RCP · TYVERB

Pentru stabilirea dozei şi a vitezei de perfuzare se va avea în vedere capacitatea organismului de a elimina lipidele şi de a metaboliza glucoza (vezi pct. 4.4 ,,Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”).

Doze

Doza recomandată trebuie individualizată, iar la alegerea dimensiunii ambalajului se vor avea în vedere starea clinică a pacientului, greutatea corporală şi necesarul nutriţional.

Adulţi

Necesarul de nitrogen pentru menţinerea masei proteice corporale depinde de starea clinică a pacientului (de exemplu, starea nutriţională şi gradul de stres catabolic). Pentru o stare nutriţională normală, necesarul zilnic de nitrogen este de 0,10-0,15 g nitrogen/kg şi zi. La pacienţii cu stres metabolic moderat până la sever, cu sau fără malnutriţie, necesarul este de aproximativ 0,15-0,30 g nitrogen/kg şi zi (1,0-2,0 g aminoacizi/kg şi zi).

Corespunzător, necesarul comun acceptat de glucoză şi de lipide este de 2,0-6,0 g, respectiv 1,0-2,0 g.

Doza recomandată este de 0,10-0,15 g nitrogen/kg şi zi (0,7-1,0 g aminoacizi/kg şi zi) şi un total energetic de 20-30 kcal/kg şi zi, corespunzând la 27-40 ml Kabiven Peripheral/kg şi zi.

Nevoile energetice totale depind de starea clinică a pacientului şi au valori cuprinse între 20-30 kcal/kg şi zi. La pacienţii obezi, stabilirea dozei trebuie să se bazeze pe valoarea greutăţii ideale estimate.

Kabiven Peripheral este disponibil în trei mărimi de ambalaj, destinate pacienţilor cu necesităţi nutriţionale moderat crescute, normale sau scăzute. Pentru a realiza o nutriţie parenterală totală, poate fi necesară administrarea suplimentară de oligoelemente, vitamine şi electroliţi.

Copii şi adolescenţi

Stabilirea dozei depinde de capacitatea individuală de a metaboliza substanţele nutritive.

În general, la copiii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 10 ani, perfuzarea va fi iniţiată cu doze mici, de 14-28 ml/kg (corespunzând la 0,49-0,98 g lipide/kg şi zi, 0,34-0,67 g aminoacizi/kg şi zi, respectiv 0,95-1,9 g glucoză/kg şi zi), care vor fi crescute ulterior cu 10-15 ml/kg şi zi până la o doză maximă de 40 ml/kg şi zi.

La copiii cu vârsta peste 10 ani, se recomandă aceleaşi doze ca la adulţi.

Nu se recomandă administrarea Kabiven Peripheral copiilor cu vârsta sub 2 ani, deoarece la această vârstă cisteina poate fi considerată un aminoacid condiţionat esenţial.

Viteza de perfuzare

Viteza de perfuzare maximă pentru glucoză este de 0,25 g/kg şi oră.

Viteza de perfuzare maximă pentru aminoacizi nu trebuie să depăşească 0,1 g/kg şi oră.

Viteza de perfuzare maximă pentru lipide nu trebuie să depăşească 0,15 g/kg şi oră.

Viteza de perfuzare pentru Kabiven Peripheral nu trebuie să depăşească 3,7 ml/kg şi oră (corespunzând la 0,25 g glucoză, 0,09 g aminoacizi şi 0,13 g lipide/kg).

Durata recomandată a perfuziei cu Kabiven Peripheral este de 12-24 ore.

Doza zilnică maximă recomandată

Doza zilnică maximă recomandată este de 40 ml/kg şi zi. Această doză este echivalentă cu un sac a 2400 ml emulsie perfuzabilă, pentru un pacient cu greutatea de 64 kg şi asigură un aport de 0,96 g aminoacizi/kg şi zi (0,16 g nitrogen/kg şi zi), respectiv 25 kcal/kg şi zi energie non-proteică (2,7 g glucoză/kg şi zi şi 1,4 g lipide/kg şi zi).

