a litiului cu inhibitori ECA. Ca urmare, Zomen Plus nu este recomandat în asociere cu litiu şi trebuie să se efectueze o atentă monitorizare a concentraţiilor serice de litiu în cazul în care combinaţia se dovedeşte necesară. Acţiune chimico-clinică Tiazidele pot să scadă nivelurile serice ale PBI (iodoproteina) fără manifestări ale unei disfuncţii tiroidiene. Administrare concomitentă care necesită precauţie Antiinflamatoare nesteroidiene (inclusiv AAS ≥ 3 g/zi): Administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene poate reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA şi al diureticelor. În plus, sunt descrise cazuri în care AINS şi inhibitorii ECA exercită efect aditiv asupra creşterii potasiului seric, situaţie în care funcţia renală poate fi redusă. Aceste efecte sunt, în principiu, reversibile şi apar îndeosebi la pacienţi cu disfuncţii renale. În cazuri rare, insuficienţa renală acută poate să apară mai ales la pacienţi cu funcţia renală afectată, cum sunt persoanele în vârstă sau cele deshidratate. Alcool etilic Măreşte efectul hipotensiv al inhibitorului ECA şi al hidroclorotiazidei. Trimetoprim Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a tiazidelor cu trimetoprim creşte riscul de hiperkaliemie.

Sarcina Zofenopril şi hidroclorotiazidă În funcţie de efectele fiecărei substanţe active din această combinaţie în doză fixă asupra sarcinii, Zomen Plus nu este recomandat a fi administrat pe durata primului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Zomen Plus este contraindicat în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Zofenopril Nu este recomandată administrarea inhibitorilor ECA pe durata primului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Administrarea inhibitorilor ECA este contraindicată în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Dovezile epidemiologice cu privire la riscul de teratogenitate în urma expunerii la un tratament cu inhibitori ai ECA în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente; cu toate acestea nu poate fi exclusă o creştere mică a riscului. Cu excepţia cazului în care este considerată esenţială continuarea tratamentului cu inhibitori ECA, pacientele care plănuiesc să rămână gravide trebuie trecute pe tratamente antihipertensive alternative care au un profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. Când sarcina a fost diagnosticată, tratamentul cu inhibitori ECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, trebuie iniţiată terapia alternativă. Expunerea la un tratament cu un inhibitor al ECA în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină se ştie că induce fetotoxicitate la om (scăderea funcţiei renale, oligohidroamnios, întârzierea osificării craniului) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie) (vezi pct. 5.3). În cazul expunerii la inhibitori ai ECA din al doilea trimestru de sarcină, se recomandă verificarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului la făt. Sugarii cu mame care au luat inhibitori ai ECA trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru hipotensiune arterială (vezi pct 4.3 şi 4.4). Hidroclorotiazidă Există experienţă limitată cu hidroclorotiazida în timpul sarcinii, mai ales în primul trimestru. Studiile la animale sunt insuficiente. Hidroclorotiazida trece bariera placentară. Pe baza mecanismului de acţiune farmacologic al hidroclorotiazidei, utilizarea sa în timpul trimestrelor al doilea şi al treilea de sarcină poate afecta perfuzia feto-placentară şi poate provoca efecte fetale şi neonatale cum sunt icter, tulburări ale echilibrului electrolitic şi trombocitopenie. Hidroclorotiazida nu trebuie utilizată pentru edem gestaţional, hipertensiune arterială gestaţională sau preeclampsie din cauza riscului de scădere a volumului plasmatic şi de hipoperfuzie placentară, fără un efect benefic asupra evoluţiei bolii. Hidroclorotiazida nu trebuie utilizată pentru hipertensiunea arterială esenţială la femeile gravide exceptând situaţiile rare în care nu poate fi utilizat niciun alt tratament. Alăptarea Deoarece nu sunt disponibile informaţii privind utilizarea de Zomen Plus în timpul alăptării, acesta nu este recomandat şi sunt preferabile tratamente alternative cu profiluri de siguranţă mai bine stabilite în timpul alăptării, mai ales în cazul alăptării unui nou-născut sau a unui sugar prematur. Hidroclorotiazidă Hidroclorotiazida se excretă în laptele uman în cantități mici. Tiazidele în doze mari care provoacă diureză intensă pot inhiba producerea de lapte. Nu se recomandă utilizarea de Zomen Plus în timpul alăptării. Dacă Zomen Plus este utilizat în timpul alăptării, dozele trebuie să fie cât mai mici.