RCP · VIACORLIX 7mg/2,5mg/5mg

Doze

Un comprimat filmat de Viacorlix pe zi, administrat în doză unică, de preferat dimineaţa, înainte de masă.

Combinaţia în doză fixă nu este indicată ca tratament de iniţiere.

Dacă este necesară o schimbare a dozei, trebuie avută în vedere stabilirea treptată individuală a dozei fiecărei componente.

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 şi 4.4):

Viacorlix este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min).

Urmărirea medicală de rutină va include monitorizarea valorilor creatininei şi potasiului.

Insuficienţă hepatică (vezi pct 4.3 și 4.4):

Viacorlix este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.

Vârstnici (vezi pct. 4.4 și 5.2):

Pacienţii vârstnici pot fi trataţi cu Viacorlix dacă funcția renală este normală sau doar ușor alterată. Urmărirea medicală de rutină va include monitorizarea valorilor creatininei şi potasiului.

Copii şi adolescenţi:

Siguranţa şi eficacitatea Viacorlix la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare

Administrare orală.

Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină- angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1). Medicamente care cresc riscul de angioedem: Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu medicamentul combinat sacubitril/valsartan este contraindicată, deoarece poate crește riscul de apariție a angioedemului (vezi pct 4.3 și 4.4). Tratamentul cu combinația sacubitril/valsartan nu trebuie inițiat mai devreme de 36 ore de la administrarea ultimei doze de perindopril. Terapia cu perindopril nu trebuie inițiată mai devreme de 36 ore de la administrarea ultimei doze a combinației sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 și 4.4). Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu racecadotril, cu inhibitorii mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) și cu gliptine (de exemplu, linagliptină, saxagliptină, sitagliptină, vildagliptină) poate duce la un risc crescut de apariție a angioedemului (vezi pct.4.4). Medicamente care induc hiperkaliemie: Deși potasiul seric rămâne de obicei în limite normale, la anumiți pacienți tratați cu Viacorlix poate apărea hiperkaliemie. Anumite medicamente sau clase terapeutice pot intensifica apariţia hiperkaliemiei: aliskiren, săruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiul (de exemplu, spironolactonă, triamteren sau amilorid), inhibitori ai ECA, antagonişti ai receptorilor de angiotensină II, AINS, heparine, medicamente imunosupresoare cum sunt ciclosporina sau tacrolimus, trimetoprim și cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol) deoarece trimetoprim este cunoscut că acționează ca un diuretic care economisește potasiul, cum este amiloridul. Asocierea Viacorlix cu aceste medicamente creşte riscul de hiperkaliemie. Prin urmare, utilizarea concomitentă a Viacorlix cu medicamentele de mai sus, nu este recomandată. Dacă utilizarea concomitentă este considerată justificată, aceasta trebuie făcută cu precauție și cu monitorizarea frecventă a kaliemiei. Administrări concomitente contraindicate (vezi pct. 4.3): Aliskiren: La pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală, risc de hiperkaliemie, agravare a funcţiei renale şi creştere a mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare. Tratamente extracorporale: Tratamente extracorporale care determină contactul sângelui cu suprafețe încărcate negativ, cum sunt dializa sau hemofiltrarea cu anumite membrane cu flux mare (de exemplu, membrane de poliacrilonitril), precum și afereza cu dextran sulfat a lipoproteinelor cu densitate mică, din cauza riscului crescut de apariție a reacțiilor anafilactoide (vezi pct. 4.3). Dacă astfel de tratamente sunt necesare, trebuie luată în considerare utilizarea altor tipuri de membrane de dializă sau a altor clase de medicamente antihipertensive. Administrări concomitente nerecomandate (vezi pct. 4.4): Aliskiren: La alţi pacienţi decât cei cu diabet zaharat sau insuficienţă renală, risc de hiperkaliemie, agravare a funcţiei renale şi creştere a mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare (vezi pct. 4.4). Estramustină: Risc de creştere a reacţiilor adverse cum este edemul angioneurotic (angioedemul). Diuretice care econonomisesc potasiu (de exemplu, triamteren, amilorid), potasiu (săruri): Hiperkaliemie (cu potenţial letal), în special corelată cu insuficienţă renală (efect aditiv de creştere a kaliemiei). Inhibitorii ECA nu trebuie asociați cu medicamente care cresc potasiul seric, cu excepția cazurilor de hipokaliemie. Asocierea Viacorlix cu medicamentele menționate mai sus nu este recomandată (vezi pct. 4.4). Cu toate acestea, dacă administrarea concomitentă este indicată, aceste medicamente trebuie utilizate cu precauţie şi cu monitorizarea frecventă a kaliemiei. Pentru utilizarea spironolactonei în insuficienţa cardiacă, vezi informațiile de mai jos. Litiu: În timpul administrării concomitente de litiu cu inhibitori ai ECA s-au raportat creşteri reversibile ale concentraţiei plasmatice a litiului şi ale toxicităţii acestuia. Nu se recomandă utilizarea Viacorlix în asociere cu litiu, dar dacă această asociere se dovedeşte necesară, trebuie monitorizate cu atenţie concentraţiile plasmatice ale litiului (vezi pct. 4.4). Dantrolen (perfuzie): La animale s-au observat fibrilaţie ventriculară letală şi colaps cardiovascular asociate hiperkaliemiei, după administrarea de verapamil şi dantrolen intravenos. Din cauza riscului de hiperkaliemie, se recomandă să se evite administrarea concomitentă a Viacorlix, medicament ce conține amlodipină, un blocant al canalelor de calciu, la pacienţii susceptibili de hipertermie malignă sau în timpul tratamentului pentru hipertermie malignă. Administrări concomitente care necesită prudenţă: Medicamente care determină torsada vârfurilor, cum sunt, dar fără a se limita la: - medicamente antiaritmice din clasa Ia (de exemplu, chinidină, hidrochinidină, disopiramidă), - medicamente antiaritmice din clasa III (de exemplu, amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă, bretiliu); - unele antipsihotice: -fenotiazine (de exemplu, clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină, trifluoperazină), - benzamide (de exemplu, amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă), - butirofenone (de exemplu, droperidol, haloperidol), - alte antipsihotice (de exemplu, pimozidă), - alte substanţe (de exemplu, bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină administrată i.v., halofantrină, mizolastină, pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină administrată i.v., metadonă, astemizol, terfenadină). Risc crescut de aritmii ventriculare, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor de risc). Se recomandă monitorizarea pentru depistarea hipokaliemiei şi corectarea acesteia, dacă este necesar, înainte de a introduce această combinație. Se recomandă monitorizarea clinică, a electroliților serici și a ECG. Utilizați medicamente care nu prezintă dezavantajul de a induce torsada vârfurilor în prezența hipokaliemiei. Alte medicamente care pot determina hipokaliemie: amfotericină B (în administrare i.v.), glucocorticoizi şi mineralocorticoizi (în administrare sistemică), tetracosactidă, laxative stimulante Risc crescut de hipokaliemie (efect aditiv). Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a potasiului şi corectarea acesteia, dacă este necesar. Se recomandă prudenţă deosebită în cazul tratamentului concomitent cu glicozide cardiace. Trebuie utilizate laxative non-stimulante. Medicamente antidiabetice (insulină, antidiabetice orale): Studiile epidemiologice au sugerat că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a medicamentelor antidiabetice (insulină, antidiabetice orale) poate intensifica efectul de scădere a glicemiei, cu risc de apariţie a hipoglicemiei. Acest fenomen este mai posibil să apară în timpul primelor săptămâni de tratament asociat şi la pacienţii cu insuficienţă renală. Baclofen: Efect antihipertensiv crescut. Monitorizați tensiunea arterială, funcția renală şi, dacă este necesar, ajustați doza medicamentului antihipertensiv. Diuretice care nu economisesc potasiu: Pacienţii care