RCP · VINCRISTINA TEVA 1 mg/ml

SULFATUL DE VINCRISTINĂ TREBUIE ADMINISTRAT NUMAI INTRAVENOS. ESTE LETAL DACĂ SE ADMINISTREAZĂ PE ALTE CĂI.

Vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare.

Doze

Calcularea şi administrarea dozei care urmează a fi injectată trebuie realizată cu extremă precauţie, deoarece supradozajul poate avea consecinţe severe şi chiar letale. În cazul utilizării în monoterapie, doza trebuie administrată la intervale de 1 săptămână. În cazul utilizării în asociere cu alte medicamente antineoplazice, frecvenţa dozelor depinde de protocolul terapeutic.

Doza uzuală este:

Adulţi

La adulţi, doza uzuală este de 1,4 mg/m² (maximum 2 mg) o dată pe săptămână.

Doza de sulfat de vincristină trebuie calculată şi administrată extrem de atent, deoarece supradozajul poate avea consecinţe severe şi chiar letale.

Doza nu trebuie crescută peste nivelul care produce beneficiu terapeutic În general, nicio doză nu trebuie să depăşească 2 mg; înainte de administrarea fiecărei doze trebuie efectuată hemoleucograma cu formulă leucocitară.

Copii şi adolescenţi

Copiii pot tolera o doză mai mare: La copii cu greutatea mai mare de 10 kg, doza uzuală este de 1,5-2,0 mg/m² o dată pe săptămână.

La copii cu greutatea de 10 kg sau mai mică, doza uzuală de început este de 0,05 mg/kg greutate corporală o dată pe săptămână.

Notă: La copii doza se calculează în funcţie de greutatea corporală individuală (nu în funcţie de aria suprafeţei corporale). Raportul dintre aria suprafeţei corporale şi greutatea corporală nu este favorabil pentru sugari, și pot apărea reacții adverse neurologice şi hepatice intense după chimioterapie pentru leucemie acută , spre deosebire de copiii de vârstă mai mare.

Vârstnici

Doza normală la adulţi este adecvată şi la vârstnici.

Insuficiența hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică sau cu valori serice ale bilirubinei directe peste 3 mg/100 ml (51 μmol/l), se recomandă o reducere de 50% a dozei de sulfat de vincristină. Datorită metabolizării hepatice şi excreției biliare a vincristinei, se recomandă doze reduse la pacienţi cu icter obstructiv sau insuficiență hepatică de altă cauză. Pacienţii cu boală hepatică, în care excreţia biliară este scăzută, pot prezenta o creştere a severităţii reacţiilor adverse.

În caz de toxicitate nervoasă severă, sulfatul de vincristină nu trebuie administrat, în mod special în cazul parezei. După ameliorarea simptomelor în urma întreruperii administrării de sulfat de vincristină, tratamentul poate fi reluat cu 50% din doză.

Mod de administrare

Sulfatul de vincristină trebuie utilizat numai sub supravegherea strictă a medicilor cu experienţă în tratamentul cu medicamente citotoxice.

Administrarea intratecală de vincristină are efecte toxice nervoase letale. Sulfatul de vincristină poate fi administrat intravenos printr-o perfuzie, sau ca o injecție în bolus cu durată de cel puţin 1 minut printr-o perfuzie în desfășurare.

Atenţie: este extrem de important ca acul să fie poziționat corect în venă înainte de a injecta orice cantitate de medicament.

Injectarea trebuie efectuată cu atenţie pentru a evita infiltrarea în ţesuturile subcutanate. Extravazarea de sulfat de vincristină în timpul administrării intravenoase poate determina iritaţie marcată (vezi pct. 4.4). Pentru a preveni iritaţia vasculară, vena trebuie spălată bine după administrarea sulfatului de vincristină.