Doza zilnică maximă recomandată variază în funcţie de starea clinică a pacientului şi se poate modifica chiar de la zi la zi.

Mod de administrare

Kabiven Peripheral se perfuzează printr-o venă periferică sau centrală. Perfuzia va dura atât timp cât este necesar, în funcţie de starea clinică a pacientului.

Pentru reducerea riscului de tromboflebită în cazul perfuziei pe o venă periferică, se recomandă schimbarea zilnică a locului administrării.

Efecte ale altor medicamente asupra lapatinibului Lapatinib este metabolizat predominant de către CYP3A (vezi pct. 5.2). La voluntari sănătoşi cărora li s-a administrat ketoconazol, un puternic inhibitor al CYP3A4, în doză de 200 mg de două ori pe zi timp de 7 zile, expunerea sistemică la lapatinib (100 mg pe zi) a crescut de circa 3,6 ori, iar timpul de înjumătăţire a crescut de 1,7 ori. Administrarea concomitentă de Tyverb cu inhibitori puternici ai CYP3A4 (de exemplu ritonavir, saquinavir, telitromicină, ketoconazol, itraconazol, voriconazol, posaconazol, nefazodonă) trebuie evitată. Administrarea concomitentă de Tyverb cu inhibitori moderaţi ai CYP3A4 trebuie iniţiată cu prudenţă, iar reacţiile adverse clinice trebuie atent monitorizate. La voluntari sănătoşi cărora li s-a administrat carbamazepină, un inductor al CYP3A4, în doze de 100 mg de două ori pe zi timp de 3 zile şi 200 mg de două ori pe zi timp de 17 zile, expunerea sistemică la lapatinib a scăzut cu aproximativ 72%. Administrarea concomitentă de Tyverb cu inductori cunoscuţi ai CYP3A4 (de exemplu rifampicină, rifabutină, carbamazepină, fenitoină sau Hypericum perforatum [sunătoare]) trebuie evitată. Lapatinib este un substrat al proteinelor transportoare Pgp şi BCRP. Inhibitorii (ketoconazol, itraconazol, chinidină, verapamil, ciclosporină și eritromicină) şi inductorii (rifampicină și sunătoare) acestor proteine poate influenţa expunerea la lapatinib şi/sau distribuţia acestuia (vezi pct. 5.2). Solubilitatea lapatinibului este dependentă de pH. Trebuie evitat tratamentul concomitent cu medicamente care cresc pH-ul gastric, deoarece solubilitatea şi absorbţia lapatinibului pot scădea. Tratamentul anterior cu un inhibitor al pompei de protoni (esomeprazol) a scăzut, în medie, expunerea la lapatinib cu 27% (interval: 6% până la 49%). Acest efect scade o dată cu creşterea vârstei de la aproximativ 40 la 60 de ani. Efectele lapatinibului asupra altor medicamente In vitro, la concentraţii semnificative clinic, lapatinibul inhibă CYP3A4. Administrarea orală concomitentă de Tyverb cu midazolam a determinat o creştere cu aproximativ 45% a ASC pentru midazolm. Nu s-a înregistrat nicio creştere semnificativă clinic a ASC în cazul administrării intravenoase a midazolam. Administrarea orală concomitentă de Tyverb cu medicamente cu indice terapeutic îngust, care sunt substraturi ale CYP3A4 (de ex. cisapridă, pimozidă şi chinidină) trebuie evitată (vezi punctele 4.4 şi 5.2). In vitro, la concentraţii semnificative clinic, lapatinibul inhibă CYP2C8. Administrarea concomitentă de Tyverb cu medicamente cu indice terapeutic îngust, care sunt substraturi ale CYP2C8 (de ex. repaglinidă) trebuie evitată (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Administrarea concomitentă de lapatinib cu paclitaxel intravenos a crescut expunerea paclitaxelului cu 23%, datorită inhibiţiei CYP2C8 şi/sau a Pgp de către lapatinib. În studiile clinice a fost observată o creştere a incidenţei şi a