urmează tratament cu diuretice, în special cei cu depleţie de volum şi/sau sare, pot prezenta o scădere excesivă a tensiunii arteriale după iniţierea tratamentului cu un inhibitor al ECA. Posibilitatea de apariţie a efectelor hipotensive poate fi redusă prin întreruperea diureticului, prin creşterea volemiei sau a aportului de sare anterior începerii tratamentului cu Viacorlix. În hipertensiunea arterială, atunci când tratamentul anterior cu diuretic a produs depleţie de volum/sare, diureticul trebuie întrerupt înainte de începerea tratamentului cu Viacorlix, situaţie în care tratamentul cu un diuretic care nu economiseşte potasiu poate fi reluat ulterior. Funcția renală (creatininemia) trebuie monitorizată în timpul primelor săptămâni de tratament cu Viacorlix. Diuretice care economisesc potasiu (eplerenonă, spironolactonă, triamteren, amilorid): Cu eplerenonă şi spironolactonă la doze cuprinse între 12,5 mg şi 50 mg pe zi în asociere cu doze mici de inhibitori ai ECA: În tratamentul insuficienţei cardiace clasele II-IV NYHA cu fracţie de ejecţie < 40%, tratată anterior cu inhibitori ai ECA şi diuretice de ansă, risc de hiperkaliemie, potenţial letală, mai ales în caz de nerespectare a recomandărilor de prescriere a acestei combinaţii. Înaintea începerii tratamentului asociat, verificaţi absenţa hiperkaliemiei şi a insuficienţei renale. Se recomandă monitorizarea atentă a kaliemiei şi creatininemiei o dată pe săptămână în prima lună de tratament, şi apoi lunar. Deși asocierile medicamentoase judicioase sunt utile pentru unii dintre pacienţi, cu toate acestea poate apărea hipokaliemie sau hiperkaliemie, în special la pacienţii cu insuficienţă renală sau diabet zaharat. Potasiul seric şi ECG trebuie monitorizate şi, dacă este necesar, se recomandă reevaluarea tratamentului. Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv acid acetilsalicilic ≥ 3 g/zi: Atunci când inhibitorii ECA și indapamida sunt administraţi concomitent cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu, acid acetilsalicilic în dozele corespunzătoare schemelor terapeutice antiinflamatoare, inhibitori de COX2 şi AINS neselective), poate să apară o reducere a efectului antihipertensiv. Utilizarea concomitentă a Viacorlix cu AINS poate duce la un risc crescut de deteriorare a funcţiei renale, inclusiv posibilitatea apariţiei insuficienţei renale acute şi o creştere a potasiului seric, mai ales la pacienţii cu afectare pre-existentă a funcţiei renale. Tratamentul concomitent trebuie administrat cu prudenţă, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie să fie hidrataţi corespunzător şi trebuie luată în considerare monitorizarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului concomitent şi, ulterior, periodic. Inductori ai CYP3A4: Administrarea concomitentă a inductorilor CYP3A4 poate determina variații ale concentraţiilor plasmatice ale amlodipinei. Prin urmare, tensiunea arterială trebuie monitorizată și trebuie luată în considerare ajustarea dozelor în timpul și după administrarea concomitentă, în special cu inductori puternici ai CYP3A4 (de exemplu, rifampicină, hypericum perforatum). Inhibitori ai CYP3A4: Administrarea concomitentă a amlodipinei cu inhibitori puternici sau moderaţi ai CYP3A4 (inhibitori de protează, antifungice de tip azolic, antibiotice macrolide cum sunt eritromicina sau claritromicina, verapamil sau diltiazem) poate determina o creştere semnificativă a expunerii la amlodipină. Expresia clinică a acestor variaţii farmacocinetice poate fi mai accentuată la vârstnici. Prin urmare, este necesară monitorizarea clinică şi ajustarea dozelor de Viacorlix. Există un risc crescut de hipotensiune arterială la pacienții care sunt tratați cu claritromicină în asociere cu amlodipină. Se recomandă atenta monitorizare a pacienților atunci când amlodipina este asociată cu claritromicină. Digitalice: Hipokaliemia și/sau hipomagneziemia favorizează efectele toxice ale digitalicelor. Se recomandă monitorizarea potasemiei, a magneziemiei, a ECG și, dacă este necesar, ajustarea tratamentului. Alopurinol: Administrarea concomitentă