RCP · ZEVASTOR DUO 40 mg/10 mg

Doze

Zevastor Duo este indicat la pacienții adulți a căror hipercolesterolemie este controlată adecvat cu componentele individuale ale medicamentului administrate separat, la aceleași concentrații ca în combinația recomandată.

Pacientul trebuie să urmeze un regim alimentar hipolipemiant adecvat și trebuie să continue această dietă pe durata tratamentului cu Zevastor Duo.

Doza zilnică recomandată este de 1 comprimat în concentrația recomandată, luat împreună cu, sau fără alimente.

Zevastor Duo nu este adecvat pentru inițierea tratamentului. La nevoie, inițierea tratamentului sau ajustarea dozei trebuie să se efectueze numai cu componentele individuale și, după stabilirea dozelor adecvate, este posibilă trecerea la medicamentul cu combinația cu doze fixe în concentrația corespunzătoare.

Administrarea în asociere cu sechestranți ai acizilor biliari

Zevastor Duo trebuie administrat fie cu cel puțin 2 ore înainte, fie după 4 ore de la utilizarea unui sechestrant de acizi biliari (vezi pct. 4.5).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea combinaţiei ezetimib + rosuvastatină la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 și 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Vârstnici

La pacienţii cu vârsta > 70 ani, se recomandă administrarea unei doze iniţiale de 5 mg (vezi pct. 4.4). Combinația cu doze fixe nu este adecvată pentru inițierea tratamentului. La nevoie, inițierea tratamentului sau ajustarea dozei trebuie să se efectueze numai prin administrarea separată a componentelor individuale și după stabilirea dozelor adecvate este posibilă trecerea la combinația cu doze fixe cu concentrația corespunzătoare.

Insuficiență hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică ușoară (scor Child-Pugh 5-6). Tratamentul cu Zevastor Duo nu este recomandat la pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată (scor Child Pugh 7-9) sau severă (scor Child-Pugh > 9) (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Zevastor Duo este contraindicat la pacienţii cu afecțiune hepatică activă (vezi pct. 4.3).

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară.

La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei < 60 ml/min) doza iniţială recomandată este de rosuvastatină 5 mg. Combinația cu doze fixe nu este adecvată pentru inițierea tratamentului. Inițierea tratamentului sau ajustarea dozelor trebuie să se facă numai prin administrarea separată a componentelor individuale. Zevastor Duo 40 mg/10 mg comprimate este contraindicat la pacienți cu insuficiență renală moderată. La pacienţii cu insuficienţă renală severă este contraindicată administrarea Zevastor Duo, în orice doză. (vezi pct. 4.3 şi pct.5.2).

Rasă

La subiecţii asiatici au fost observate expuneri sistemice crescute la rosuvastatină (vezi pct. 4.4 şi pct. 5.2). La pacienţii de origine asiatică este recomandată o doză iniţială de rosuvastatină de 5 mg. Combinația cu doze fixe nu este adecvată pentru inițierea tratamentului. Inițierea tratamentului sau ajustarea dozelor trebuie să se facă numai cu componentele individuale ale medicamentului. Zevastor Duo 40 mg/10 mg comprimate este contraindicat la acești pacienți (vezi pct. 4.3 și 5.2).

Polimorfismul genetic

Este cunoscut faptul că tipurile specifice de polimorfism genetic pot conduce expunere crescută la rosuvastatină (vezi pct. 5.2). Pentru pacienţii cunoscuţi ca având astfel de tipuri specifice de polimorfism se recomandă o doză zilnică mai mică de Zevastor Duo.

Factori predispozanţi pentru miopatie

La pacienţii cu factori predispozanţi pentru miopatie doza de iniţiere a tratamentului recomandată este rosuvastatină 5 mg (vezi pct. 4.4). Medicamentul cu combinația în doze fixe nu este adecvat pentru inițierea tratamentului. Inițierea tratamentului sau ajustarea dozei trebuie să se facă numai prin componentele individuale.

Zevastor Duo 40 mg/10 mg comprimate este contraindicat la unii dintre acești pacienți (vezi pct. 4.3).

