RCP · ZEMPLAR 5 micrograme/ml

Doze

Adulţi 1) Doza iniţială trebuie calculată în funcţie de concentraţia plasmatică iniţială a parathormonului (PTH).

Doza iniţială de paricalcitol se calculează după formula următoare:

Doza iniţială (micrograme) = concentraţie plasmatică iniţială a PTH intact exprimată în pmol/l 8

sau

= concentraţie plasmatică iniţială a PTH intact exprimată în pg/ml 80

Doza iniţială se administrează intravenos (i.v.) în bolus, oricând în timpul dializei, la minim două zile distanţă între doze.

În timpul studiilor clinice, doza maximă administrată în siguranţă a fost de 40 micrograme.

2) Stabilirea treptată a dozelor

Valoarea de referinţă actuală acceptată pentru concentraţia plasmatică a PTH la pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal, care efectuează şedinţe de hemodializă, este de maxim 1,5 până la de 3 ori limita superioară a valorilor concentraţiei plasmatice a PTH intact la pacienţii cu funcţie renală neafectată, 15,9- 31,8 pmol/l (150-300 pg/ml). Este necesară monitorizarea strictă şi stabilirea treptată individualizată a dozelor pentru a atinge concentraţiile plasmatice fiziologice corespunzătoare. Dacă se observă hipercalcemie sau o creştere persistentă a produsului Ca x P corectat mai mare de 5,2 mmol2/l2 (65 mg2/dl2), doza trebuie redusă sau se întrerupe administrarea până la normalizarea acestor parametri. Apoi, administrarea paricalcitolului trebuie reîncepută cu o doză mai mică. Poate fi necesară reducerea dozelor odată cu scăderea concentraţiilor plasmatice ale PTH ca răspuns la tratament.

În tabelul următor este prezentat un model de stabilire treptată a dozelor.

Ghid privind dozarea (ajustarea dozelor la interval de 2 până la 4 săptămâni) Concentraţia plasmatică a PTHi comparativ cu Ajustarea dozei de paricalcitol cea iniţială Neschimbată sau crescută Creştere cu 2 până la 4 micrograme Scade cu < 30% Scade cu ≥ 30%, ≤ 60% Menţinere Scade cu > 60% Scădere cu 2 până la 4 micrograme PTH<15,9 pmol/ml (150 pg/ml)

Odată ce doza a fost stabilită, calcemia şi fosfatemia trebuie determinate cel puţin o dată pe lună. Se recomandă determinarea concentraţiei plasmatice a PTH intact la intervale de trei luni. În timpul perioadei de ajustare a dozei de paricalcitol poate fi necesară efectuarea testelor de laborator mai frecvent.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată concentraţia de paricalcitol nelegat de proteinele plasmatice este similară cu cea a subiecţilor sănătoşi şi nu este necesară ajustarea dozei la acești pacienți. Nu există date cu privire la utilizarea medicamentului la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.

Copii şi adolescenţi

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea utilizării Zemplar la copii. Nu sunt disponibile date privind administrarea la copii cu vârsta sub 5 ani. Datele disponibile în prezent privind administrarea la copii sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se pot face recomandări privind doza.

Vârstnici

Există experienţă limitată cu privire la utilizarea paricalcitolului la pacienţi cu vârsta de minim 65 de ani în studii de fază III. În general, în aceste studii nu au fost observate diferenţe privind eficacitatea şi siguranţa administrării la pacienţii cu vârsta de minim 65 de ani, comparativ cu pacienţii mai tineri.

Mod de administrare

Administrarea Zemplar 5 micrograme/ml soluţie injectabilă se face pe calea cateterului venos central pentru hemodializă.

Nu au fost efectuate studii specifice cu privire la interacţiunile medicamentoase pentru paricalcitol soluţie injectabilă. Totuşi a fot efectuat un studiu cu privire la interacţiunea între ketoconazol şi paricalcitol capsule. Ketoconazol: Ketoconazolul este cunoscut ca fiind un inhibitor nespecific al câtorva enzime ale citocromului P450. Informaţiile disponibile in vivo și in vitro sugerează că ketoconazolul poate interacționa cu enzimele care sunt responsabile pentru metabolismul paricalcitolului și a altor analogi de vitamina D. Stabilirea dozelor de paricalcitol și ketoconazol trebuie făcută cu precauție (vezi pct. 4.4). Efectul administrării de doze repetate de 200 mg ketoconazol, de 2 ori pe zi, timp de 5 zile, asupra profilului farmacocinetic al paricalcitolului capsule a fost studiat la voluntari sănătoşi. Cmax a paricalcitolului a fost influenţată minim, dar ASC0-∞ a avut o valoare aproape dublă în cazul administrării concomitente de ketoconazol. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică al paricalcitolului administrat concomitent cu ketoconazol a fost de 17 ore, comparativ cu 9,8 ore atunci când paricalcitolul este administrat în monoterapie. Rezultatele acestui studiu indică faptul că, după administrarea orală a paricalcitolului creşterea maximă a ASC ∞ a paricalcitolului, ca urmare a interacțiunii medicamentoase cu ketoconazol, este posibil să nu fie mai mare de aproximativ de două ori. Nu s-au efectuat studii specifice privind interacțiunea paricalcitol injectabil cu alte medicamente. Toxicitatea digitalicelor este potenţată de hipercalcemia de orice etiologie, astfel se impune precauţie atunci când digitalicele sunt prescrise concomitent cu paricalcitol (vezi pct. 4.4). Medicamentele care conţin fosfaţi sau vitamina D nu trebuie utilizate concomitent cu paricalcitol, datorită riscului crescut de apariţie a hipercalcemiei şi creşterii valorii produsului Ca x P (vezi pct. 4.4). Administrarea unor doze mari de medicamente care conţin calciu sau de diuretice tiazidice, poate creşte riscul de apariţie a hipercalcemiei. Medicamentele care conţin magneziu (de exemplu, antiacide) nu trebuie administrate concomitent cu medicamente care conţin vitamina D, deoarece poate apare hipermagnezemie. Medicamentele care conţin aluminiu (de exemplu, antiacide, chelatori de fosfaţi) nu trebuie administrate cronic împreună cu medicamente care conţin vitamina D, deoarece pot să apară concentraţii plasmatice crescute de aluminiu şi toxicitate osoasă determinată de aluminiu.

Sarcina Nu sunt disponibile sau sunt insuficiente date cu privire la utilizarea paricalcitolului la gravide. Studiile la animale au demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Nu se recomandă utilizarea Zemplar în timpul sarcinii și la femeile cu potential fertil care nu utilizează contraceptive. Alăptarea: Nu se cunoaște dacă paricalcitolul/metaboliții sunt eliminați în laptele matern. Datele disponibile de farmacodinamie/toxicologie la animale au arătat eliminarea paricalcitolului/metaboliților în lapte (pentru detalii vezi pct. 5.3). Nu poate fi exclus un risc pentru nou născuți/sugari. Trebuie luată o decizie cu privire la întreruperea alăptării sau întreruperea/oprirea tratamentului cu Zemplar luând în considerare beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru mamă. Fertilitatea Studiile la animale nu au arătat niciun efect al paricalcitolului asupra fertilității (vezi pct. 5.3).