RCP · ZEMPLAR 1 microgram 1micrograme

Doze

Boală cronică de rinichi Stadiul 3 şi 4

Zemplar se administrează o dată pe zi, fie zilnic, fie de trei ori pe săptămână, o dată la două zile.

Doza iniţială

Doza iniţială se calculează în funcţie de concentraţiile plasmatice iniţiale ale parathormonului intact (iPTH).

Tabelul 1. Doza iniţială

Concentraţia plasmatică Doza zilnică Doza administrată de trei ori iniţială a iPTH pe săptămână*

*A nu se administra mai frecvent decât o dată la două zile.

Ajustarea dozei

Doza trebuie individualizată în funcţie de concentraţiile serice sau plasmatice ale iPTH, cu monitorizarea calcemiei şi fosfatemiei. Tabelul 2 arată un exemplu de abordare a ajustării dozei.

Tabelul 2. Ajustarea dozei

Concentraţia plasmatică a Ajustarea dozei la interval de 2 - 4 săptămâni iPTH în funcţie de valoarea Doza zilnică Doza administrată de trei ori pe iniţială săptămână1

Scade 60% Scade 2 Scade2 iPTH 60 pg/ml (7 pmol/l) 1 microgram 2 micrograme 1 A nu se administra mai frecvent decât o dată la două zile. 2 Dacă pacientului i se administrează cea mai mică doză în tratamentul zilnic sau în cel de trei ori pe săptămână şi este necesară reducerea dozei, se poate scădea frecvenţa administrării dozei.

Concentraţia plasmatică a calciului trebuie monitorizată atent după iniţierea tratamentului şi în timpul perioadei de ajustare a dozei. Dacă se observă hipercalcemie sau o creştere persistentă a produsului calciu-fosfat mai mare de 55 mg2/dl2 (4,4 mmol2/l2), administrarea chelatorilor de fosfor pe bază de calciu trebuie redusă sau oprită. Altă posibilitate este să se reducă doza de Zemplar sau să se întrerupă temporar. Dacă se întrerupe, Zemplar trebuie reintrodus la o doză mai mică atunci când calcemia şi produsul calciu-fosfat sunt în limitele propuse.

Boală cronică de rinichi Stadiul 5

Zemplar se administrează de trei ori pe săptămână, o dată la două zile.

Doza iniţială

Doza iniţială de Zemplar se bazează pe o valoare iniţială a iPTH (pg/ml)/60 [(pmol/l)/7] mergând până la o doză iniţială maximă de 32 micrograme.

Ajustarea dozei

Dozele ulterioare trebuie individualizate şi stabilite în funcţie de valorile iPTH, ale calcemiei şi fosfatemiei. O recomandare de ajustare a dozei de paricalcitol capsule se bazează pe formula următoare:

Stabilirea treptată a dozei (micrograme) = cea mai recentă valoare a iPTH (pg/ml) 60

2 SAU

Stabilirea treptată a dozei (micrograme) = cea mai recentă valoare a iPTH (pmol/l) 7

După iniţierea tratamentului, în timpul perioadei de ajustare a dozei şi în cazul administrării concomitente a inhibitorilor puternici de P450 3A, trebuie monitorizate atent calcemia şi fosfatemia. Dacă se observă o creştere a calcemiei sau a produsului Ca x P şi pacientului i se administrează un chelator de fosfor pe bază de calciu, administrarea chelatorului trebuie redusă sau oprită, sau trebuie înlocuit cu un chelator de fosfat fără calciu.

Dacă calcemia este 11,0 mg/dl (2,8 mmol/l) sau Ca x P este 70 mg2 /dl2 (5,6 mmol2/l2 ) sau iPTH este ≤150 pg/ml, doza trebuie redusă cu 2 până la 4 micrograme cu respectarea formulei de calcul care ţine cont de cea mai recentă valoare a iPTH (pg/ml)/60 [iPTH(pmol)/l /7]. Dacă sunt necesare ajustări suplimentare, doza de paricalcitol trebuie redusă sau întreruptă până la normalizarea acestor parametri.

Cum iPTH se apropie de intervalele propuse (150-300 pg/ml), pot fi necesare ajustări individuale ale dozei pentru a atinge o valoare stabilă a iPTH. În situaţiile în care monitorizarea iPTH-ului, a Ca-lui sau a P-ului se face mai puţin frecvent decât o dată pe săptămână, trebuie asigurată o doză iniţială mai mică şi o ajustare a dozei mai redusă.

Grupuri speciale de pacienţi

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Nu sunt date privind pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 5.2).

Transplant renal

În studii clinice de fază 3, nu au fost evaluaţi pacienţi cu boală cronică de rinichi Stadiul 3 şi 4 şi hiperparatiroidism secundar cu transplant renal. Pe baza literaturii de specialitate publicate, doza inițială și algoritmul de ajustare a dozei pentru pacienţii cu boală cronică de rinichi stadiul 3 şi 4 şi hiperparatiroidism secundar cu transplant renal este aceeași ca și pentru pacienții cu boală cronică de rinichi stadiul 3 şi 4 şi hiperparatiroidism secundar fără transplant. Trebuie monitorizate atent nivelurile serice de calciu și fosfor după inițierea tratamentului, în timpul perioadelor de ajustare a dozelor și la administrarea concomitentă de inhibitori puternici ai citocromului P450 3A.

