RCP · UNIQUET 50 mg

Pentru fiecare indicaţie există scheme terapeutice diferite. Prin urmare, medicii trebuie să se asigure că pacienţii au primit informaţii clare cu privire la doza adecvată pentru afecţiunea lor.

Uniquet trebuie administrat o dată pe zi, fără aport alimentar. Comprimatele trebuie înghiţite întregi şi nu trebuie rupte, mestecate sau sfărâmate.

Adulţi

Pentru tratamentul schizofreniei şi al episoadelor maniacale moderate până la severe din cadrul tulburării afective bipolare:

Uniquet trebuie administrat cu cel puţin o oră înainte de masă. Doza zilnică la iniţierea tratamentului este 300 mg în Ziua 1 şi 600 mg în Ziua 2. Doza zilnică recomandată este de 600 mg, dar în funcţie de răspunsul clinic doza poate fi crescută până la 800 mg zilnic. Doza zilnică poate fi ajustată în cadrul intervalului de doze eficace cuprinse între 400 mg până la 800 mg pe zi, în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea pacientului. În cazul tratamentului de întreţinere în schizofrenie nu este necesară ajustarea dozelor.

Pentru tratamentul episoadelor depresive majore din tulburarea afectivă bipolară:

Uniquet trebuie administrat seara, la culcare. Doza zilnică totală pentru primele 4 zile de tratament este 50 mg (Ziua 1), 100 mg (Ziua 2), 200 mg (Ziua 3) şi 300 mg (Ziua 4). Doza zilnică recomandată este de 300 mg. În studiile clinice, nu s-au observat beneficii suplimentare în grupul la care s-a administrat doza de 600 mg comparativ cu grupul la care s-a administrat doza de 300 mg (vezi pct. 5.1). Anumiţi pacienţi pot beneficia însă de doza de 600 mg. Tratamentul cu doze mai mari de 300 mg trebuie iniţiat de către medici cu experienţă în tratamentul tulburării afective bipolare. La unii pacienţi, în eventualitatea situaţiilor de intolerabilitate, studiile clinice au indicat faptul că se poate lua în considerare o scădere a dozei la minim 200 mg.

Pentru prevenirea recurenţelor în tulburarea afectivă bipolară:

Pentru prevenirea recurenţei episoadelor maniacale, mixte sau depresive în tulburarea afectivă bipolară, pacienţii care au răspuns la Uniquet ca tratament acut al tulburării afective bipolare trebuie să continue tratamentul cu Uniquet în aceeaşi doză administrată seara la culcare. Doza de Uniquet poate fi ajustată în funcţie de răspunsul clinic şi tolerabilitatea individuală în intervalul de doze cuprinse între 300 mg până la 800 mg pe zi. Este important să fie utilizată cea mai mică doză eficace ca tratament de întreţinere.

Ca terapie adăugată la tratamentul episoadelor depresive majore în TDM:

Uniquet trebuie administrat seara, înainte de culcare. Doza zilnică la începutul tratamentului este de 50 mg în ziua 1 şi ziua 2 şi de 150 mg în ziua 3 şi ziua 4. Efectul antidepresiv a fost observat la doze de 150 şi 300 mg pe zi în studiile cu durată scurtă în cadrul cărora s-a utilizat ca terapie adăugată (cu amitriptilină, bupropion, citalopram, duloxetin, escitalopram, fluoxetină, paroxetină, sertralină şi venlafaxină – vezi pct. 5.1) şi la 50 mg pe zi în studiile pe termen scurt în cadrul cărora s-a administrat ca monoterapie. Există un risc crescut de evenimente adverse la doze mai mari. Ca urmare, medicii trebuie să se asigure că pentru tratament este utilizată cea mai mică doză eficace, începând cu 50 mg pe zi. Necesitatea de a creşte doza de la 150 mg până la 300 mg pe zi trebuie să se bazeze pe evaluarea fiecărui pacient în parte.

Trecerea de la tratamentul cu quetiapină comprimate cu eliberare imediată:

Pentru o administrare mai comodă, pacienţii care urmează un tratament cu quetiapină comprimate cu eliberare imediată cu doze zilnice divizate, pot trece la tratamentul cu Uniquet comprimate cu eliberare prelungită utilizând o doză echivalentă cu doza zilnică totală de quetiapină cu eliberare imediată, doză care poate fi administrată o singură dată pe zi. Pot fi necesare ajustări individuale ale dozelor.

