RCP · VANCOMICINA APTAPHARMA 1000 mg

Doze Dacă este cazul, vancomicina trebuie administrată în combinație cu alte medicamente antibacteriene. Administrare intravenoasă Doza inițială trebuie să se bazeze pe greutatea corporală totală. Ajustările ulterioare ale dozei trebuie să se bazeze pe concentrații serice pentru a atinge concentrații terapeutice vizate. Funcția renală trebuie luată în considerare pentru dozele ulterioare și intervalul de administrare. Pacienții cu vârsta de 12 ani și peste Doza recomandată este de 15 până la 20 mg/kg greutate corporală la fiecare 8 până la 12 ore (să nu depășească 2 g pe doză). La pacienții grav bolnavi, se poate folosi o doză de încărcare de 25-30 mg/kg greutate corporală pentru a facilita atingerea rapidă a concentrației serice de vancomicină vizate. Sugari și copii cu vârsta cuprinsă între o lună și mai puțin de 12ani: Doza recomandată este de 10 până la 15 mg/kg greutate corporală la fiecare 6 ore (vezi pct. 4.4). Nou-născuți la termen (de la naștere până la 27 de zile de vârstă postnatală) și nou-născuți înainte de termen (de la naștere până la data preconizată a nașterii plus 27 de zile) Pentru stabilirea regimului de dozare pentru nou-născuți, trebuie căutat sfatul unui medic cu experiență în gestionarea nou-născuților. O posibilă modalitate de dozare a vancomicinei la nou-născuți este ilustrată în tabelul următor: (vezi pct. 4.4) VPM (săptămâni) Doză (mg/kg) Intervalul de administrare (h)

29 < 15 24

29-35 15 12 > 35 15 8 VPM: vârsta post-menstruală [timpul scurs între prima zi a ultimei menstruații și naștere (vârsta gestațională) plus timpul scurs după naștere (vârsta post-natală)]. Profilaxia perioperatorie a endocarditei bacteriene la toate grupele de vârstă Doza recomandată este o doză inițială de 15 mg/kg înainte de inducerea anesteziei. În funcție de durata intervenției chirurgicale, poate fi necesară o a doua doză de vancomicină. Durata tratamentului Durata sugerată a tratamentului este prezentată în tabelul de mai jos. În orice caz, durata tratamentului trebuie adaptată tipului și severității infecției și răspunsului clinic individual. Indicație Durata tratamentului Infecții cutanate și ale țesuturilor moi complicate - Non-necrozatoare - Necrozatoare

7 până la 14 zile

4 până la 6 săptămâni*

Infecții osoase și articulare 4 până la 6 săptămâni** Pneumonie dobândită în comunitate 7 până la 14 zile Pneumonie dobândită în spital, inclusiv pneumonie asociată ventilației mecanice

