RCP · ZOMEN 30 mg

Doze

Hipertensiunea arterială

Adulţi Ajustarea dozei se va face prin măsurarea tensiunii arteriale înainte de administrarea unei doze. Doza va fi crescută într-un interval de 4 săptămâni.

Utilizarea la pacienţii fără depleţie volemică sau de sodiu Tratamentul se va începe cu o doză de 15 mg o dată pe zi şi va fi ajustat până la realizarea unui control optim al tensiunii arteriale. Doza uzuală eficace este de 30 mg, o dată pe zi. Doza maximă este de 60 mg pe zi, administrată în una sau două prize. În cazul unui răspuns inadecvat, se pot asocia alte antihipertensive, cum ar fi diureticele (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).

Utilizarea la pacienţii cu suspiciune de depleţie volemică sau de sodiu La pacienţii cu risc mare poate să apară hipotensiune arterială la administrarea primei doze (vezi pct 4.4 “Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”). Înainte de iniţierea terapiei cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), se impune corecţia deficitelor de sodiu şi/sau volemice, încetarea terapiei preexistente cu diuretice cu două sau trei zile înainte şi administrarea unei doze de iniţiere de 15 mg pe zi sau, dacă nu este posibil, de 7,5 mg pe zi.

Pacienţii cu risc mare de hipotensiune arterială severă acută trebuie atent monitorizaţi, de preferinţă în spital, pe perioada în care este de aşteptat efectul maxim după administrarea primei doze şi ori de câte ori doza de inhibitor ECA şi/sau de diuretic este crescută. Acest principiu se aplică şi pacienţilor cu angină pectorală sau cu boală cerebrovasculară la care scăderea excesivă a tensiunii arteriale poate duce la apariţia unui infarct de miocard sau a unui accident vascular cerebral.

Insuficienţă renală şi dializă La pacienţii hipertensivi cu insuficienţă renală uşoară (clearance creatininei > 45 ml/min) se poate administra aceeaşi doză deZomen, o dată pe zi, ca la pacienţii cu funcţie renală normală. La pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance creatininei < 45 ml/min) se va administra jumătate din doza terapeutică de zofenopril calcic. Regimul de administrare în doză unică zilnică nu necesită modificare.

Doza iniţială şi doza de întreţinere cu zofenopril calcic la pacienţii hipertensivi aflaţi în program de dializă va fi un sfert din doza utilizată la pacienţii cu funcţie renală normală.

Observaţii clinice recente au arătat o incidenţă crescută a reacţiilor anafilactoide la pacienţii trataţi cu inhibitori ECA în cursul hemodializei cu membrane de dializă cu flux mare sau în timpul LDL -aferezei (vezi pct. 4.4 “Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”).

Vârstnici (cu vârsta peste 65 ani) La vârstnici cu un clearance al creatininei normal nu este necesară ajustarea dozei. La vârstnici cu un clearance al creatininei redus (sub 45 ml/min) se recomandă administrarea a jumătate din doza zilnică. Clearance-ul creatininei poate fi estimat, cunoscând valoarea creatininei serice, după următoarea formulă:

Clearance (140 – vârsta) x greutatea (kg) creatininei (ml/min) = Creatinina serică (mg/dl) x 72

Această formulă permite calcularea clearance-ului creatininei pentru persoanele de sex masculin. Pentru persoanele de sex feminin, valoarea obţinută trebuie înmulţită cu 0,85.

Insuficienţă hepatică La pacienţii hipertensivi care au insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, doza iniţială de Zomen va fi jumătate din doza administrată la pacienţii cu funcţia hepatică normală. Zomen este contraindicat la pacienţii hipertensivi cu insuficienţă hepatică severă.

Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea Zomen la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Din acest motiv nu se recomandă administrarea Zomen la aceştia.

Infarct acut de miocard

Adulţi Tratamentul cu Zomen trebuie început în primele 24 ore de la debutul simptomelor de infarct acut de miocard şi trebuie continuat timp de şase săptămâni.

Administrarea se face astfel: Prima şi a 2-a zi: 7,5 mg la fiecare 12 ore A 3-a şi a 4-a zi: 15 mg la fiecare 12 ore Începând din ziua a 5-a: 30 mg la fiecare 12 ore

În cazul unei tensiuni arteriale sistolice scăzute (≤ 120 mm Hg) la debutul tratamentului sau în timpul primelor trei zile după infarctul de miocard, nu se va creşte doza zilnică. În cazul apariţiei hipotensiunii arteriale (≤100 mm Hg), tratamentul se va continua cu doza iniţială tolerată. În cazul hipotensiunii arteriale severe (tensiune arterială sistolică mai mică de 90 mm Hg la două determinări consecutive la interval de cel puţin o oră), tratamentul cu Zomen trebuie întrerupt.