Interacțiuni comune cu toate citotoxicele Datorită riscului crescut de tromboză în caz de malignităţi, utilizarea tratamentului anticoagulant este frecventă. Variabilitatea intra-individuală mare a coagulării în timpul acestor boli, și posibilitatea de interacțiune între anticoagulantele orale și chimioterapia antineoplazică, face necesară, atunci când pacientul este tratat oral cu antagonişti de vitamină K, determinarea frecventă a INR. Inhibitorii izoenzimelor citocromului P450 și glicoproteinei P Alcaloizii din vinca sunt metabolizați de izoenzima 3A4 a citocromului P450 (CYP3A4) și sunt substraturi pentru glicoproteina P. Prin urmare, este posibilă o creștere a concentrației plasmatice a vincristinei atunci când se administrează concomitent inhibitori ai CYP3A4 și glicoproteinei P, cum ar fi ritonavir, nelfinavir, ketoconazol, itraconazol, eritromicină, ciclosporină, nifedipină și nefazodonă. Administrarea concomitentă de itraconazol și vincristină a fost asociată cu apariția precoce și/sau creșterea severității efectelor adverse neuromusculare, probabil asociate cu inhibarea metabolismului vincristinei. Administrarea concomitentă de antifungice azolice (de exemplu, oriconazol, posaconazol, isavuconazol şi fluconazol) şi vincristină poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale vincristinei, ceea ce poate determina instalarea prematură şi/sau creşterea severităţii neurotoxicităţii şi a altor reacţii adverse (vezi pct. 4.4). Din acest motiv, antifungicele azolice trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii trataţi cu vincristină şi numai atunci când nu sunt disponibile alte opţiuni de tratament antifungic sau când beneficiile potenţiale depăşesc riscurile implicate de combinarea acestor medicamente. Pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape pentru reacţii adverse în cazul utilizării concomitente. Nifedipină Trebuie acordată atenţie posibilei interacţiuni dintre sulfatul de vincristină şi blocantele canalelor de calciu, în special nifedipina. Administrarea concomitentă de sulfat de vincristină și nifedipină poate determina o scădere a clearance-ului plasmatic al sulfatului de vincristină, cu risc de creștere a toxicității. Fenitoină și fosfenitoină S-a raportat faptul că administrarea concomitentă de fenitoină și asocieri de medicamente antineoplazice în chimioterapie, care conțin printre altele vincristină, a redus a nivelurile serice de fenitoină și a crescut efectul proconvulsiv. Această combinaţie nu este recomandată. Dacă nu poate fi evitată, doza trebuie ajustată pe baza determinărilor nivelurilor serice. Alte citostatice Pot apărea interacțiuni farmacodinamice cu alte citostatice: potențarea efectului terapeutic și toxic. Asocierea vincristinei cu alte medicamente mielosupresoare, cum ar fi doxorubicina (în special în asociere cu prednison) poate potența efectele de deprimare a funcţiei măduvei osoase. Asparaginază/isoniazidă și alte medicamente neurotoxice Atunci când vincristina este utilizată în asociere cu L-asparaginază, vincristina trebuie administrată cu 12-24 de ore înainte de administrarea L-asparaginazei, deoarece scăderea clearance-ului hepatic al sulfatului de vincristină poate duce la totoxicitate hepatică cumulativă. Din cauza toxicității neurologice a sulfatului de vincristină, alte medicamente potențial neurotoxice, cum ar fi ciclosporina și izoniazida, nu trebuie administrate simultan. Vaccinuri/virusuri inactivate Deoarece activitatea normală a sistemului imunitar poate fi suprimată prin tratamentul cu vincristină, formarea de anticorpi ca reacţie a organismului la vaccin poate fi redusă. Intervalul de timp dintre întreruperea utilizării medicației imunosupresoare și recuperarea capacității organismului de a răspunde la vaccin depinde de intensitatea și tipul medicației imunosupresoare, de afecţiunea subiacentă și de alți factori; estimările variază de la 3 luni la 1 an. Vaccinuri/virusuri vii Deoarece activitatea normală a sistemului imunitar poate fi suprimată prin tratamentul cu vincristină, administrarea concomitentă cu un vaccin cu virus viu poate potența replicarea virusului și efectele adverse ale vaccinului și/sau poate reduce capacitatea organismului de a forma anticorpi ca răspuns la vaccin; acești pacienți trebuie vaccinați numai cu cea mai mare precauție, după o evaluare atentă a statusului lor hematologic și numai cu aprobarea medicului curant. Intervalul de timp dintre întreruperea utilizării medicației imunosupresoare și recuperarea capacității organismului de a răspunde la vaccin depinde de intensitatea și tipul medicației imunosupresoare, de afecţiunea subiacentă și de alți factori; estimările variază de la 3 luni la 1 an. Pacienților cu leucemie în remisiune nu trebuie să li se administreze vaccinuri cu virus viu timp de cel puțin 3 luni după ultimul tratament cu chimioterapie. Digoxin Absorbția digoxinului poate fi redusă la pacienții trataţi cu chimioterapie. La unii pacienți, efectul terapeutic al digoxinului poate fi prin urmare redus. În consecință, este necesară prudență la administrarea unor astfel de asocieri și ajustarea dozei de digoxin poate fi necesară. Mitomicină C Pot apărea reacții pulmonare acute. Radioterapie Radioterapia poate crește toxicitatea neurologică periferică a vincristinei. Ciclosporină, tacrolimus Poate apărea imunosupresia excesivă cu risc de proliferare limfatică. Alte interacţiuni Neuropatiile atipice cu senzaţie de înţepături sau arsură la nivelul extremităților distale au fost raportate mai frecvent în asocierile de vincristină cu factori de creștere (G-CSF, GM-CSF). La pacienții cu tumoră Wilms a fost raportată toxicitate hepatică severă în tratamentul combinat cu vincristină și dactinomicină. În asociere cu bleomicina, vincristina poate cauza sindrom Raynaud în manieră dependentă de doză.