Tratament concomitent

Rosuvastatina este un substrat al mai multor proteine transportoare (de exemplu, OATP1B1 şi BCRP). Riscul de miopatie (care include rabdomioliza) este crescut când Zevastor Duo este administrat concomitent cu anumite medicamente care pot creşte concentraţia plasmatică de rosuvastatină din cauza interacţiunilor cu aceste proteine transportoare (de exemplu, ciclosporina şi anumiţi inhibitori de protează care includ asocieri de ritonavir cu atazanavir, lopinavir şi/sau tipranavir; vezi punctele 4.4 şi 4.5).

Ori de câte ori este posibil trebuie să luată în considerare medicația alternativă şi, dacă este necesar, întreruperea temporară a tratamentului cu Zevastor Duo. În situaţiile în care administrarea concomitentă a acestor medicamente cu Zevastor Duo nu poate fi evitată, trebuie să se evalueze cu atenţie beneficiile şi riscurile tratamentului concomitent şi ajustarea dozei de rosuvastatină (vezi pct. 4.5).

Mod de administrare

Administrare orală.

Zevastor Duo trebuie administrat o dată pe zi la aceeași oră, împreună cu, sau fără alimente. Comprimatul trebuie înghițit întreg cu o cantitate suficientă de apă.

Asocieri contraindicate Ciclosporină Administrarea concomitentă de Zevastor Duo și ciclosporină este contraindicată din cauza rosuvastatinei (vezi pct. 4.3). În timpul tratamentului concomitent cu rosuvastatină şi ciclosporină, valorile ASC pentru rosuvastatină au fost în medie de 7 ori mai mari decât cele observate la voluntarii sănătoşi (vezi Tabelul 1). Administrarea concomitentă nu a afectat concentrațiile plasmatice de ciclosporină. Într-un studiu efectuat la 8 pacienţi cu transplant renal cu clearance-ul creatininei > 50 ml/min și trataţi cu o doză stabilă de ciclosporină, după o singură doză de 10 mg de ezetimib, ASC medie pentru ezetimib a crescut de 3,4 ori (valori între 2,3-7,9 ori), comparativ cu populaţia de control sănătoasă din-un alt studiu (n=17) care a primit numai ezetimib. Într-un studiu diferit, un pacient cu transplant renal cu insuficienţă renală severă în tratament cu ciclosporină şi multe alte medicamente, a fost demonstrată o expunere la ezetimib total de 12 ori mai mare, comparativ cu grupul de control corespunzător care a primit numai ezetimib. Într-un studiu încrucişat cu două perioade efectuat la 12 subiecţi sănătoşi, administrarea zilnică de ezetimib 20 mg, timp de 8 zile concomitent cu o doză unică de ciclosporină 100 mg administrată în ziua a 7-a, a crescut în medie ASC cu 15% pentru ciclosporină (interval de valori între: scădere cu 10% şi creştere până la 51%), comparativ cu tratamentul efectuat numai cu o doză unică de ciclosporină 100 mg. La pacienţii cu transplant renal nu a fost realizat niciun studiu controlat privind efectul tratamentului asociat cu ezetimib asupra expunerii la ciclosporină. Gemfibrozil și alte medicamente hipolipemiante Doza de rosuvastatină 40 mg este contraindicată cu utilizarea în asociere cu un fibrat (vezi pct. 4.3 și 4.4). Asocieri nerecomandate Gemfibrozil şi alte medicamente hipolipemiante La pacienţii tratați cu fenofibrat în asociere cu ezetimib, medicii trebuie să fie conştienţi de riscul posibil de colelitiază şi afectare a vezicii biliare (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8). Dacă la un pacient tratat cu ezetimib în asociere cu fenofibrat este suspectată colelitiaza, sunt indicate investigaţii la nivelul vezicii biliare și acest tratament trebuie întrerupt (vezi pct. 4.8). Administrarea concomitentă de fenofibrat sau de gemfibrozil a crescut ușor concentraţiile plasmatice de ezetimib total (de aproximativ 1,5 şi respectiv 1,7 ori). Nu a fost studiată administrarea de ezetimib în asociere cu alţi fibraţi. Fibraţii pot creşte excreţia de colesterol în bilă și apariţia litiazei biliare. În studiile la animale, ezetimib a crescut uneori cantitatea de colesterol în bila din interiorul vezicii biliare, dar nu pentru toate speciile studiate (vezi pct. 5.3). Nu poate fi exclus riscul litogen asociat cu utilizarea terapeutică de ezetimib. Administrarea rosuvastatină în asociere cu gemfibrozil a determinat creșterea de 2 ori a Cmax şi ASC pentru rosuvastatină (vezi pct. 4.4). Din datele provenite din studii de interacţiune specifice nu este de aşteptat nicio interacţiune farmacocinetică relevantă cu fenofibrații, dar cu toate acestea o interacţiune farmacodinamică este posibilă. Gemfibrozilul, fenofibratul, alţi fibraţi şi dozele hipolipemiante (≥ sau egale cu 1 g pe zi) de niacină (acidul nicotinic) cresc riscul de miopatie când sunt administrate în asociere cu inhibitori de HMG-CoA reductază, posibil din cauză că pot produce miopatie şi în monoterapie. Inhibitori de protează Cu toate că nu se cunoaşte mecanismul exact de interacţiune, utilizarea concomitentă a inhibitorilor de protează determină o creştere semnificativă a expunerii la rosuvastatină (vezi Tabelul 1). Într-un studiu de farmacocinetică, asocierea între rosuvastatină 10 mg și o combinație cu doi inhibitori de protează (300 mg atazanavir/ritonavir 100 mg) la voluntari sănătoşi, a fost asociată cu o creştere de aproximativ

