RCP · UROMITEXAN 400mg/4ml

Doze

Mesna trebuie administrată într-o doză suficientă pentru ca pacienţii să fie protejaţi în mod adecvat de efectele urotoxice ale oxazafosforinelor.

Debitul urinar trebuie menţinut la 100 ml/oră (necesar în orice tratament cu oxazafosforine) şi sumarul de urină trebuie monitorizat pe toată durata tratamentului pentru apariţia hematuriei sau proteinuriei. Durata tratamentului cu mesna trebuie să fie egală cu cea a tratamentului cu oxazafosforine plus timpul necesar pentru scăderea concentraţiei urinare a metaboliţilor oxazafosforinelor la valori non-toxice. Aceasta se produce, de obicei, la 8 - 12 ore după terminarea tratamentului cu oxazafosforine, dar durata poate fi variabilă în funcţie de schema terapeutică.

Copii şi adolescenţi

La copii, nu s-a stabilit cu exactitate siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu mesna. La copii, poate să fie necesară scurtarea intervalului dintre doze şi/sau creşterea numărului dozelor. Această schemă terapeutică protejează copiii care, în general, au un număr mare de micţiuni.

Vârstnici

Studiile clinice efectuate cu mesna nu au inclus un număr suficient de subiecţi cu vârste de peste 65 ani pentru a determina dacă răspunsul acestora la tratament este diferit de cel obţinut la pacienţii tineri. În general, stabilirea dozei la pacienţii vârstnici trebuie făcută cu prudenţă, având în vedere frecvenţa crescută a scăderii funcţiei hepatice, renale sau cardiace şi prezenţa afecţiunilor asociate sau a altor tratamente medicamentoase concomitente. Cu toate acestea, raportul dintre dozele de mesna şi oxazafosforine trebuie să rămână nemodificat.

Pacienţii cu risc crescut

Sunt pacienţii cu leziuni uroteliale datorate unui tratament anterior cu oxazafosforine sau radioterapiei pelvine sau care nu sunt protejaţi în mod adecvat cu doze uzuale de Uromitexan, de exemplu pacienţii cu antecedente de afecţiuni ale tractului urinar: trebuie administrată 40% din doza de oxazafosforine, la intervale mai scurte de 4 ore şi/sau trebuie crescut numărul dozelor.

La adulţi, dacă nu se recomandă altfel, administrarea intravenoasă a mesna se face la doze de 20% din doza de oxazafosforină în momentul zero (momentul administrării oxazafosforinelor) şi apoi la 4 şi 8 ore. Exemplu de administrare a mesna concomitent cu administrarea intravenoasă a oxazafosforinelor:

La copii, experienţa clinică a arătat că, în anumite cazuri, administrarea mesna la intervale mai scurte de timp este benefică (de exemplu la 3 ore, doza totală de mesna = 60% din doza de oxazafosforine).

În cazul tratamentului citostatic cu doze mari de oxazafosforine (de exemplu, înainte de transplantul de măduvă osoasă), doza totală de mesna poate fi crescută la 120 – 160% din doza de oxazafosforine. După administrarea a 20% din doza de mesna la momentul zero (corelat cu doza de oxazafosforine), se recomandă ca restul dozei calculate să fie administrat în perfuzie intravenoasă continuă cu durata de 24 ore. Ca alternativă, este posibilă administrarea intravenoasă in bolus, intermitentă: la adulţi, 40% din doză în trei prize (la 0, 4 şi 8 ore) sau 40% din doză în patru prize (la 0, 3, 6 şi 9 ore). La copii, datorită micţiunilor mai frecvente, administrarea intravenoasă in bolus trebuie întotdeauna efectuată la intervale mai scurte (de exemplu, 20% la 0, 1, 3, 6, 9, 12 ore). Este posibilă administrarea în perfuzii cu durată scurtă (15 minute) în locul administrării intravenoase in bolus.