Pacienţii trebuie reevaluaţi după 6 săptămâni de tratament, iar tratamentul trebuie oprit la pacienţii fără semne de disfuncţie ventriculară stângă sau insuficienţă cardiacă. Dacă sunt prezente astfel de semne, tratamentul poate fi continuat timp îndelungat.

De asemenea, pacienţilor trebuie să li se administreze, dacă este cazul, tratamentul standard cum ar fi cel cu nitraţi, acid acetilsalicilic sau beta-blocante.

Vârstnici (cu vârsta peste 65 ani) Zomen trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu infarct de miocard în vârstă de peste 75 ani.

Insuficienţă renală şi dializă

Eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu Zomen la pacienţii cu infarct miocardic şi insuficienţă renală sau care efectuează dializă nu au fost stabilite. Din acest motiv, Zomen nu trebuie utilizat la aceşti pacienţi.

Insuficienţă hepatică Eficacitatea şi siguranţa Zomen în tratamentul infarctului acut de miocard la pacienţii care au insuficienţă hepatică nu au fost stabilite. De aceea, Zomen nu trebuie utilizat la aceşti pacienţi.

Mod de administrare Zomen se poate administra înainte, în timpul sau după mese. Stabilirea dozei se va face în funcţie de răspunsul terapeutic al fiecărui pacient în parte.

Medicamente care cresc riscul de angioedem Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată deoarece crește riscul de angioedem (vezi pct. 4.3 și 4.4). Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu racecadotril, inhibitori ai mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) şi vildagliptin poate determina un risc crescut de angioedem (vezi pct. 4.4). Administrare concomitentă nerecomandată Diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care conţin potasiu Deşi potasiu seric rămâne de obicei în limite normale, la anumiţi pacienţi trataţi cu zofenopril poate apărea hiperpotasemie. Diureticele care economisesc potasiu (de exemplu: spironolactona, triamteren sau amilorid), suplimentele de potasiu sau substituenţii de sare care conţin potasiu pot determina creşteri semnificative ale potasiului seric. De asemenea, trebuie avută grijă când zofenopril este administrat concomitent cu alte medicamente care cresc potasiu seric, cum ar fi trimetoprim și cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol), deoarece trimetoprim este cunoscut că acționează ca un diuretic care economisește potasiu, cum ar fi amilorid. Prin urmare, nu se recomandă asocierea zofenopril cu medicamentele menționate mai sus. Dacă este indicată utilizarea concomitentă, aceste medicamente trebuie administrate cu prudenţă şi cu monitorizarea frecventă a potasiului seric. Inhibitori ECA, blocanţii receptorilor de angiotensină II şi aliskiren: Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină- aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor de angiotensină II şi aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperpotasemia şi funcţia renală afectată (inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1). Administrare concomitentă care necesită precauţie Diuretice (tiazide sau diuretice de ansă) Tratamentul anterior cu diuretice în doze mari poate avea ca rezultat depleţia volemică şi un risc de hipotensiune arterială la iniţierea tratamentului cu zofenopril (pct. 4.4). Efectele hipotensive pot fi reduse prin întreruperea diureticului, prin creşterea volumului sau administrării de sare alimentară sau prin iniţierea terapiei cu o doză mică de zofenopril. Litiu S-a observat creşterea reversibilă a concentraţiei litiului plasmatic şi a toxicităţii la administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu litiu. Administrarea concomitentă a diureticelor tiazidice poate creşte riscul de toxicitate a litiului şi creşterea riscului administrării inhibitorilor ECA odată cu litiul. De aceea, nu este recomandată administrarea Zomen în asociere cu litiu şi se impune monitorizarea frecventă a valorilor litiului seric atunci când este necesară această asociere. Aur metalic Reacţiile nitritoide (simptome de vasodilataţie care includ înroşire, greaţă, ameţeli şi hipotensiune arterială, care pot fi foarte grave) ca urmare a injectării aurului (de exemplu, aurotiomalat de sodiu) au fost observate mai frecvent, la pacienţii care fac tratament cu inhibitori ECA. Anestezice Inhibitorii ECA pot amplifica efectul hipotensor al anumitor anestezice. Medicamente narcotice/ Antidepresive triciclice /Antipsihotice /Barbiturice Poate să apară hipotensiune arterială posturală. Alte antihipertensive (de exemplu beta blocante, alfa blocante, antagonişti de calciu) Pot avea un efect hipotensiv suplimentar sau de potenţare. Tratamentul cu nitroglicerină sau cu alţi nitraţi sau vasodilatatoare trebuie utilizate cu precauţie. Cimetidina Poate creşte riscul de apariţie a unui efect hipotensor. Ciclosporina În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu ciclosporina, pot apărea hiperpotasemii. Se recomandă monitorizarea concentrației plasmatice de potasiu. Heparina În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu heparină, pot apărea hiperpotasemii. Se recomandă monitorizarea concentrației plasmatice de potasiu. Alopurinol, citostatice sau imunosupresive, corticosteroizi sistemici sau procainamidă Creşterea riscului de apariţie a reacţiilor de hipersensibilitate atunci când se utilizează concomitent cu inhibitorii ECA. Administrarea concomitentă cu inhibitori ECA poate creşte riscul de apariţie a leucopeniei. Antidiabetice Rar, la pacienţii cu diabet zaharat, inhibitorii ECA pot creşte efectul hipoglicemiant al insulinei sau antidiabeticelor orale cum este sulfonilureea. În aceste situaţii poate fi necesară reducerea dozei de antidiabetic în timpul tratamentului simultan cu inhibitori ECA. Hemodializa cu membrane de dializă de flux mare Creşterea riscului de reacţii anafilactoide în cazul utilizării în asociere a inhibitorilor ECA. Administrări concomitente care trebuie luate în considerare Antiinflamatoare nesteroidiene (inclusiv acid acetilsalicilic ≥ 3 g/zi) Administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene poate reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA. Mai mult, s-a descris că asocierea antiinflamatoarelor nesteroidiene cu inhibitorii ECA are un efect aditiv în ceea ce priveşte creşterea kaliemiei care poate fi însoţită şi de scăderea funcţiei renale. Aceste efecte sunt în principiu reversibile şi apar în special la pacienţii cu funcţia renală compromisă. Rar poate să apară insuficienţa renală acută în mod deosebit la pacienţii cu funcţia renală afectată cum ar fi persoanele în vârstă şi deshidratate. Antiacide Reduc biodisponibilitatea inhibitorilor ECA. Simpatomimetice Medicamentele simpatomimetice pot reduce efectele antihipertensive ale inhibitorilor ECA. Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a confirma că efectul obţinut este cel dorit. Alimentele Pot reduce viteza, dar nu şi proporţia absorbţiei de zofenopril calcic. Informaţii suplimentare Nu sunt disponibile date clinice directe referitoare la interacţiunea zofenopril cu alte medicamente metabolizate de enzimele CYP. Totuşi, studiile metabolice in vitro cu zofenopril nu au demonstrat existenţa unui potenţial de interacţiune cu medicamente metabolizate de enzimele CYP.