cu indapamidă poate crește incidența reacțiilor de hipersensibilitate la alopurinol. Administrări concomitente care necesită oarecare prudență: Medicamente antihipertensive (cum sunt beta-blocantele), vasodilatatoare, antidepresive cu structură asemănătoare imipraminei, neuroleptice : Administrarea concomitentă a acestor medicamente poate crește efectul hipotensiv al Viacorlix și riscul de hipotensiune arterială ortostatică (efect aditiv). Administrarea concomitentă cu nitroglicerină, alţi nitraţi sau alte medicamente vasodilatatoare poate reduce suplimentar tensiunea arterială și, prin urmare, se recomandă precauție la utilizare. Metformin: Risc crescut de acidoză lactică indusă de metformin, determinată de o posibilă insuficienţă renală funcţională asociată cu utilizarea diureticelor, în special a diureticelor de ansă. Nu se recomandă administrarea de metformin în cazul în care concentraţia plasmatică a creatininei depaşeşte 15 mg/l (135 micromol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 micromol/l) la femei. Antidepresive triciclice/Antipsihotice/Anestezice: Utilizarea concomitentă a unor anumite anestezice, antidepresive tricilice şi antipsihotice cu Viacorlix poate determina o scădere mai accentuată a valorilor tensionale. Simpatomimetice: Simpatomimeticele pot diminua efectul antihipertensiv al Viacorlix. Corticosteroizi, tetracosactidă: Scădere a efectului antihipertensiv (retenție de apă și sare determinată de corticosteroizi). Alfa-blocante (prazosin, alfuzosin, doxazosin, tamsulosin, terazosin): Efect antihpertensiv crescut și risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică. Inhibitori ai mTOR: Inhibitorii mTOR, cum sunt sirolimus, temsirolimus și everolimus, sunt substraturi ale CYP3A. Amlodipina este un inhibitor slab al CYP3A. Utilizarea concomitentă inhibitorilor mTOR și amlodipinei poate crește expunerea la inhibitorii mTOR. Amifostină: Poate potența efectul antihipertensiv al amlodipinei. Aur: Reacţiile nitritoide (cu simptome care includ eritem facial tranzitor, greaţă, vărsături şi hipotensiune arterială) au fost raportate rar la pacienţii cărora li s-a administrat aur injectabil (aurotiomalat de sodiu) concomitent cu inhibitori ai ECA, inclusiv perindopril. Substanţe de contrast iodate: În caz de deshidratare determinată de diuretice, există un risc crescut de insuficienţă renală acută, în special când se utilizează doze mari de substanţe de contrast iodate. Rehidratarea trebuie efectuată înainte de administrarea substanţei de contrast iodate. Calciu (săruri): Risc de creştere a calcemiei din cauza scăderii eliminării renale a calciului. Tacrolimus: Există un risc de creștere a concentrației plasmatice a tacrolimus atunci când este administrat în asociere cu amlodipină și de creștere a creatininemiei, fără nici o modificare a concentrațiilor ciclosporinei, atunci când este administrat în asociere cu indapamidă, chiar în absența depleției hidrosaline. Pentru a evita toxicitatea tacrolimus, administrarea Viacorlix la un pacient tratat cu tacrolimus necesită monitorizarea concentrației plasmatice a tacrolimus și ajustarea dozei de tacrolimus, atunci când este necesar. Ciclosporină: Risc de creştere a concentraţiei plasmatice a creatininei, fără modificarea concentraţiei plasmatice a ciclosporinei, atunci când este administrată în asociere cu indapamidă, chiar în absenţa depleţiei hidrosaline. Nu s-au efectuat studii privind interacțiunea ciclosporinei cu amlodipina la voluntari sănătoși sau la alte categorii de pacienți, cu excepția pacienților cu transplant renal, la care au fost observate creșteri variabile ale concentrației minime a ciclosporinei (în medie 0%-40%). Trebuie avută în vedere monitorizarea concentrației ciclosporinei la pacienții cu transplant renal tratați cu amlodipină, iar scăderea dozei de ciclosporină trebuie realizată la nevoie. Grepfrut: Administrarea Viacorlix împreună cu grepfrut sau suc de grepfrut nu este recomandată deoarece biodisponibilitatea amlodipinei poate fi crescută la unii pacienți, ceea ce accentuează efectul de scădere a tensiunii arteriale.

