RCP · TYRUKO 300 mg
Fișă tehnică pentru profesioniști. Text oficial (ANMDMR).
- Denumire comună (DCI): TYRUKO 300 mg
- Cod ATC: L04AG03
- Forma farmaceutică: concentrat pentru soluție perfuzabilă
- Concentrație: 20mg/ml
- Deținătorul autorizației: SANDOZ GMBH - AUSTRIA
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Doze
Comprimatele masticabile/dispersabile pot fi mestecate, dispersate într-o cantitate mică de apă (cel puţin cât pentru a acoperi întregul comprimat) sau înghiţite întregi cu puţină apă. Nu încercaţi să administraţi cantităţi parţiale din comprimatele masticabile/dispersabile.
Dacă doza calculată de lamotrigină (de exemplu pentru tratamentul copiilor cu epilepsie sau al pacienţilor cu insuficienţă hepatică) nu este echivalentă cu un număr de comprimate întregi, doza care trebuie administrată va fi egală cu numărul cel mai mic de comprimate întregi.
Reluarea terapiei
La pacienţii care au întrerupt administrarea de Lamictal, indiferent de motiv, atunci când reîncep tratamentul cu Lamictal, medicul trebuie să evalueze necesitatea de a creşte treptat doza până la cea de întreţinere, deoarece riscul de erupţie cutanată gravă este asociat cu doze iniţiale mari şi cu depăşirea dozelor de lamotrigină recomandate pentru creşterea dozei (vezi pct. 4.4). Cu cât este mai mare intervalul de timp de la doza anterioară, cu atât este necesară atenţie sporită în privinţa creşterii dozelor până la cea de întreţinere. Când intervalul de la întreruperea administrării de lamotrigină depăşeşte de cinci ori timpul de înjumătăţire plasmatică (vezi pct. 5.2), doza de Lamictal trebuie în general crescută treptat până la doza de întreţinere în conformitate cu schema corespunzătoare.
Se recomandă ca tratamentul cu Lamictal să nu fie reluat la pacienţii care l-au întrerupt ca urmare a unei erupţii cutanate asociate cu un tratament anterior cu lamotrigină, cu excepţia cazului în care beneficiul potenţial depăşeşte în mod clar riscurile.
Epilepsie
Creşterea treptată a dozelor şi dozele de întreţinere recomandate pentru adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 13 ani şi peste (Tabelul 1) şi pentru copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani (Tabelul
2) sunt prezentate mai jos. Doza iniţială şi creşterea ulterioară a dozei nu trebuie depăşite deoarece există riscul de apariţie a unei erupţii cutanate (vezi pct. 4.4).
În cazul în care administrarea altor medicamente antiepileptice (MAE) este oprită sau când sunt asociate alte MAE/medicamente la schemele terapeutice care conţin lamotrigină, trebuie avut în vedere efectul pe care acest lucru îl poate avea asupra farmacocineticii lamotriginei (vezi pct 4.5).
Tabelul 1: Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 13 ani şi peste – schema terapeutică recomandată în epilepsie
| Schema terapeutică | Săptămâna 1 + 2 | Săptămâna 3 + 4 | Doza de întreţinere uzuală |
|---|---|---|---|
| Monoterapie: | 25 mg/zi (o dată pe zi) | 50 mg/zi (o dată pe zi) | 100 − 200 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) |
| Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 50 - 100 mg la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim La unii pacienţi a fost necesară o doză de 500 mg/zi pentru obţinerea răspunsului dorit | |||
|---|---|---|---|
| Terapie adjuvantă în asociere CU valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5): | |||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul asocierii cu valproat indiferent de medicaţia concomitentă | 12,5 mg/zi (administrată ca 25 mg o dată la două zile) | 25 mg/zi (o dată pe zi) | 100 − 200 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 25 – 50 mg la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim |
| Terapie adjuvantă FĂRĂ valproat şi în asociere CU inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5): | |||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în absenţa valproatului, dar în asociere cu: fenitoină carbamazepină fenobarbital primidonă rifampicină lopinavir/ritonavir | 50 mg/zi (o dată pe zi) | 100 mg/zi (în 2 prize zilnice) | 200 − 400 mg/zi (în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 100 mg la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim La unii pacienţi a fost necesară o doză de 700 mg/zi pentru obţinerea răspunsului dorit |
| Terapie adjuvantă FĂRĂ valproat şi FĂRĂ inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei ( vezi pct. 4.5): | |||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul asocierii cu alte medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei | 25 mg/zi (o dată pe zi) | 50 mg/zi (o dată pe zi) | 100 − 200 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 50 - 100 mg la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim |
| La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu lamotrigina (vezi pct. 4.5), trebuie utilizat regimul terapeutic pentru administrarea de lamotrigină în asociere cu valproat. |
Tabelul 2: Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani – schema terapeutică recomandată în epilepsie (doza zilnică totală în mg/kg şi zi)**
Schema terapeutică Săptămâna Săptămâna Doza de întreţinere uzuală 1 + 2 3 + 4
| Monoterapia în crizele convulsive sub formă de absenţe tipice: | 0,3 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) | 0,6 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) | 1 – 15 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 0,6 mg/kg/zi la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim, cu o doză de întreţinere maximă de 200 mg/zi |
| Terapie adjuvantă în asociere CU valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5): | |||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul asocierii cu valproat indiferent de medicaţia concomitentă | 0,15 mg/kg şi zi* (o dată pe zi) | 0,3 mg/kg şi zi (o dată pe zi) | 1 − 5 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 0,3 mg/kg/zi la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim, cu o doză de întreţinere maximă de 200 mg/zi |
| Terapie adjuvantă FĂRĂ valproat şi în asocire CU inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5): | |||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în absenţa valproatului, dar în asociere cu: fenitoină carbamazepină fenobarbital primidonă rifampicină lopinavir/ritonavir | 0,6 mg/kg şi zi (în două prize zilnice) | 1,2 mg/kg şi zi (în două prize zilnice) | 5 − 15 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 1,2 mg/kg/zi la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim, cu o doză de întreţinere maximă de 400 mg/zi |
| Terapie adjuvantă FĂRĂ valproat şi FĂRĂ inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5): | |||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul asocierii cu alte medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei | 0,3 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) | 0,6 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) | 1 − 10 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 0,6 mg/kg/zi la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim, cu o doză de întreţinere maximă de 200 mg/zi |
| La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu lamotrigina (vezi pct. 4.5), trebuie utilizat regimul terapeutic recomandat pentru administrarea de lamotrigină în asociere cu valproat. |
* (în cazul în care doza de 2 mg comprimate reprezintă cea mai mică concentraţie disponbilă pe piaţă) NOTĂ: - Dacă doza zilnică calculată la pacienţii care iau valproat este de 1 mg sau mai mare, dar mai mică de 2 mg, atunci Lamictal 2 mg comprimate masticabile/dispersabile poate fi luat o dată la 2 zile în primele 2 săptămâni. Dacă doza zilnică calculată la pacienţii care iau valproat este mai mică de 1 mg, atunci nu trebuie administrat Lamictal. NU încercaţi să administraţi cantităţi parţiale din comprimatele masticabile/dispersabile.
*(în cazul în care doza de 5 mg comprimate reprezintă cea mai mică concentraţie disponbilă pe piaţă) NOTĂ: - Dacă doza zilnică calculată la pacienţii care iau valproat este de 2,5 până la 5 mg, atunci se poate fi administra o doză de 5 mg o dată la 2 zile în primele 2 săptămâni. Dacă doza zilnică calculată la pacienţii care iau valproat este mai mică de 2,5 mg, atunci nu trebuie administrată lamotrigină comprimate masticabile/dispersabile. NU încercaţi să administraţi cantităţi parţiale din comprimatele masticabile/dispersabile.
**Dacă nu se poate ajunge la doza calculată de lamotrigină prin administrarea comprimatelor întregi, doza trebuie rotunjită la cea mai apropiată doză corespunzând comprimatului întreg.
Pentru a asigura menţinerea unei doze terapeutice, trebuie monitorizată greutatea copilului, iar doza trebuie corectată când apar modificări ale greutăţii. Este probabil ca pacienţii cu vârsta cuprinsă între doi şi şase ani să necesite o doză de întreţinere la limita superioară a intervalului recomandat.
Dacă se obţine controlul epilepsiei cu tratament adjuvant, medicaţia antiepileptică concomitentă poate fi întreruptă, iar pacienţii vor continua tratamentul cu Lamictal în monoterapie.
Copii cu vârsta sub 2 ani
Există date limitate referitoare la eficacitatea şi siguranţa lamotriginei administrată ca tratament adjuvant în crizele convulsive parţiale la copii cu vârsta între 1 lună şi 2 ani (vezi pct. 4.4). Nu există date referitoare la copii cu vârsta sub 1 lună. De aceea, Lamictal nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 2 ani. Dacă totuşi se ia decizia de tratament pe baza necesităţii clinice, vezi pct. 4.4, 5.1 şi 5.2.