7 până la 14 zile

Endocardită infecțioasă 4 până la 6 săptămâni*** *Continuați până când nu este necesară o debridare ulterioară, starea pacientului s-a îmbunătățit clinic, iar pacientul este afebril timp de 48 până la 72 de ore. **Cursuri mai lungi de tratament de suprimare orală cu antibiotice adecvate ar trebui să fie luate în considerare pentru infecțiile articulare protetice Durata și necesitatea terapiei combinate se bazează pe tipul de valvă și pe organism. Grupe speciale de pacienți Vârstnici Reducerea dozelor de întreținere poate fi necesară ca urmare a diminuării funcţiei renale induse de vârstă. Insuficiență renală La pacienții adulți și copii şi adolescenți cu insuficiență renală, trebuie luată în considerare o doză inițială, urmată de doze în funcție de concentrațiile serice minime de vancomicină și nu o schemă fixă de administrare a dozei, mai ales la pacienții cu insuficiență renală severă sau la cei care sunt supuși terapiei de substituție renală (TSR), din cauza numeroșilor factori variabili care pot influența concentrațiile serice de vancomicină la aceste grupe de pacienți. La pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată, doza inițială nu trebuie redusă. La pacienții cu insuficiență renală severă, este de preferat prelungirea intervalului de administrare, față de administrarea zilnică a unor doze mai reduse. Trebuie acordată o atenție corespunzătoare administrării concomitente cu medicamente care pot reduce clearance-ul vancomicinei și/sau potența reacțiile adverse la vancomicină (vezi pct. 4.4). Vancomicina este slab dializabilă prin hemodializă intermitentă. Cu toate acestea, utilizarea membranelor cu flux crescut și a terapiei de substituţie renală continuă (TSRC) crește clearance-ul vancomicinei și, în general, este necesară administrarea de doze de substituţie (de obicei după ședința de hemodializă, în cazul hemodializei intermitente). Adulţi Ajustările dozei la pacienții adulți s-ar putea baza pe rata de filtrare glomerulară estimată (RFGe) prin următoarea formulă: Bărbați: [Greutate (kg) x 140 - vârstă (ani)]/ 72 x creatinină serică (mg/dl) Femei: 0,85 x valoare calculată prin formula de mai sus. Doza inițială obișnuită pentru pacienții adulți este 15 până la 20 mg/kg care poate fi administrată la fiecare 24 de ore la pacienții cu clearance al creatininei între 20 și 49 ml/minut. La pacienții cu insuficiență renală severă (clearance al creatininei sub 20 ml/minut) sau la cei cu terapie substituţie renală, orarul de administrare și cantitatea dozelor ulterioare adecvate depind în mare măsură de modalitatea TSR și trebuie să se bazeze pe nivelurile minime de vancomicină serică și pe funcția renală reziduală (vezi pct. 4.4). În funcție de situația clinică, ar putea fi luată în considerare amânarea următoarei doze în așteptarea rezultatelor nivelurilor de vancomicină. La pacientul în stare critică cu insuficiență renală, doza inițială de încărcare (25 până la 30 mg/kg) nu trebuie redusă. Copii și adolescenţi Ajustările dozei la pacienții pediatrici cu vârsta de 1 an și peste s-ar putea baza pe rata de filtrare glomerulară estimată (RFGe) prin formula Schwartz revizuită: RFGe (ml/minut/1,73m2 ) = (înălțime cm x 0,413)/ creatinină serică (mg/dl) RFGe (ml/minut/1,73m2 )= (înălțime cm x 36,2/creatinină serică (μmol/l) Pentru nou-născuții și sugarii cu vârsta sub 1 an, ar trebui să se solicite consult de specialitate, deoarece formula Schwartz revizuită nu li se aplică. Recomandări orientative referitoare la doze pentru copii și adolescenți sunt prezentate în tabelul de mai jos, acestea urmând aceleași principii ca în cazul pacienților adulți. RFG (ml/min/1,73 m ) Doza i.v. Frecvență 50-30 15 mg/kg 12 ore 29-10 15 mg/kg 24 de ore < 10 10-15 mg/kg Reevaluarea dozei pe baza concentrațiilor serice* Hemodializă intermitentă Dializă peritoneală Terapia de substituție renală continuă