Datorită efectelor fiecărui medicament din această combinaţie cu doze fixe asupra sarcinii şi alăptării, Viacorlix nu este recomandat în timpul primului trimestru de sarcină. Viacorlix este contraindicat în timpul trimestrului al doilea şi al treilea de sarcină. Viacorlix nu este recomandat în timpul alăptării. Decizia de întrerupere a alăptării sau de întrerupere a tratamentului cu Viacorlix trebuie luată ţinând cont de importanţa acestui tratament pentru mamă. Sarcină Perindopril: Utilizarea inhibitorilor ECA nu este recomandată în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea inhibitorilor ECA este contraindicată în timpul trimestrului al doilea şi al treilea de sarcină (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Dovezile epidemiologice privind riscul de teratogenitate, ca urmare a expunerii la inhibitori ai ECA în timpul primului trimestru de sarcină, nu sunt concludente; cu toate acestea, nu poate fi exclusă o creştere uşoară a acestui risc. Cu excepţia cazurilor în care continuarea tratamentului cu inhibitori ai ECA este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie să urmeze tratamente antihipertensive alternative, cu un profil de siguranţă dovedit pentru utilizarea în timpul sarcinii. Când sarcina este confirmată, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie întrerupt imediat şi, dacă este adecvat, se iniţiază terapia alternativă. La om, este cunoscut faptul că expunerea la terapia cu inhibitori ai ECA în timpul trimestrului al doilea şi al treilea de sarcină induce fetotoxicitate (reducerea funcţiei renale, oligohidramnios, întârzierea osificării craniului) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie) (vezi pct. 5.3). Dacă expunerea la inhibitori ai ECA s-a produs începând cu trimestrul al doilea de sarcină, se recomandă verificarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului. Sugarii ai căror mame au utilizat inhibitori ai ECA trebuie monitorizaţi strict pentru hipotensiune arterială (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Indapamidă: Datele privind utilizarea indapamidei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate (mai puţin de 300 de rezultate privind utilizarea în sarcină). Expunerea prelungită la diuretice tiazidice în timpul trimestrului al treilea de sarcină poate reduce volumul plasmatic matern precum şi fluxul sanguin utero-placentar, ceea ce poate determina ischemie feto-placentară şi întârzierea creşterii. În plus, după expunerea intrauterină a feților cu vârste gestaționale în apropierea termenului, s-au raportat cazuri rare de hipoglicemie şi trombocitopenie la nou-născuţi. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce privește toxicitatea asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Alăptare Viacorlix nu este recomandat în timpul alăptării. Perindopril: Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea perindoprilului în timpul alăptării, nu este recomandată administrarea de perindopril şi sunt de preferat tratamente alternative, cu profile de siguranţă mai bine stabilite pentru utilizare în timpul alăptării, în special în cazul alăptării unui nou- născut sau a unui sugar născut prematur. Amlodipină: Amlodipina se excretă în laptele uman. Din doza maternă sugarul primește un procent estimat la un interval intercuartil de 3 – 7%, cu un maximum de 15%. Efectul amlodipinei asupra sugarilor nu este cunoscut. Indapamidă: Există informaţii insuficiente cu privire la excreţia indapamidei/metaboliţilor acesteia în laptele uman. Poate să apară hipersensibilitate la medicamente derivate din sulfonamide şi hipokaliemie. Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuţi/sugari. Indapamida este strâns înrudită cu diureticele tiazidice care, administrate în timpul alăptării, au condus la reducerea sau chiar supresia lactaţiei. Fertilitate Comune perindoprilului şi indapamidei: Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere nu au evidenţiat nici un efect asupra fertilităţii la şobolani de ambele sexe (vezi pct. 5.3). Nu se anticipează nici un efect asupra fertilităţii la om. Amlodipină: La unii pacienţi trataţi cu blocante ale canalelor de calciu au fost raportate modificări biochimice reversibile la nivelul capului spermatozoizilor. Datele clinice cu privire la efectul potenţial al amlodipinei asupra fertilităţii sunt insuficiente. Într-un studiu efectuat la şobolani s-au observat reacţii adverse asupra fertilităţii la masculi (vezi pct. 5.3).