RCP · VICKS ANTIGRIP COMPLEX 500 mg/200 mg/10 mg

Doze

Adulți, vârstnici și copii cu vârsta de 12 ani și peste: un plic.

Repetați administrarea la fiecare patru ore, dacă este necesar, dar nu depășiți patru doze (plicuri) într-un interval de 24 ore.

A nu se administra la pacienții cu insuficiență renală sau hepatică severă (vezi pct. 4.3).

Dacă simptomele persistă mai mult de 3 zile, trebuie să vă adresaţi unui medic.

Copii şi adolescenţi

Vicks AntiGrip Complex este contraindicat copiilor cu vârsta sub 12 ani (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare:

Se dizolvă conţinutul unui plic într-o cană obișnuită cu apă fierbinte, dar nu clocotită (aproximativ 250 ml). Se lasă să se răcească până la o temperatură la care poate fi consumată.

Hepatotoxicitatea paracetamolului poate fi potențată de consumul excesiv de alcool etilic. Metoclopramida şi domperidona pot crește viteza de absorbţie a paracetamolului, iar gradul de absorbție este redus de colestiramină. Medicamentele care sunt inductoare ale enzimelor microzomale hepatice, cum ar fi alcoolul, barbituricele, inhibitorii monoaminooxidazei și antidepresivele triciclice, pot crește hepatotoxicitatea paracetamolului, în special în caz de supradozaj. Prin inhibarea metabolizării la nivel hepatic, izoniazida reduce clearance-ul paracetamolului, cu posibila potențare a acțiunii și/sau a toxicității sale. Probenecidul determină o reducere de aproape 2 ori a clearance-ului paracetamolului prin inhibarea conjugării acestuia cu acidul glucuronic. Trebuie luată în considerare o reducere a dozei de paracetamol în cazul în care acesta urmează să fie utilizat concomitent cu probenecid. Consumul regulat de paracetamol este posibil să reducă metabolizarea zidovudinei (risc crescut de neutropenie). Între amine simpatomimetice, cum este fenilefrina și inhibitorii de monoaminoxidază apar interacțiuni cu efect hipertensiv. Fenilefrina poate interacționa în mod negativ cu medicamentele simpatomimetice și poate reduce eficacitatea medicamentelor beta-blocante, metildopei și a altor medicamente antihipertensive (vezi pct. 4.4). Afecțiunile în care sunt utilizate aceste medicamente reprezintă contraindicații pentru acest medicament. Efectul anticoagulant al warfarinei sau al altor cumarinice poate fi crescut în cazul administrării regulate și timp îndelungat de paracetamol, cu risc crescut de apariție a hemoragiilor; dozele ocazionale nu au efect semnificativ. Au fost raportate interacțiuni farmacologice care implică administrarea concomitentă a paracetamolului cu o serie de alte medicamente. Este puțin probabil ca acestea să fie de importanță clinică în utilizarea acută, la schema de tratament recomandată. Salicilații/acidul acetilsalicilic pot prelungi timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al paracetamolului. Paracetamolul poate reduce biodisponibilitatea lamotriginei, cu posibila reducere a efectului său, din cauza unei posibile inducții a metabolizării sale la nivel hepatic. Există posibilitatea ca digitalicele să sensibilizeze miocardul la efectele medicamentelor simpatomimetice. Paracetamolul poate influenţa valorile uricemiei determinate prin metoda acidului fosfotungstic şi testele de determinare a glicemiei. Este necesară prudență atunci când paracetamol este utilizat concomitent cu flucloxacilină, deoarece administrarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu decalaj anionic ridicat, în special la pacienții cu factori de risc (vezi pct. 4.4). Copii și adolescenți Au fost efectuate studii de interacțiune doar la adulți.

Fertilitatea: Efectele acestui medicament asupra fertilității nu au fost investigate în mod specific. Studiile preclinice efectuate cu paracetamol nu evidenţiază un risc special asupra fertilităţii asociat dozelor relevante terapeutic. Nu există studii adecvate efectuate cu fenilefrină şi guaifenezină pentru evaluarea toxicității asupra funcţiei de reproducere. Sarcina: Acest medicament trebuie utilizat numai dacă beneficiul depăşeşte riscurile, în cazul în care alte tratamente mai sigure nu sunt disponibile. Trebuie utilizat numai la recomandarea medicului sau a farmacistului. Paracetamol: o cantitate mare de date provenite de la gravide nu indică nici toxicitate malformativă, nici feto/neonatală. Studiile epidemiologice asupra neurodezvoltării efectuate la copii expuși la paracetamol in utero au avut rezultate neconcludente. Dacă este necesar din punct de vedere clinic, paracetamolul poate fi utilizat în timpul sarcinii, totuși trebuie administrată cea mai mică doză eficientă, pentru cel mai scurt timp posibil și cu cea mai mică frecvență posibilă. Fenilefrină: există date limitate privind utilizarea fenilefrinei la gravide. Vasoconstricția vaselor uterine și fluxul redus de sânge uterin, asociate cu utilizarea de fenilefrină pot duce la hipoxie fetală. Guaifenezină: siguranţa utilizării guaifenezinei în cursul sarcinii nu a fost pe deplin stabilită. Studiile disponibile în prezent nu oferă rezultate concludente privind asocierea guaifenezinei cu malformațiile fetale. Guaifenezina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai atunci când acest lucru este considerat esențial de către medic. Alăptarea: Acest medicament nu trebuie utilizat fără recomandarea medicului şi numai dacă beneficiul depăşeşte riscurile. Paracetamolul se excretă în laptele matern, dar nu în cantităţi semnificative clinic. Datele disponibile publicate în literatură nu contraindică alăptarea. Nu sunt disponibile date cu privire la faptul dacă fenilefrina este eliberată în laptele matern, și nu există rapoarte cu privire la efectele fenilefrinei asupra sugarului alăptat. Până când vor fi disponibile mai multe date, utilizarea fenilefrinei trebuie evitată la femeile care alăptează, cu excepția cazului în care este considerată esențială de către medic. Guaifenezina este excretat în laptele matern în cantități mici. Nu există informații suficiente despre efectele guaifenezinei la sugarii alăptați.