RCP · WAKIX 4,5 mg

Tratamentul trebuie inițiat de un medic cu experiență în tratamentul tulburărilor de somn.

Doze

Adulți

Wakix trebuie administrat în cea mai mică doză eficace, în funcție de răspunsul individual și de tolerabilitatea pacientului, conform unei scheme de creștere a dozei, fără a depăși doza de 36 mg/zi:

- Săptămâna 1: doza inițială este de 9 mg (două comprimate de 4,5 mg) pe zi.

- Săptămâna 2: doza poate fi crescută la 18 mg (un comprimat de 18 mg) pe zi sau redusă la 4,5 mg (un comprimat de 4,5 mg) pe zi.

- Săptămâna 3: doza poate fi crescută la 36 mg (două comprimate de 18 mg) pe zi.

Doza poate fi redusă (până la 4,5 mg pe zi) sau crescută (până la 36 mg pe zi) în orice moment în funcție de evaluarea de către medic și răspunsul pacientului.

Doza totală zilnică trebuie administrată în doză unică dimineața, la micul dejun.

Menținerea eficacității

Deoarece datele privind eficacitatea pe termen lung sunt limitate (vezi pct. 5.1), eficacitatea continuă a tratamentului trebuie evaluată în mod regulat de către medic.

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici

La vârstnici sunt disponibile date limitate. Prin urmare, doza trebuie ajustată conform stării funcției renale și hepatice.

Insuficiență renală

La pacienții cu insuficiență renală, doza maximă zilnică trebuie să fie de 18 mg.

Insuficiență hepatică

La pacienții cu insuficiență hepatică moderată (Child-Pugh B), după două săptămâni de la începerea tratamentului, doza zilnică poate fi crescută fără a depăși doza maximă de 18 mg (vezi pct. 5.2). Pitolisantul este contraindicat pacienților cu insuficiență hepatică severă (Child-Pugh C) (vezi pct. 4.3).

La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară, nu este necesară ajustarea dozei.

Copii și adolescenți

Wakix trebuie utilizat la doza optimă, în funcție de răspunsul individual al pacientului și de toleranță, conform unei scheme de titrare în creștere, fără a depăși doza de 36 mg/zi (18 mg/zi la copiii cu greutatea mai mică de 40 kg).

- Săptămâna 1: doza inițială este de 4,5 mg (un comprimat de 4,5 mg) pe zi.

- Săptămâna 2: doza poate fi crescută la 9 mg (două comprimate de 4,5 mg) pe zi.

- Săptămâna 3: doza poate fi crescută la 18 mg (un comprimat de 18 mg) pe zi.

- Săptămâna 4: la copiii cu greutatea de 40 kg și peste, doza poate fi crescută la 36 mg (două comprimate de 18 mg) pe zi.

În orice moment, doza poate fi scăzută (până la 4,5 mg pe zi) sau crescută (până la 36 mg pe zi la copiii cu greutatea de 40 kg și peste sau 18 mg pe zi la copiii cu greutatea mai mică de 40 kg) în funcție de examinarea medicală și de răspunsul pacientului.

Doza totală zilnică trebuie administrată în priză unică dimineața, la micul dejun.

Metabolizatori lenți

Prin comparație cu metabolizatorii rapizi prin intermediul CYP2D6, este observată o expunere sistemică mai mare (de până la 3 ori) la metabolizatorii lenți prin intermediul CYP2D6. În cadrul schemei de creștere a dozei, creșterea dozei trebuie să țină cont de această expunere mai mare.

Mod de administrare

Pentru utilizare orală.

