RCP · VICKS ANTIGRIP MAX 1000 mg/12,2 mg
Fișă tehnică pentru profesioniști. Text oficial (ANMDMR).
- Denumire comună (DCI): VICKS ANTIGRIP MAX 1000 mg/12,2 mg
- Cod ATC: N02BE51
- Forma farmaceutică: pulbere pentru soluție orală
- Concentrație: 1000mg/12,2mg
- Deținătorul autorizației: PROCTER & GAMBLE MANUFACTURING GMBH - GERMANIA
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Mod de administrare:
Se dizolvă conţinutul unui plic într-o cană obișnuită cu apă fierbinte, dar nu clocotită (aproximativ 250 ml). Se lasă să se răcească până la o temperatură la care poate fi consumată.
Doze:
Adulți: Un plic.
Se poate repeta administrarea la fiecare 4-6 ore, dacă este necesar.
Adolescenți cu vârsta de 16 ani și peste: Un plic.
Se poate repeta administrarea la fiecare 6 ore, dacă este necesar.
Doza maximă este de 4 doze (4 plicuri) într-un interval de 24 ore.
Copii și adolescenți:
Vicks AntiGrip Max 1000mg/12,2 mg pulbere pentru soluţie orală este contraindicat la copii și adolescenți cu vârsta sub 16 ani.
Vârstnici:
Nu este necesară modificarea dozelor.
Interacțiuni
Metoclopramida şi domperidona pot crește viteza de absorbţie a paracetamolului, iar colestiramina poate reduce absorbţia paracetamolului. Efectul anticoagulant al warfarinei sau al altor cumarinice poate fi crescut în cazul administrării zilnice regulate și pe timp îndelungat de paracetamol, cu risc crescut de apariție a hemoragiilor; dozele ocazionale nu au niciun efect semnificativ. Paracetamolul crește valorile plasmatice ale acidului acetilsalicilic și ale cloramfenicolului. Este posibilă numai administrarea concomitentă pe termen scurt cu acidul acetilsalicilic din cauza riscului crescut de insuficiență renală, similară cu cea cauzată de alte medicamente antiinflamatoare non-steroidiene. Probenecidul determină o reducere de aproape 2 ori a clearance-ului paracetamolului prin inhibarea conjugării acestuia cu acidul glucuronic. Trebuie luată în considerare o reducere a dozei de paracetamol în cazul în care acesta urmează să fie utilizat concomitent cu probenecid. Consumul concomitent de paracetamol și AZT (zidovudină) crește riscul de apariție al neutropeniei. Prin urmare, utilizarea concomitentă a paracetamolului cu AZT necesită sfatul medicului. Fenilefrina poate interacționa în mod negativ cu alte medicamente simpatomimetice, vasodilatatoare și β- blocante. Medicamentele inductoare ale enzimelor microzomale hepatice, cum sunt alcoolul etilic, barbituricele, inhibitorii de monoaminoxidază și antidepresivele triciclice, pot crește hepatotoxicitatea paracetamolului, mai ales după un supradozaj. Nu este recomandat la pacienții care urmează tratament, sau în termen de două săptămâni de la oprirea tratamentului cu inhibitori de monoaminoxidază. Este necesară prudență atunci când paracetamol este utilizat concomitent cu flucloxacilină, deoarece administrarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu decalaj anionic ridicat, în special la pacienții cu factori de risc (vezi pct. 4.4).
Sarcină și alăptare
Sarcina Acest medicament trebuie utilizat numai dacă beneficiul depășește riscurile, în cazul în care nu sunt disponibile alte tratamente mai sigure. Acesta trebuie utilizat numai la recomandarea unui medic sau a unui farmacist. Paracetamol: o cantitate mare de date provenite de la gravide nu indică nici o toxicitate malformativă, nici feto/neonatală. Studiile epidemiologice asupra neurodezvoltării efectuate la copii expuși la paracetamol in utero au avut rezultate neconcludente. Dacă este necesar din punct de vedere clinic, paracetamolul poate fi utilizat în timpul sarcinii, totuși trebuie utilizată cea mai mică doză eficientă, pentru cel mai scurt timp posibil și cu cea mai mică frecvență posibilă. Fenilefrina: datele provenite din utilizarea fenilefrinei la gravide sunt limitate. Vasoconstricţia vaselor uterine şi reducerea fluxului sanguin în interiorul uterului asociate cu utilizarea fenilefrinei pot provoca hipoxie fetală. Alăptarea Acest medicament nu trebuie utilizat fără recomandarea unui medic și numai dacă beneficiul depășește riscurile. Paracetamolul se excretă în laptele matern, dar nu într-o cantitate semnificativă clinic. Datele disponibile publicate nu contraindică alăptarea. Nu există date disponibile care să demonstreze că fenilefrina se excretă în laptele uman; de asemenea, nu există raportări privind efectele fenilefrinei asupra sugarului alăptat. Până când vor fi disponibile mai multe date, utilizarea fenilefrinei trebuie evitată de către femeile care alăptează, cu excepția cazului în care este considerată esențială de către medic.