Sarcina Utilizarea inhibitorilor ECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea inhibitorilor ECA este contraindicată în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Evidenţa epidemiologică cu privire la riscul de teratogenitate ca urmare a expunerii la tratamentul cu inhibitori ECA în timpul primului trimestru de sarcină nu a fost concludentă; oricum o creştere minoră a riscului nu poate fi exclusă. Cu excepţia cazului în care tratamentul cu inhibitori ECA este considerat esenţial, pacientele care au planificat o sarcină trebuie să treacă pe un tratament alternativ cu antihipertensive care au un profil de siguranţă bine stabilit pentru utilizare în sarcină. Când sarcina este diagnosticată se întrerupe imediat tratamentul cu inhibitorii ECA şi, dacă este cazul, trebuie începută o terapie alternativă. Expunerea la tratamentul cu inhibitori ECA în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este cunoscut că induce fetotoxicitatea la om (reducerea funcţiei renale, oligohidramnios, întârzierea osificării craniului) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie (vezi pct. 5.3). Dacă are loc expunerea la inhibitori ECA din al doilea trimestru de sarcină, este recomandată verificarea cu ultrasunete a funcţiei renale şi craniului. Copiii expuşi intrauterin la inhibitori ECA trebuie observaţi cu atenţie pentru a se evita apariţia hipotensiunii arteriale (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Alăptarea Deoarece nu sunt informaţii cu privire la utilizarea Zomen în timpul alăptării, Zomen nu este recomandat. Un tratament alternativ cu un profil de siguranţă bine stabilit pe durata alăptării este de preferat, în special, la cele care alăptează un nou-născut sau un prematur.