3 ori și respectiv 7 ori a ASC și Cmax pentru rosuvastatină. Utilizarea concomitentă de rosuvastatină cu

unele combinaţii de inhibitori de protează poate fi luată în considerare după o analiză atentă a ajustării dozelor pe baza creşterii așteptate a expunerii la rosuvastatină (vezi pct. 4.2, 4.4 și 4.5 Tabel 1). Inhibitori de proteine transportoare Rosuvastatina este un substrat pentru anumite proteine transportoare care includ transportorul de captare hepatică OATP1B1 și transportorul de eflux BCRP. Administrarea concomitentă de rosuvastatină și alte medicamente care sunt inhibitori ai acestor proteine transportoare poate determina creșterea concentrațiilor plasmatice de rosuvastatină și un risc crescut de miopatie (vezi pct. 4.2, 4.4 și

4.5 Tabel 1).

Acid fusidic Riscul de miopatie, care include rabdomioliza, poate fi crescut de utilizarea concomitentă de acid fusidic pe cale sistemică împreună cu statine. Mecanismul acestei interacțiuni (farmacodinamic sau farmacocinetic, sau ambele) nu este încă cunoscut. Au fost raportate cazuri de rabdomioliză (inclusiv unele decese) la pacienții aflați în tratament cu această asociere. Dacă tratamentul cu acid fusidic cu administrare sistemică este necesar, tratamentul cu rosuvastatină trebuie întrerupt pe durata tratamentului cu acid fusidic. Vezi, de asemenea, pct. 4.4. Alte interacțiuni Enzimele citocromului P450 Rezultatele studiilor in vitro şi in vivo indică faptul că rosuvastatina nu este nici inhibitor și nici inductor pentru izoenzimele citocromului P450. În plus, rosuvastatina este un substrat slab pentru aceste izoenzime. Prin urmare, nu sunt aşteptate interacţiuni medicamentoase care să rezulte din metabolizarea mediată de citocromul P450. Nu au fost observate interacţiuni relevante clinic între rosuvastatină şi fluconazol (un inhibitor al izoenzimelor CYP2C9 şi CYP3A4) sau ketoconazol (un inhibitor al izoenzimelor CYP2A6 şi CYP3A4). În studiile preclinice s-a demonstrat că ezetimib nu are efect inductor asupra enzimelor citocromului P450, implicate în metabolizarea medicamentelor. Nu au fost observate interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic între ezetimib şi alte medicamente cunoscute ca fiind metabolizate prin intermediul citocromilor P450 1A2, 2D6, 2C8, 2C9 şi 3A4, sau N-acetiltransferazei. Antiacide Administrarea concomitentă de antiacide a scăzut rata absorbţiei de ezetimib, dar nu a avut niciun efect asupra biodisponibilităţii acestuia. Această rată de absorbţie scăzută nu este considerată semnificativă clinic. Administrarea rosuvastatinei concomitent cu o suspensie antiacidă conţinând hidroxid de aluminiu şi hidroxid de magneziu a determinat o reducere cu aproximativ 50% a concentraţiei plasmatice de rosuvastatină. Acest efect a fost ameliorat când suspensia antiacidă a fost administrată la 2 ore după rosuvastatină. Nu a fost studiată relevanţa clinică a acestei interacţiuni. Colestiramină Administrarea concomitentă de colestiramină a redus valorile medii ale ariei de sub curba de concentraţie (ASC) pentru ezetimibul total (ezetimib + ezetimib glucuronoconjugat) cu aproximativ 55%. Accentuarea scăderii concentraţiei plasmatice a lipoproteinelor cu densitate mică cu colesterol (LDL-C) din cauza adăugării de ezetimib la colestiramină poate fi diminuată de această interacţiune (vezi pct. 4.2). Anticoagulante, antagonişti de vitamină K Administrarea concomitentă de ezetimib (10 mg o dată pe zi) nu a avut niciun efect semnificativ asupra biodisponibilităţii warfarinei și timpului de