Sarcina Sunt disponibile date foarte limitate privind utilizarea de vincristină la paciente gravide. Studiile la animale au demonstrat teratogenitate și alte efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Pe baza rezultatelor studiilor la animale și a farmacodinamiei substanței, vincristina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, în mod deosebit în primul trimestru de sarcină. Dacă apare sarcina în timpul tratamentului cu vincristină, pacienta trebuie informată cu privire la pericolele posibile la făt. Pacienții , atât bărbați cât și femei, trebuie să utilizeze măsuri contraceptive în timpul tratamentului și timp de 6 luni după întreruperea tratamentului (vezi și pct. 4.4). Dacă apare sarcina în timpul tratamentului, pacienta trebuie informată cu privire la riscurile pentru făt și monitorizată cu atenție. Vincristina poate avea efecte genotoxice. Consilierea genetică trebuie, prin urmare, luată în considerare în cazul unei sarcini în timpul tratamentului cu vincristină și este, de asemenea, recomandată la paciente care doresc să aibă copii după tratament. Alăptarea Nu se cunoaşte dacă vincristina se excretă în laptele uman. Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu sulfat de vincristină. Fertilitatea Tratamentul cu vincristină poate cauza sterilitate ireversibilă. Reversibilitatea acestor efecte adverse asupra fertilității depinde de vârsta pacientului și doza administrată. Azoospermia a fost frecvent observată la bărbații tratați cu asocieri de chimioterapice precum vincristină şi prednison cu ciclofosfamidă sau mecloretamină și procarbazină. Mai rar, au fost observate cazuri de amenoree la femei tratate cu chimioterapie care include vincristină. Pacienţii trebuie să discute despre planurile de viitor care implică fertilitatea. Pacienții bărbații trebuie să primească consiliere cu privire la posibilitățile de conservare a spermei.