15 mg/kg Reevaluarea dozei pe baza

concentrațiilor serice* *Orarul de administrare și mărimea dozelor ulterioare adecvate depind în mare măsură de modalitatea de TSR și trebuie să se bazeze pe concentrațiile serice de vancomicină obținute anterior administrării și pe funcția renală reziduală. În funcție de situația clinică, ar putea fi luată în considerare amânarea următoarei doze, în așteptarea rezultatelor concentrațiilor de vancomicină. Insuficiență hepatică Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică. Sarcină Pot fi necesare doze semnificativ mărite pentru a atinge concentrații serice terapeutice la femeile gravide (vezi pct. 4.6). Pacienți obezi La pacienții obezi, doza inițială trebuie adaptată individual în funcție de greutatea corporală totală ca la pacienții non-obezi. Administrare orală Pacienții cu vârsta de 12 ani și peste Tratamentul infecției cu Clostridium difficile (ICD): Doza recomandată de vancomicină este de 125 mg la fiecare 6 ore timp de 10 zile pentru primul episod de ICD non-severă. Această doză poate fi crescută la 500 mg la fiecare 6 ore timp de 10 zile în caz de boală severă sau complicată. Doza zilnică maximă nu trebuie să depășească 2 g. La pacienții cu recidive multiple, se poate lua în considerare tratarea episodului curent de ICD cu vancomicină, 125 mg de patru ori pe zi timp de 10 zile, urmată fie de reducerea dozei, adică scăderea treptată a acesteia până la 125 mg pe zi, fie de o schemă terapeutică de tip intermiten, adică 125-500 mg/zi la fiecare 2-3 zile timp de cel puțin 3 săptămâni. Nou-născuți, sugari și copii cu vârsta sub 12 ani Doza recomandată de vancomicină este de 10 mg/kg pe cale orală la fiecare 6 ore timp de 10 zile. Doza zilnică maximă nu trebuie să depășească 2 g. Durata tratamentului cu vancomicină poate fi necesar a fi adaptată la cursul clinic individual al pacienților. Ori de câte ori este posibil, medicamentul antibacterian suspectat că a cauzat ICD trebuie întrerupt. Trebuie asigurată înlocuirea adecvată a fluidelor și a electroliților. Monitorizarea concentrațiilor serice de vancomicină: Frecvența monitorizării terapeutice a medicamentului (MTM) trebuie individualizată în funcție de situația clinică și răspunsul la tratament, pornind de la prelevarea zilnică de probe, care poate fi necesară în cazul unor pacienți instabili hemodinamic, și până la cel puțin o dată pe săptămână pentru pacienții stabili care răspund la tratament. La pacienții cu funcție renală normală, concentrația serică de vancomicină trebuie monitorizată în a doua zi de tratament, imediat înaintea administrării următoarei doze. La pacienții cu hemodializă intermitentă, nivelurile de vancomicină trebuie obținute de obicei înainte de începerea sesiunii de hemodializă. După administrarea orală, trebuie efectuată monitorizarea concentrațiilor serice de vancomicină la pacienții cu tulburări intestinale inflamatorii (vezi pct. 4.4). Nivelurile terapeutice (minime) ale vancomicinei în sânge ar trebui să fie în mod normal de 10-20 mg/l, în funcție de locul infecției și de sensibilitatea agentului patogen. Laboratoarele clinice recomandă, de obicei, valori de 15-20 mg/l pentru a acoperi mai bine agenții patogeni clasificați sensibil cu CMI ≥1 mg/l (vezi pct. 4.4 și 5.1). Metodele bazate pe model pot fi utile în predicția cerințelor privind dozele individuale pentru a ajunge la o ASC adecvată. Abordarea bazată pe model poate fi utilizată atât la calcularea dozei de început personalizate, cât și pentru ajustarea dozei pe baza rezultatelor MTM (vezi pct. 5.1). Mod de administrare: Administrare intravenoasă Vancomicina se administrează de obicei intravenos sub formă de perfuzie intermitentă, iar recomandările de dozare prezentate în această secțiune pentru calea intravenoasă corespund acestui tip de administrare. Vancomicina se administrează numai sub formă de perfuzie intravenoasă lentă cu o durată de cel puțin o oră sau la o rată maximă de 10 mg/min (oricare durează mai mult), care este suficient diluată (cel puțin 100 ml la 500 mg sau cel puțin 200 ml la 1000 mg) (vezi pct. 4.4). Pacienții al căror aport de lichide trebuie limitat pot primi, de asemenea, o soluție de 500 mg/50 ml sau 1000 mg/100 ml, deși riscul de efecte nedorite legate de perfuzie poate fi crescut cu aceste concentrații mai mari. Pentru informații despre prepararea soluției, a se vedea pct. 6.6. Perfuzia continuă de vancomicină poate fi luată în considerare, de exemplu, la pacienții cu clearance instabil al vancomicinei. Administrare orală Se poate utiliza conținutul flacoanelor destinate administrării parenterale. Fiecare doză poate fi reconstituită în 30 ml apă și fie administrată pacientului pentru a bea, fie administrată prin tub nasogastric (vezi, de asemenea, pct. 6.6).

Sarcina Nu există date suficiente privind administrarea vancomicinei la femeile gravide. Studiile de toxicologie reproductivă la animale nu au evidențiat nicio dovadă de vătămare a fătului (vezi pct. 5.3). Cu toate acestea, vancomicina traversează placenta și nu poate fi exclus un risc potențial de ototoxicitate embrionară sau neonatală și nefrotoxicitate (vezi pct. 5.1). Prin urmare, vancomicina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă este necesar și după o analiză atentă a riscurilor. Alăptarea Clorhidratul de vancomicină este excretat în laptele matern. La mamele care alăptează, vancomicina trebuie administrată foarte atent în ceea ce privește posibilele reacții la copii (afectarea florei intestinale cu diaree, colonizarea cu fungi de tipul levurilor și posibila sensibilizare). Având în vedere importanța administrării vancomicinei la o mamă, trebuie luată în considerare încetarea alăptării.