Vârstnici:

Similar altor antipsihotice şi antidepresive, Uniquet trebuie administrat cu prudenţă la vârstnici, mai ales în timpul perioadei de iniţiere a tratamentului. Ritmul de creştere treptată a dozelor de Uniquet poate fi încetinit, iar doza terapeutică poate fi mai mică decât cea utilizată în cazul pacienţilor mai tineri. Clearance-ul plasmatic mediu al quetiapinei a fost mai mic cu 30% până la 50% în cazul pacienţilor vârstnici comparativ cu pacienţii mai tineri. Tratamentul la pacienţii vârstnici trebuie iniţiat cu o doză de 50 mg pe zi. Doza poate fi crescută cu câte 50 mg pe zi până la o doză eficace, în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea pacientului.

La pacienţii vârstnici cu episoade depresive majore în cadrul TDM, tratamentul trebuie iniţiat cu 50 mg pe zi în zilele 1-3, crescând doza până la 100 mg pe zi în ziua 4 şi până la 150 mg pe zi în ziua 8. Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, începând cu 50 mg pe zi. În funcţie de evaluarea fiecărui pacient în parte, dacă se impune creşterea dozei la 300 mg pe zi, aceasta nu trebuie efectuată înainte de ziua 22 a tratamentului.

Siguranţa şi eficacitatea nu au fost evaluate la pacienţi cu vârsta peste 65 de ani cu episoade depresive din cadrul tulburării afective bipolare.

Copii şi adolescenţi:

Uniquet nu este indicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor care să susţină administrarea la această grupă de vârstă. Datele disponibile din studiile controlate cu placebo sunt descrise la pct. 4.4, 4.8, 5.1 şi 5.2.

Insuficienţă renală:

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală.

Insuficienţă hepatică:

Quetiapina este metabolizată în cantitate mare la nivel hepatic. Prin urmare, Uniquet trebuie utilizat cu prudenţă în cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică cunoscută, în special în timpul perioadei de iniţiere a tratamentului. Pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie să înceapă tratamentul cu 50 mg pe zi. Doza poate fi crescută cu câte 50 mg pe zi până la o doză eficace, în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea pacientului.