protrombină într-un studiu efectuat la 12 bărbaţi adulţi sănătoşi. Cu toate acestea, în experienţa de după punerea pe piaţă au fost raportate creşteri ale INR la pacienţii care au utilizat ezetimib împreună cu warfarină sau fluindionă. Dacă Zevastor Duo este administrat concomitent cu warfarină, un alt anticoagulant cumarinic sau fluindionă, INR trebuie monitorizat adecvat (vezi pct. 4.4). Similar altor inhibitori de HMG-CoA reductază, iniţierea tratamentului sau titrarea dozei de rosuvastatină la pacienţi trataţi concomitent cu antagonişti de vitamină K (de exemplu warfarină sau alte anticoagulante cumarinice) poate determina o creştere a INR. Întreruperea sau reducerea treptată a dozei de rosuvastatină poate determina scăderea INR. În astfel de situaţii este necesară monitorizarea corespunzătoare a INR. Ticagrelor Ticagrelor poate afecta excreția renală a rosuvastatinei, crescând riscul de acumulare a rosuvastatinei. Deși mecanismul exact nu este cunoscut, în unele cazuri, utilizarea concomitentă de ticagrelor și rosuvastatină a condus la scăderea funcției renale, creșterea nivelului CPK și rabdomioliză. Eritromicină Administrarea concomitentă de rosuvastatină şi eritromicină a determinat reducerea cu 20% a ASC(0-t) şi cu 30% a Cmax pentru rosuvastatină. Această interacţiune poate fi determinată de creşterea motilităţii intestinale determinate de eritromicină. Contraceptive orale/tratament de substituţie hormonală (TSH) Administrarea concomitentă de rosuvastatină şi un contraceptiv oral a determinat creşterea ASC pentru etinil-estradiol şi norgestrel cu 26% şi respectiv 34%. Aceste concentrații plasmatice crescute trebuie luate în considerare atunci când se stabilesc dozele de contraceptive orale. Nu sunt disponibile date farmacocinetice pentru pacientele tratate cu rosuvastatină concomitent cu TSH şi prin urmare nu poate fi exclus un efect similar. Cu toate acestea, tratamentul concomitent a fost utilizat pe larg în studii clinice efectuate la femei şi a fost bine tolerat. În studiile de interacţiune clinică, ezetimib nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii contraceptivelor orale (etinilestradiol şi levonorgestrel). Statine Nu au fost observate interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic când ezetimib a fost administrat în asociere cu atorvastatină, simvastatină, pravastatină, lovastatină, fluvastatină sau rosuvastatină. Alte medicamente Pe baza datelor din studii de interacţiune specifică cu rosuvastatină, nu este de aşteptat nicio interacţiune semnificativă clinic cu digoxinul. În studii de interacțiune clinică, ezetimib nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii dapsonei, dextrometorfanului, digoxinului, glipizidei, tolbutamidei sau midazolamului, când a fost administrat concomitent cu acestea. Cimetidina administrată concomitent cu ezetimib nu a avut niciun efect asupra biodisponibilităţii ezetimibului. Ezetimib+rosuvastatină Administrarea concomitentă de rosuvastatină 10 mg și ezetimib 10 mg a determinat o creștere de 1,2 ori a ASC pentru rosuvastatină la pacienți cu hipercolesterolemie (Tabelul 1). Nu poate fi exclusă interacțiunea farmacodinamică și reacțiile adverse între rosuvastatină și ezetimib (vezi pct. 4.4). Interacţiuni care impun ajustări ale dozei de rosuvastatină (vezi, de asemenea, Tabelul 1) Când este necesară administrarea de rosuvastatină concomitent cu alte medicamente cunoscute pentru creşterea expunerii la rosuvastatină, dozele trebuie ajustate. Începeți cu o doză de rosuvastatină de