In cazul administrării ifosfamidei în perfuzie continuă, s-a demonstrat că este benefică administrarea mesna în momentul zero, după administrarea intravenoasă in bolus iniţială de 20% (începutul perfuziei, momentul 0), continuată cu administrare în perfuzie până la o doză de 100% din doza de ifosfamidă, cu continuarea tratamentului uroprotector pentru încă 6 sau 12 ore după terminarea perfuziei cu ifosfamidă.

Exemplu de administrare a mesna concomitent cu administrarea de ifosfamidă în perfuzie cu durata de 24 ore:

concomitent cu administrarea perfuzabilă (≈62,5 mg mesna/kg) de ifosfamidă

Tratamentul intermitent cu oxazafosforine

Se administrează oral echivalentul a 40% din doza de oxazafosforine, doza fiind rotunjită la valoarea cea mai apropiată exprimată în comprimate întregi. Mesna trebuie administrată cu 2 ore înainte şi la 2 şi 6 ore după administrarea de oxazafosforine.

In cazul în care mesna se administrează mai întâi intravenos, doza administrată oral la 2 ore se înlocuieşte cu echivalentul a 20% din doza de oxazafosforine administrată intravenos la momentul iniţial.

Administrarea de ifosfamidă în perfuzie cu durata de 24 ore

Mesna trebuie administrată oral după terminarea administrării concomitente în perfuzie de ifosfamidă şi mesna, apoi după 2 şi 6 ore. Toate dozele sunt de 40% din doza de ifosfamidă, rotunjite la valoarea cea mai apropiată în comprimate întregi.

Administrarea de ifosfamidă în perfuzie continuă cu durată lungă

Mesna trebuie administrată oral după terminarea administrării concomitente în perfuzie de ifosfamidă şi mesna, apoi după 2 şi 6 ore. Toate dozele mesna administrate oral sunt de 40% din doza finală de ifosfamidă după 24 ore, rotunjite la valoarea cea mai apropiată în comprimate întregi.

Mod de administrare

Administrare intravenoasă.

Efectele sistemice ale oxazafosforinelor nu sunt afectate de mesna. Studiile clinice au demonstrat că supradozajul cu mesna nu a redus toxicitatea acută şi subacută, activitatea asupra leucocitelor şi eficacitatea imunosupresoare a oxazafosforinelor. De asemenea, studiile efectuate la animale cu ifosfamidă şi ciclofosfamidă pentru o varietate de tumori au demonstrat că mesna nu interferă cu activitatea antineoplazică a acestora. Tratamentul cu mesna poate determina apariţia de reacţii fals pozitive la testul cu dipstick pentru corpii cetonici (de exemplu, testul Rothera, testul cu reactivi N-Multistix) şi reacţii fals pozitive sau fals negative la testele rapide pentru depistarea hematuriei. Reacţia de culoare pentru corpii cetonici este roşie-violacee mai degrabă decît violet, este mai puţin stabilă şi dispare imediat la adăugarea de acid acetic glacial. Pentru depistarea precisă a hematuriei se recomandă examenul microscopic al urinei. De asemenea, mesna nu influenţează eficacitatea antineoplazică a altor citostatice (de exemplu, doxorubicină, BCNU, metotrexat, vincristină), nici efectul terapeutic al altor medicamente, cum sunt glicozizii digitalici.

Deoarece mesna se utilizează ca antitoxic în cadrul tratamentului citostatic cu oxazafosforine, administrarea sa în timpul sarcinii şi al alăptării se ghidează după criteriile aplicate în cazul acestui tip de tratament citostatic. Sarcina La gravide, nu există studii controlate adecvate. Studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte embriotoxice sau teratogene ale mesna. In timpul sarcinii, având în vedere că studiile cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la animale nu au întotdeauna valoare predictivă pentru răspunsul la om, acest medicament nu trebuie utilizat decât dacă este absolut necesar. Alăptarea Nu se ştie dacă mesna sau dimesna se excretă în laptele matern. Deoarece multe medicamente se excretă în lapte şi datorită potenţialului de apariţie la sugari a reacţiilor adverse determinate de mesna, trebuie luată o decizie cu privire la întreruperea alăptării sau a administrării medicamentului, în funcţie de importanţa acestuia pentru mamă.