Deoarece quetiapina are efecte în primul rând la nivelul sistemului nervos central (SNC), aceasta trebuie administrată cu prudenţă în asociere cu alte medicamente care acţionează la nivel central sau cu alcoolul etilic. Este necesară prudență ȋn tratarea pacienților care au primit alte medicamente care au efecte anti- colinergice (muscarinice) (vezi pct. 4.4). Enzima 3A4 a citocromului P450 (CYP) este principala enzimă implicată în metabolizarea quetiapinei prin intermediul sistemului citocromului P450. Într-un studiu al interacţiunilor efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de quetiapină (doze de 25 mg) şi ketoconazol, un inhibitor al CYP3A4, a provocat o creştere a ASC a quetiapinei de 5 până la 8 ori. Din aceste considerente, se contraindică administrarea concomitentă de quetiapină şi inhibitori ai CYP3A4. De asemenea, nu se recomandă utilizarea quetiapinei împreună cu sucul de grepfruit. Într-un studiu clinic cu administrare de doze repetate, efectuat pentru evaluarea proprietăţilor farmacocinetice ale quetiapinei administrate înaintea şi în cursul tratamentului cu carbamazepină (un inductor enzimatic hepatic cunoscut), administrarea concomitentă a carbamazepinei a determinat o creştere semnificativă a clearance-ului quetiapinei. Această creştere a clearance-ului a redus expunerea sistemică la quetiapină (măsurată cu ajutorul ASC) în medie cu 13% din expunerea observată în timpul administrării quetiapinei în monoterapie; cu toate acestea, la unii pacienţi, s-a observat un efect mai puternic. Ca o consecinţă a acestei interacţiuni, poate apărea scăderea concentraţiilor plasmatice, ceea ce ar putea afecta eficacitatea tratamentului cu quetiapină. Administrarea concomitentă de quetiapină cu fenitoină (un alt inductor al enzimelor microzomale) determină o creştere deosebit de pronunţată a clearance-ului quetiapinei, cu aproximativ 450%. La pacienţii trataţi cu un inductor enzimatic hepatic, iniţierea tratamentului cu quetiapină trebuie să aibă loc numai în cazul în care medicul consideră că beneficiile administrării quetiapinei depăşesc riscurile asociate întreruperii tratamentului cu inductorul enzimatic hepatic. Este important ca orice modificare a administrării inductorilor enzimatici să se facă gradat şi ca aceştia să fie înlocuiţi, dacă este necesar, cu un medicament non - inductor (de exemplu valproat de sodiu) (vezi şi pct. 4.4.). Proprietăţile farmacocinetice ale quetiapinei nu au fost modificate semnificativ ca urmare a administrării concomitente a următoarelor antidepresive imipramină (un inhibitor cunoscut al CYP 2D6) şi fluoxetină (un inhibitor cunoscut al CYP 3A4 şi al CYP 2D6). Proprietăţile farmacocinetice ale quetiapinei nu au fost modificate semnificativ ca urmare a administrării concomitente a următoarelor antipsihotice risperidonă sau haloperidol. Administrarea concomitentă de quetiapină şi tioridazină provoacă o creştere a clearance-ului quetiapinei cu aproximativ 70%. Proprietăţile farmacocinetice ale quetiapinei nu au fost modificate ca urmare a administrării concomitente de cimetidină. Proprietăţile farmacocinetice ale litiului nu s-au modificat când a fost administrat în asociere cu quetiapină. În cadrul unui studiu randomizat cu durata de 6 săptămâni efectuat cu litiu și quetiapină comprimate cu eliberare prelungită comparativ cu placebo și quetiapină comprimate cu eliberare prelungită la pacienţii adulţi cu manie acută, a fost observată o incidență mai mare a simptomelor extrapiramidale (în special tremuratul), a somnolenței și a creșterii în greutate la grupul cu litiu ca adjuvant față de grupul cu placebo ca adjuvant (vezi pct. 5.1). Proprietăţile farmacocinetice ale valproatului de sodiu şi ale quetiapinei nu au fost modificate într-o măsură care să fie relevantă din punct de vedere clinic când aceste două medicamente au fost administrate concomitent. Un studiu retrospectiv efectuat la copii şi adolescenţi cărora li s-a administrat valproat, quetiapină sau ambele a constatat o incidenţă mai mare a leucopeniei şi neutropeniei în grupul care la care s-a administrat terapie concomitentă, în comparaţie cu grupurile la care s-a administrat monoterapie. Nu s-au efectuat studii cu privire la interacţiunile specifice cu medicamentele cardiovasculare utilizate în mod obişnuit. Este necesară prudenţă la administrarea concomitentă a quetiapinei cu medicamente cunoscute că pot induce dezechilibru hidro-electrolitic sau pot prelungi intervalul QTc. La pacienţii trataţi cu quetiapină au fost raportate rezultate fals pozitive ale testelor pentru metadonă şi antidepresive triciclice efectuate prin metode enzimatice. Se recomandă o tehnică cromatografică adecvată pentru verificarea rezultatelor obţinute prin metode enzimatice.

Sarcina Primul trimestru de sarcină Cantitatea moderată de date publicate privind sarcinile expuse la quetiapină (adică între 300 și 1000 de sarcini duse la termen), inclusiv raportări individuale și unele studii observaționale, nu a sugerat un risc crescut de apariție de malformații în urma tratamentului. Totuși, pe baza datelor disponibile, nu poate fi trasă o concluzie clară. Studiile la animale au demonstrat toxicitatea asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). De aceea, quetiapina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiile justifică riscurile potenţiale. Al treilea trimestru de sarcină Nou-născuţii expuşi la antipsihotice (inclusiv quetiapină) în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină prezintă risc de reacţii adverse, incluzând simptome extrapiramidale şi/sau de întrerupere care pot varia ca gravitate şi durată după naştere. S-au raportat agitaţie, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenţă, detresă respiratorie sau tulburări legate de hrănire. Prin urmare, nou-născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie. Alăptarea Pe baza datelor foarte limitate provenind din rapoartele publicate privind excreţia quetiapinei în laptele uman, pentru dozele terapeutice, excreţia quetiapinei pare a fi inconsecventă. Având în vedere lipsa unor date concludente, ținând cont de beneficiile alăptării pentru copil și de cele ale tratamentului pentru mamă, trebuie luată o decizie privind fie întreruperea alăptării, fie întreruperea tratamentului cu quetiapină. Fertilitatea Efectele quetiapinei asupra fertilității la om nu au fost studiate. La șobolani au fost observate efecte legate de valori crescute ale prolactinei, dar acestea nu sunt relevante direct pentru oameni (vezi pct.