RCP · XENETIX 350 350mg/ml

Dozajul trebuie adaptat în funcţie de tipul examinării, vârstă, greutate și funcţia renală. În special la copii, trebuie luate în considerare starea generală a pacientului şi tehnica utilizată.

La fel ca pentru toate substanţele de contrast, va fi utilizată doza minimă necesară pentru a obţine o vizualizare adecvată. Volumul total de substanţă utilizat la o administrare nu trebuie să depăşească 4- 5 ml/kg în cazul injectării de doze repetate.

Sunt recomandate următoarele doze:

Procedura de diagnostic Doza medie ml/ kg Volumul total (minimum- maximum) ml Urografie intravenoasă 1,0 50-100

Îmbunătăţirea contrastului la tomografia computerizată (TC)

Angiografie cu substracţie digitală - intravenoasă 2,1 95-250 Arteriografie

Angiocardiografie

Metformina la diabetici (vezi pct. 4.4 Insuficienţă renală). Radiofarmaceutice (vezi pct. 4.4 Atenţionări) Agenţii de contrast iodaţi modifică absorbţia iodului radioactiv în glanda tiroidă timp de câteva săptămâni, ceea ce poate duce, pe de o parte, la diminuarea absorbţiei în scintigrafia tiroidiană, şi, pe de altă parte, la scăderea eficacităţii tratamentului cu iod-131. La pacienţii programaţi să fie supuşi unei scintigrafii renale cu injectarea unei substanţe radiofarmaceutice excretate de tubulii renali, este de preferat ca examinarea să fie efectuată înaintea injectării agentului de contrast iodat. Betablocante, substanţe vasoactive, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, antagonişti ai receptorilor angiotensinei. Aceste medicamente reduc eficacitatea mecanismelor de compensare cardiovasculară care apar în tulburările hemodinamice. Medicul trebuie să aibă în vedere acest lucru înainte de a injecta agentul de contrast iodat şi să aibă la îndemână echipamentul de terapie intensivă adecvat. Diuretice Din cauza riscului de deshidratare cauzat de diuretice, rehidratarea cu apă şi electroliţi trebuie efectuată înaintea examinării, pentru a limita riscul de insuficienţă renală acută. Interleukină 2 Riscul de a dezvolta o reacţie la agenţii de contrast este mai mare dacă pacientul a fost tratat recent cu interleukină 2 (pe cale intravenoasă), de exemplu erupţie cutanată sau, mai rar, hipotensiune, oligurie sau chiar insuficienţă renală. Alte forme de interacţiune Concentraţiile mari de agenţi de contrast iodaţi în plasmă şi urină pot interfera cu determinarea in vitro a bilirubinei, proteinelor şi substantelor anorganice (fier, cupru, calciu şi fosfat). Se recomandă ca aceste determinări să nu fie efectuate la mai puţin de 24 de ore de la examinare.

Embriotoxicitate Studiile la animale nu au arătat efecte teratogene. În absența oricăror efecte teratogene la speciile de animale, nu este de așteptat niciun efect malformativ la om. Până în prezent, substanțele care cauzează malformații la om s-au dovedit întotdeauna teratogene la animale în timpul studiilor efectuate în mod corespunzător pe două specii. Fetotoxicitate Supraîncărcarea tranzitorie de iod după administrarea la mamă poate induce distiroidism fetal dacă examinarea are loc după mai mult de 14 săptămâni de amenoree. Cu toate acestea, având în vedere reversibilitatea efectului și beneficiul așteptat pentru mamă, administrarea izolată a unui agent de contrast iodat este justificabilă dacă indicația pentru examenul radiologic la o femeie însărcinată a fost evaluată cu atenție. Cu toate acestea, expunerea la raze X în timpul sarcinii trebuie evitată ori de câte ori este posibil. Mutagenitate și fertilitate Produsul nu s-a dovedit a fi mutagen în condițiile de testare utilizate. Nu sunt disponibile date privind funcția de reproducere. Alăptarea Agenţii de contrast iodaţi se excretă în laptele matern numai în cantităţi foarte mici. În consecinţă, administrarea izolată la mamă implică un risc minor de reacţii adverse la sugar. Se recomandă ca alăptarea să fie întreruptă timp de 24 de ore după administrarea agentului de contrast iodat.