5 mg o dată pe zi dacă creşterea aşteptată a expunerii (ASC) este de aproximativ 2 ori sau mai mare.

Doza zilnică maximă trebuie ajustată astfel încât expunerea aşteptată la rosuvastatină nu o va depăşi pe cea a unei doze zilnice de rosuvastatină 40 mg utilizată fără alte medicamente cu care să interacţioneze, de exemplu o doză de rosuvastatină 20 mg împreună cu gemfibrozil (o creştere de 1,9 ori) şi o doză de rosuvastatină 10 mg împreună cu o combinaţie de ritonavir/atazanavir (o creştere de 3,1 ori). Dacă se observă că medicamentul crește ASC pentru rosuvastatină mai puțin de 2 ori, doza inițială nu trebuie scăzută, dar trebuie luate precauții dacă doza de rosuvastatină crește peste 20 mg. Tabelul 1 Efectul medicamentelor administrate concomitent asupra expunerii la rosuvastatină (ASC; în ordine descrescătoare a efectului) conform studiilor clinice publicate Creșterea ASC pentru rosuvastatină de 2 ori sau peste Schemă de tratament cu medicamentul cu care interacționează Schemă de tratament cu rosuvastatină Modificarea ASC pentru rosuvastatină* Sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir (400 mg-100 mg -100 mg) + Voxilaprevir (100 mg) o dată pe zi timp de 15 zile

10 mg doză unică de 7,4 ori ↑

Ciclosporină 75 mg -200 mg de două ori pe zi, 6 luni

10 mg o dată pe zi, 10 zile de 7,1 ori ↑

Darolutamidă 600 mg de două ori pe zi,

5 zile

5 mg doză unică de 5,2 ori ↑

Regorafenib 160 mg o dată pe zi,

14 zile

5 mg doză unică 3,8-ori ↑

Atazanavir 300 mg /ritonavir 100 mg o dată pe zi, 8 zile

10 mg doză unică de 3,1 ori ↑

Velpatasvir 100 mg o dată pe zi 10 mg doză unică de 2,7-ori ↑ Ombitasvir 25 mg/paritaprevir 150 mg/ ritonavir 100 mg o dată pe zi / dasabuvir 400 mg de două ori pe zi, 14 zile

5 mg doză unică de 2,6 ori ↑

Teriflunomidă Nu este disponibil de 2,6 ori ↑ Grazoprevir 200 mg/elbasvir

50 mg o dată pe zi, 11 zile

10 mg doză unică de 2,3 ori ↑

Glecaprevir 400 mg/pibrentasvir 120 mg o dată pe zi, 7 zile

5 mg o dată pe zi, 7 zile de 2,2 ori ↑

Lopinavir 400 mg / ritonavir 100 mg de două ori pe zi, 17 zile

20 mg o dată pe zi, 7 zile de 2,1 ori ↑

Capmatinib 400 mg de două ori pe zi 10 mg doză unică de 2,1 ori ↑ Clopidogrel 300 mg doză de încărcare, urmată de 75 mg pe zi

20 mg doză unică de 2 ori ↑

Fostamatinib 100 mg de două ori pe zi 20 mg doză unică de 2,0 ori ↑ Creșterea ASC pentru rosuvastatină mai mică de 2 ori Schemă de tratament cu medicamentul cu care interacționează Schemă de tratament cu rosuvastatină Modificarea ASC pentru rosuvastatină* Febuxostat 120 mg o dată pe zi 10 mg doză unică de 1,9 ori ↑ Gemfibrozil 600 mg de două ori pe zi, 7 zile