Copii şi adolescenţi

Nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea administrării capsulelor de Zemplar la copii şi adolescenţi cu vârsta mai mică de 10 ani.

Boală cronică de rinichi (BCR) Stadiul 3 și 4 (cu vârsta de la 10 până la 16 ani)

Doza inițială

Doza inițială recomandată de paricalcitol capsule este de 1 microgram, administrată de trei ori pe săptămână, nu mai frecvent de o dată la două zile.

Creșterea treptată a dozei

Dozele următoare trebuie individualizate și calculate în funcție de valorile iPTH, valorile calciului și fosforului seric pentru a menține valorile iPTH între 35 și 69 pg/ml (Stadiul 3) sau între 70 și 110 pg/ml (Stadiul 4).

Doza de paricalcitol poate fi crescută cu câte 1 microgram la fiecare 4 săptămâni, menținându-se frecvența de trei ori pe săptămână. În orice moment, doza poate fi redusă cu 1 microgram sau poate fi menținută dacă pacientul primește o doză de 1 microgram. Dacă pacientul necesită scăderea dozei în timp ce primește doza de 1 microgram de trei ori pe săptămână, paricalcitolul se poate întrerupe, reluându-se doza atunci când este cazul. Doza maximă administrată în cadrul studiului clinic a fost de 7 micrograme per doză.

BCR Stadiul 5

Nu a fost stabilită eficacitatea Zemplar la copii cu BCR Stadiul 5.

Vârstnici

Nu au fost observate diferenţe privind eficacitatea şi siguranţa administrării la pacienţii vârstnici (65-75 ani) comparativ cu pacienţii mai tineri, dar nu poate fi exclusă o sensibilitate mai mare la unii vârstnici.

Mod de administrare

Zemplar poate fi utilizat cu sau fără alimente.

Ketoconazol Ketoconazolul este cunoscut ca fiind un inhibitor nespecific pentru câteva enzime ale citocromului P450. Datele in vivo şi in vitro disponibile sugerează că medicamentul ketoconazol interacţionează cu enzimele care intervin în metabolismul paricalcitolului şi a altor analogi ai vitaminei D. Administrarea concomitentă a dozei de paricalcitol cu ketoconazol trebuie făcută cu precauţie. La subiecţii sănătoşi, a fost studiat efectul administrării dozelor multiple de ketoconazol, în doză de 200 mg, de două ori pe zi timp de 5 zile, asupra farmacocineticii paricalcitolului. Cmax a paricalcitolului a fost minim afectată, dar în prezenţa ketoconazolului ASC0-∞ a fost aproximativ dublă. Timpul mediu de înjumătăţire prin eliminare al paricalcitolului a fost de 17 ore în prezenţa ketoconazolului, comparativ cu 9,8 ore atunci când paricalcitolul se administrează singur (vezi pct.4.4 PRECAUŢII). Rezultatele acestui studiu au arătat că în urma administrării paricalcitolului, fie pe cale orală fie pe cale intravenoasă, creşterea maximă a ASCinf, în urma interacţiunii medicamentoase cu ketoconazolul, este puţin probabil să fie mai mare de aproximativ două ori. Nu au fost efectuate studii specifice privind interacţiunea medicamentoasă. Toxicitatea digitalei este potenţată de hipercalcemie indiferent de cauza care a determinat-o, de aceea se impune precauţie atunci când se recomandă administrarea concomitentă a digitalei cu paricalcitolul. Medicamentele care conţin fosfor sau vitamina D nu trebuie să se utilizeze concomitent cu paricalcitolul din cauza riscului crescut de apariţie a hipercalcemiei şi a creşterii produsului Ca x P (vezi pct. 4.4). Medicamentele care conţin calciu în cantitate mare sau diureticele tiazide pot creşte riscul apariţiei hipercalcemiei. Medicamentele care conţin magneziu (de exemplu medicamente antiacide) nu trebuie utilizate concomitent cu medicamentele care conţin vitamina D deoarece poate apărea hipermagneziemie. Medicamentele care conţin aluminiu (de exemplu medicamente antiacide, fixatori de fosfor) nu trebuie administrate cronic concomitent cu medicamente care conţin vitamina D, deoarece pot să apară creşterii ale concentraţiei serice a aluminiului şi efecte toxice ale aluminiului la nivelul oaselor. Medicamentele care afectează absorbţia intestinală a vitaminelor liposolubile, cum este colestiramina, pot să interfereze cu absorbţia capsulelor de Zemplar.

Sarcina Nu sunt disponibile date relevante privind utilizarea paricalcitolului la gravide. Studiile la animale au demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om nu se cunoaşte şi de aceea paricalcitolul nu trebuie să se utilizeze decât dacă este absolut necesar. Alăptarea Nu se ştie dacă paricalcitolul se elimină în laptele matern. Studiile la animale au arătat că paricalcitolul şi metaboliţii săi se elimină prin lapte în cantităţi mici. Decizia privind continuarea/întreruperea alăptării sau continuarea/întreruperea tratamentului cu Zemplar trebuie luată având în vedere beneficiile alăptării pentru copil şi beneficiile tratamentului cu Zemplar pentru mamă.