Tulburare bipolară
Creşterea recomandată a dozelor şi dozele de întreţinere recomandate pentru adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste sunt prezentate în tabelele de mai jos. Stabilirea treptată a dozei presupune creşterea dozei de lamotrigină pe o perioadă de şase săptămâni până la doza de întreţinere care asigură stabilizarea clinică (Tabelul 3), după care, alte medicamente psihotrope şi/sau medicamente antiepileptice pot fi întrerupte, dacă este indicat clinic (Tabelul 4). Ajustările dozei după adăugarea altor medicamente psihotrope şi/sau antiepileptice sunt de asemenea furnizate mai jos (Tabelul 5). Deoarece există riscul de apariţie a erupţiilor cutanate, doza iniţială şi creşterea ulterioară a dozei nu pot fi depăşite (vezi pct. 4.4).
Tabelul 3: Adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste – creşterea recomandată a dozei până la doza de întreţinere zilnică totală care asigură stabilizarea clinică în tratamentul tulburării bipolare
| Schemă terapeutică | Săptămâna 1 + 2 | Săptămâna 3 + 4 | Săptămâna 5 | Doza ţintă de stabilizare (Săptămâna 6)* |
|---|---|---|---|---|
| Monoterapie cu lamotrigină SAU tratament adjuvant FĂRĂ valproat şi FĂRĂ inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5): | ||||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în asociere cu alte medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei | 25 mg/zi (o dată pe zi) | 50 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) | 100 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) | 200 mg/zi – doza ţintă uzuală pentru răspunsul optim (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Dozele utilizate în studiile clinice s-au situat în intervalul 100-400 mg/zi |
| Tratament adjuvant în asociere CU valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5): |
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul asocierii cu valproat indiferent de medicaţia concomitentă | 12,5 mg/zi (administrată ca 25 mg o dată la două zile) | 25 mg/zi (o dată pe zi) | 50 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) | 100 mg/zi – doza ţintă uzuală pentru răspunsul optim (o dată pe zi sau în două prize zilnice) În funcţie de răspunsul clinic poate fi folosită doza maximă de 200 mg/zi. |
| Tratament adjuvant FĂRĂ valproat ŞI în asociere CU inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5): | ||||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în absenţa valproatului, dar în asociere cu: fenitoină carbamazepină fenobarbital primidonă rifampicină lopinavir/ritonavir | 50 mg/zi (o dată pe zi) | 100 mg/zi (în 2 prize zilnice) | 200 mg/zi (în 2 prize zilnice) | 300 mg/zi în săptămâna 6, cu creşterea până la doza ţintă uzuală de 400 mg/zi în săptămâna 7, pentru obţinerea răspunsului optim, dacă este necesar (în 2 prize zilnice) |
| La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu lamotrigina (vezi pct. 4.5), trebuie utilizată schema de creştere a dozelor recomandată pentru administrarea lamotriginei în asociere cu valproat. |
* Doza ţintă de stabilizare se va modifica în funcţie de răspunsul clinic.
Tabelul 4: Adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste – doza de întreţinere zilnică totală care asigură stabilizarea clinică după întreruperea medicaţiei concomitente în tratamentul tulburării bipolare După atingerea dozei de întreţinere zilnice totale de stabilizare, administrarea altor medicamente poate fi efectuată după cum este prezentat mai jos.
| Schemă terapeutică | Doza actuală de stabilizare de lamotrigină (dinaintea întreruperii) | Săptămâna 1 (începând cu întreruperea) | Săptămâna 2 | Începând din săptămâna 3* |
|---|---|---|---|---|
| Întreruperea tratamentului cu valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5), în funcţie de doza iniţială de lamotrigină: | ||||
| Când se întrerupe administrarea de valproat, se dublează doza de stabilizare, fără ca creşterea să depăşească 100 mg/săptămână | 100 mg/zi | 200 mg/zi | Menţinerea acestei doze (200 mg/zi) (în două prize zilnice) | |
| 200 mg/zi | 300 mg/zi | 400 mg/zi | Menţinerea acestei doze (400 mg/zi) | |
| Întreruperea tratamentului cu inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5), în funcţie de doza iniţială de lamotrigină: | ||||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată când se întrerupe administrarea de: | 400 mg/zi | 400 mg/zi | 300 mg/zi | 200 mg/zi |
| 300 mg/zi | 300 mg/zi | 225 mg/zi | 150 mg/zi |
| fenitoină carbamazepină fenobarbital primidonă rifampicină lopinavir/ritonavir | 200 mg/zi | 200 mg/zi | 150 mg/zi | 100 mg/zi |
| Întreruperea tratamentului cu medicamente care NU inhibă sau NU induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei (vezi pct. 4.5): | ||||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul întreruperii altor medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei | Menţinerea dozei ţintă obţinute în urma creşterii dozei (200 mg/zi; în două prize zilnice) (intervalul de doze 100-400 mg/zi) | |||
| La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu lamotrigina (vezi pct. 4.5), schema terapeutică recomandată pentru lamotrigină este de a menţine iniţial doza curentă şi de a ajusta tratamentul cu lamotrigină în funcţie de răspunsul clinic. |
*Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 400 mg/zi.