Antidepresive Antidepresivele triciclice sau tetraciclice (de ex. imipramina, clomipramina, mirtazapina) pot afecta eficacitatea pitolisantului, deoarece acestea manifestă activitatea de antagonist pentru receptorii H1 ai histaminei și pot anula efectul histaminei endogene eliberate în creier în urma tratamentului. Antihistaminice Antihistaminicele (antagoniști ai receptorului H1) care traversează bariera hematoencefalică (de exemplu, maleat de feniramină, clorfeniramină, difenhidramină, prometazină, mepiramină, doxilamină) pot afecta eficacitatea pitolisantului. Substanțele cu efect de prelungire a QT sau despre care se cunoaște că sporesc riscul de apariție al tulburărilor de repolarizare Combinarea cu pitolisant trebuie supusă unei monitorizări atente (vezi pct. 4.4). Interacțiuni farmacocinetice Medicamente care afectează metabolismul pitolisantului - Inductori enzimatici Administrarea de pitolisant concomitent cu rifampicină în doze repetate scade semnificativ Cmax medie și raportul ASC mediu cu aproximativ 39% și, respectiv, 50%. Prin urmare, se recomandă prudență în administrarea de pitolisant concomitent cu inductori puternici de CYP3A4 (de exemplu, rifampicină, fenobarbital, carbamazepină, fenitoină). În cazul sunătoarei (Hypericum perforatum), din cauza efectului său puternic inductor de CYP3A4, se recomandă prudență în administrarea concomitentă cu pitolisant. Este recomandată monitorizarea clinică atunci când se combină ambele substanțe active și, eventual, ajustarea dozei în perioada combinării și timp de o săptămână după tratamentul cu inductori. În cadrul unui studiu clinic cu doze repetate, combinarea pitolisantului cu probenecid reduce ASC a pitolisantului cu circa 34%. - Inhibitori CYP2D6 Administrarea de pitolisant concomitent cu paroxetina crește semnificativ Cmax medie și raportul ASC0-72h mediu cu aproximativ 47% și, respectiv, 105%. Dată fiind creșterea de 2 ori a expunerii la pitolisant, se recomandă prudență la administrarea acestuia concomitent cu inhibitori de CYP2D6 (de exemplu, paroxetină, fluoxetină, venlafaxină, duloxetină, bupropionă, chinidină, terbinafină, cinacalcet). În cele din urmă, s-ar putea avea în vedere ajustarea dozei. Medicamente al căror metabolism poate fi influențat de pitolisant - Substraturi CYP3A4 și CYP2B6 Pe baza datelor in vitro, pitolisantul și principalii săi metaboliții pot induce CYP3A4 și CYP2B6 la concentrații terapeutice și prin extrapolare, CYP2C, UGT și P-gp. Nu sunt disponibile date clinice cu privire la amploarea acestei interacțiuni. Prin urmare, se recomandă evitarea combinării pitolisantului cu substraturi de CYP3A4 și care au limite terapeutice reduse (de exemplu, imunosupresoare, docetaxel, inhibitori kinazici, cisapridă, pimozidă, halofantrină) (vezi pct. 4.4). La combinarea cu alte substraturi CYP3A4, CYP2B6 (de exemplu, efavirenz, bupropionă), CYP2C (de exemplu, repaglinidă, fenitoină, warfarină), P-gp (de exemplu, dabigatran, digoxină) și substraturi UGT (de exemplu, morfină, paracetamol, irinotecan) se recomandă prudență și monitorizarea clinică a eficacității acestora. Combinarea pitolisantului cu contraceptive orale trebuie evitată și trebuie folosită o metodă alternativă de contracepţie eficace. - Substraturile OCT1 Pitolisantul prezintă un potenţial inhibitor mai mare de 50% asupra OCT1 (transportori de cationi organici 1) la 1,33 µM, iar valoarea extrapolată a CI50 a pitolisantului este de 0,795 µM. Chiar dacă nu s-a stabilit relevanța clinică a acestui efect, se recomandă prudență atunci când se administrează pitolisant cu un substrat de OCT1 [de ex. metformina (biguanide)] (vezi pct. 5.2). Combinarea pitolisantului cu modafinil sau oxibat de sodiu, tratamente obișnuite pentru narcolepsie, a fost evaluată la voluntari sănătoși, la doze terapeutice. Nu au fost evidențiate interacțiuni farmacocinetice clinic relevante între medicamente nici în cazul modafinil și nici în cazul oxibatului de sodiu. Copii și adolescenți Au fost efectuate studii privind interacțiunile numai la adulți.

Femei cu potențial fertil Femeile cu potențial fertil trebuie să folosească metode contraceptive eficiente în timpul tratamentului și cel puțin până la 21 de zile după întreruperea tratamentului (în funcție de timpul de înjumătățire al pitolisantului/metaboliților). Pitolisantul/metaboliții poate/pot reduce eficacitatea contraceptivelor hormonale. Prin urmare, trebuie să se folosească o metodă alternativă de contracepție eficace dacă femeia utilizează contraceptive hormonale (vezi pct. 4.5). Sarcina Nu există date adecvate privind utilizarea pitolisantului la gravide. Studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere, inclusiv teratogenitatea. La șobolani, s-a demonstrat că pitolisantul/metaboliții traversează placenta (vezi pct. 5.3). Pitolisantul nu este recomandat în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care beneficiile potenţiale depăşesc riscul potenţial pentru făt. Alăptarea Studiul pe animale a arătat că pitolisantul/metaboliții se excretă în lapte. Prin urmare, este contraindicată alăptarea în timpul tratamentului cu pitolisant (vezi pct. 4.3). Fertilitatea Studiile pe animale au demonstrat existența efectelor asupra parametrilor materialului seminal, fără un impact semnificativ asupra performanței de reproducere la masculi și reducerea procentului de feți vii la femelele tratate (vezi pct. 5.3).