RCP · UNASYN 375 mg

Doze

Doza de sultamicilină recomandată la adulţi (inclusiv vârstnici) este de 375 mg-750 mg, de două ori pe zi. În general, atât la adulţi, cât şi la copii, tratamentul trebuie continuat încă 48 de ore de la remisia pirexiei şi a altor simptome clinice de infecţie.

Durata uzuală a tratamentului este de 5-14 zile, dar aceasta poate fi extinsă dacă se consideră necesar.

În tratamentul gonoreei necomplicate, sultamicilina poate fi administrată oral ca doză unică de 2,25 g (şase comprimate filmate a 375 mg). Concomitent, trebuie administrat probenecid 1 g, pentru a menţine pe o durată mai lungă concentraţiile plasmatice de sulbactam şi ampicilină.

Gonoreea însoţită de suspiciune de leziuni sifilitice necesită examen la microscopul cu câmp întunecat înainte de administrarea de sultamicilină şi efectuarea lunară de teste serologice timp de minimum 4 luni. În cazul infecţiilor cu streptococ beta-hemolitic, se recomandă cel puţin 10 zile de tratament, pentru a preveni instalarea reumatismului articular acut sau a glomerulonefritei.

Copii şi adolescenţi

Unasyn este contraindicat la copii cu vârsta sub 6 ani datorită formei farmaceutice.

La copiii cu greutatea corporală mai mică de 30 kg, doza de sultamicilină în cazul majorităţii infecţiilor este de 25-50 mg/kg şi zi, divizat în două prize, în funcţie de severitatea infecţiei şi de recomandarea medicului. La copiii cu greutatea corporală de minimum 30 kg se administrează aceleaşi doze ca şi la adulţi.

Pacienţi cu insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min), cinetica eliminării sulbactamului şi ampicilinei sunt similar afectate, de aceea raportul plasmatic al celor două antibiotice rămâne constant. Doza de sultamicilină la aceşti pacienţi trebuie administrată mai rar, la fel ca şi în cazul tratamentului uzual cu ampicilină.

Alopurinol: administrarea alopurinolului în asociere cu ampicilină creşte substanţial incidenţa eritemului cutanat tranzitor, comparativ cu pacienţii cărora li s-a administrat numai ampicilină. Anticoagulante: penicilinele pot induce modificări ale agregării plachetare şi testelor de coagulare. Aceste efecte pot fi aditive în cazul administrării în asociere cu anticoagulante. Bacteriostatice (cloramfenicol, eritromicină, sulfonamide şi tetracicline): bacteriostaticele pot interfera cu efectul bactericid al penicilinelor, de aceea, se recomandă evitarea administrării în asociere. Contraceptive orale cu estrogeni: au fost raportate cazuri de diminuare a eficacităţii contraceptivelor orale la femeile cărora li s-a administrat ampicilină, având ca rezultat instalarea sarcinii neplanificate. Deşi această asociere este neconvingătoare, în timpul tratamentului cu ampicilină, pacientele trebuie sfătuite să opteze pentru mijloace contraceptive alternative sau măsuri suplimentare de contracepţie. Metotrexat: administrarea în asociere cu peniciline a determinat scăderea clearance-ului metotrexatului şi creşterea consecutivă a toxicităţii metotrexatului. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie. Dozele de leucovorin trebuie crescute şi administrate pe o perioadă mai lungă. Probenecid: administrat în asociere, probenecidul diminuează secreţia tubulară renală de ampicilină şi sulbactam; acest fapt duce la concentraţii plasmatice crescute şi prelungite, creşterea timpului de înjumătăţire plasmatică şi creşterea riscului de toxicitate. Afectarea testelor de laborator: în cadrul testelor urinare cu reactiv Benedict, Fehling sau ClinitestTM au fost raportate glicozurii fals-pozitive. În cazul administrării ampicilinei la gravide, a fost observată scăderea tranzitorie a concentraţiei plasmatice a estriolului, estriol-glucuronidului, estronei conjugate şi estradiolului. Acest efect este posibil şi în cazul administrării intramusculare sau intravenoase a asocierii sulbactam sodic- ampicilină sodică.

Fertilitatea La animale, studiile asupra funcţiei de reproducere nu au demonstrat afectarea fertilităţii sau leziuni ale fătului cauzate de sultamicilină. Sarcina Sulbactamul și ampicilina traversează bariera fetoplacentară. Cu toate acestea, nu a fost determinată siguranţa administrării la gravide. De aceea, în timpul sarcinii, sultamicilina trebuie administrată numai dacă beneficiul preconizat depăşeşte riscul potenţial. Alăptarea Nu se recomandă administrarea sultamicilinei la femeile care alăptează. Concentraţii mici de ampicilină şi sulbactam sunt excretate în laptele matern. Administrarea sultamicilinei la femeile care alăptează poate determina sensibilizare, diaree, candidoze şi eritem cutanat la sugar.