severităţii diareei şi neutropeniei la utilizarea acestei combinaţii. Se recomandă prudenţă dacă se administrează concomitent lapatinib cu paclitaxel. Administrarea concomitentă de lapatinib cu docetaxel intravenos nu a afectat semnificativ ASC sau Cmax a vreunei dintre cele două substanţe active. Cu toate acestea, apariţia neutropeniei induse de docetaxel a fost crescută. Administrarea concomitentă de Tyverb cu irinotecan (în cazul administrării în cadrul terapiei FOLFIRI) a determinat o creştere cu aproximativ 40% a ASC pentru SN-38, metabolitul activ al irinotecanului. Mecanismul exact al acestei interacţiuni nu este cunoscut, dar se presupune că se datorează inhibării uneia sau mai multor proteine transportoare, de către lapatinib. Se recomandă monitorizarea cu atenţie a reacţiilor adverse în cazul administrării concomitente a Tyverb cu irinotecan şi luarea în considerare a unei eventuale scăderi a dozei de irinotecan. Lapatinib inhibă proteina transportoare Pgp in vitro la concentraţii relevante clinic. Administrarea concomitentă de lapatinib cu digoxină administrată oral a condus la creşterea cu aproximativ 80% a ASC a digoxinei. Este necesară prudenţă când se dozează lapatinib concomitent cu medicamente cu indice terapeutic îngust care sunt substraturi ale Pgp, şi trebuie avută în vedere o scădere a dozei de substrat pentru Pgp. Lapatinib inhibă proteinele transportoare BCRP şi OATP1B1 in vitro. Semnificaţia clinică a acestui efect nu a fost evaluată. Nu poate fi exclus ca lapatinib să afecteze farmacocinetica substraturilor pentru BCRP (de ex. topotecan) şi OATP1B1 (de ex. rosuvastatină) (vezi pct. 5.2). Administrarea concomitentă de Tyverb cu capecitabină, letrozol sau trastuzumab nu a influenţat semnificativ farmacocinetica acestor medicamente (sau a metaboliţilor capecitabinei) sau a lapatinibului. Interacţiuni cu alimente şi băuturi Biodisponibilitatea lapatinibului creşte de circa 4 ori când este administrat cu alimente, depinzând de exemplu de conţinutul în grăsime al alimentului. Mai mult, în funcţie de tipul de alimente, biodisponibilitatea este de aproximativ 2-3 ori mai mare atunci când lapatinib este administrat la 1 oră după masă, comparativ cu administrarea cu 1 oră înainte de prima masă a zilei (vezi punctele 4.2 şi 5.2). Sucul de grapefruit poate inhiba CYP3A4 în peretele intestinal şi poate creşte biodisponibilitatea lapatinibului, şi de aceea trebuie evitat în timpul tratamentului cu Tyverb.

Femeile aflate la vârstă fertilă Femeile aflate la vârstă fertilă trebuie sfătuite să folosească metode contraceptive eficiente şi să evite să rămână gravide în timpul tratamentului cu Tyverb și timp de minimum 5 zile de la ultima doză. Sarcina Nu există date adecvate privind utilizarea de Tyverb de către femeile gravide. Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial la om nu este cunoscut. Tyverb nu trebuie folosit în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar. Alăptarea Siguranţa utilizării Tyverb în timpul alăptării nu a fost stabilită. Nu se cunoaşte dacă lapatinib se excretă în laptele matern. La şobolani, a fost observată întârzierea creşterii puilor care au fost expuşi la lapatinib prin alăptare. Alăptarea trebuie întreruptă definitiv la femeile la care se administrează tratament cu Tyverb și timp de minimum 5 zile de la ultima doză. Fertilitatea Nu există date adecvate privind utilizarea Tyverb la femeile aflate la vârstă fertilă.