80 mg doză unică de 1,9 ori ↑

Eltrombopag 75 mg o dată pe zi, 5 zile 10 mg doză unică de 1,6 ori ↑ Darunavir 600 mg / ritonavir 100 mg de două ori pe zi, 7 zile

10 mg o dată pe zi, 7 zile de 1,5 ori ↑

Tipranavir 500 mg / ritonavir 200 mg de două ori pe zi, 11 zile

10 mg doză unică de 1,4 ori ↑

Dronedaronă 400 mg de două ori pe zi Nu este disponibil de 1,4 ori ↑ Itraconazol 200 mg o dată pe zi, 5 zile 10 mg doză unică de 1,4 ori ↑** Ezetimib 10 mg o dată pe zi, 14 zile 10 mg, doză unică, 14 zile de 1,2 ori ↑** Scăderea ASC pentru rosuvastatină Interacțiuni în diferite scheme de tratament Schemă de tratament cu rosuvastatină Modificarea ASC pentru rosuvastatină* Eritromicină 500 mg de patru ori pe zi, 7 zile

80 mg doză unică 20% ↓

Baicalin 50 mg de trei ori pe zi, 14 zile 20 mg doză unică 47% ↓ *Datele exprimate ca modificare de x-ori reprezintă un raport simplu între valorile obţinute în cazul administrării concomitente şi valorile obţinute în cazul administrării rosuvastatinei în monoterapie Datele prezentate ca modificare procentuală -% reprezintă diferența procentuală față de rosuvastatină administrată în monoterapie. Creşterea este indicată prin "↑", descreşterea este indicată prin "↓". **Au fost efectuate mai multe studii de interacţiune la doze diferite de rosuvastatină; tabelul prezintă raportul cel mai semnificativ ASC = aria de sub curbă; Următoarele medicamente/combinații cu doze fixe nu au avut efect semnificativ clinic asupra ASC pentru rosuvastatină în administrare concomitentă: Aleglitazar 0,3 mg timp de 7 zile; fenofibrat 67 mg de trei ori pe zi timp de 7 zile; fluconazol 200 mg o dată pe zi timp de 11 zile; fosamprenavir 700 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi timp de 8 zile; ketoconazol 200 mg de două ori pe zi timp de 7 zile; rifampicină 450 mg o dată pe zi timp de 7 zile; silimarină 140 mg de trei ori pe zi timp de 5 zile. Copii și adolescenți Studiile de interacțiune au fost efectuate numai la adulți.

Zevastor Duo este contraindicat în timpul sarcinii şi alăptării (vezi pct. 4.3). Femeile cu potențial fertil trebuie să utilizeze măsuri contraceptive adecvate. Sarcina Nu sunt disponibile date clinice referitoare la utilizarea ezetimib pe durata sarcinii. Studiile la animale referitoare la utilizarea ezetimib în monoterapie nu au adus dovezi asupra unor efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrio-fetale, a naşterii sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Deoarece colesterolul şi alţi produşi de biosinteză ai colesterolului sunt esenţiali pentru dezvoltarea fătului, riscul potenţial de inhibare a HMG-CoA reductazei depăşeşte avantajul tratamentului în timpul sarcinii. Studiile la animale au furnizat dovezi limitate privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere (vezi punctul 5.3). Dacă o pacientă rămâne gravidă în timpul utilizării Zevastor Duo, tratamentul trebuie întrerupt imediat. Alăptarea Studiile la şobolan au arătat că ezetimibul este excretat în laptele femelelor de șobolan. Nu este cunoscut dacă ezetimibul este excretat în laptele matern la femeie. Rosuvastatina se excretă în laptele femelelor de şobolan. Nu există date referitoare la excreţia în laptele uman (vezi pct. 4.3). Fertilitatea Nu sunt disponibile date clinice referitoare la efectele ezetimibului sau ale rosuvastatinei asupra fertilității la om. Ezetimibul nu a avut niciun efect asupra fertilității masculilor sau femelelor de șobolan; rosuvastatina la doze mai mari a demonstrat toxicitate testiculară la maimuță și câine (vezi pct. 5.3).