Tabelul 5: Adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste – ajustarea dozei zilnice de lamotrigină după adăugarea altor medicamente pentru tratamentul tulburării bipolare
Nu există experienţă clinică în ceea ce priveşte ajustarea dozei zilnice de lamotrigină după adăugarea altor medicamente. Cu toate acestea, pe baza studiilor de interacţiune cu alte medicamente, pot fi făcute următoarele recomandări:
| Schemă terapeutică | Doza actuală de stabilizare de lamotrigină (dinaintea adăugării) | Săptămâna 1 (începând cu adăugarea) | Săptămâna 2 | Începând din săptămâna 3 |
|---|---|---|---|---|
| Adăugarea de valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5), în funcţie de doza iniţială de lamotrigină: | ||||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată când se adaugă valproat indiferent de medicaţia concomitentă | 200 mg/zi | 100 mg/zi | Menţinerea acestei doze (100 mg/zi) | |
| 300 mg/zi | 150 mg/zi | Menţinerea acestei doze (150 mg/zi) | ||
| 400 mg/zi | 200 mg/zi | Menţinerea acestei doze (200 mg/zi) | ||
| Adăugarea de inductori ai glucuronoconjugării la pacienţi care NU iau valproat (vezi pct. 4.5), în funcţie de doza iniţială de lamotrigină: | ||||
| Această schemă terapeutică trebuie utilizată la adăugarea următoarelor: fenitoină carbamazepină fenobarbital primidonă rifampicină lopinavir/ritonavir | 200 mg/zi | 200 mg/zi | 300 mg/zi | 400 mg/zi |
| 150 mg/zi | 150 mg/zi | 225 mg/zi | 300 mg/zi | |
| 100 mg/zi | 100 mg/zi | 150 mg/zi | 200 mg/zi | |
| Adăugarea medicamentelor care NU inhibă şi NU induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei (vezi pct. 4.5): |
Această schemă terapeutică Menţinerea dozei ţintă obţinute în urma creşterii dozei (200 mg/zi; intervalul trebuie utilizată în cazul de doze 100-400 mg/zi) adăugării altor medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei
La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu lamotrigină (vezi pct. 4.5), trebuie utilizată schema terapeutică recomandată pentru administrarea de lamotrigină în asociere cu valproat.
Întreruperea administrării de Lamictal la pacienţii cu tulburare bipolară În studii clinice, nu s-a observat creşterea incidenţei, severităţii sau tipului de reacţii adverse după întreruperea bruscă a lamotriginei comparativ cu placebo. De aceea, pacienţii pot întrerupe administrarea de Lamictal fără o reducere treptată a dozei.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Lamictal nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 18 ani, deoarece în cadrul unui studiu randomizat de întrerupere nu a fost demonstrată o eficacitate semnificativă şi au fost raportate creşteri ale comportamentelor suicidare (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Recomandări generale privind administrarea de Lamictal la grupe speciale de pacienţi
Femei care utilizează contraceptive hormonale
Utilizarea combinaţiei etinilestradiol/levonorgestrel (30 μg/150 μg) determină creşterea clearance-ului lamotriginei de aproximativ două ori, ducând la scăderea concentraţiilor de lamotrigină. După creşterea dozelor, pot fi necesare doze de întreţinere mai mari de lamotrigină (de până la două ori mai mari) pentru atingerea răspunsului terapeutic maxim. În timpul săptămânii în care nu se administrează contraceptivul oral activ, a fost observată o creştere de două ori a concentraţiilor de lamotrigină. Nu poate fi exclusă apariţia de evenimente adverse legate de doză. De aceea, trebuie luată în considerare utilizarea ca terapie de primă linie metode contraceptive fără săptămâna de tratament inactiv, (de exemplu, contraceptive hormonale cu administrare continuă sau metode nehormonale; vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Începerea tratamentului contraceptiv hormonal la pacientele la care se administrează deja doze de întreţinere de lamotrigină şi care NU iau inductori ai glucuronojugării lamotriginei În majoritatea cazurilor doza de întreţinere de lamotrigină va trebui crescută de până la două ori (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Se recomandă ca de la momentul iniţierii tratamentului contraceptiv hormonal, doza de lamotrigină să fie crescută cu 50 – 100 mg/zi în fiecare săptămână, în funcţie de răspunsul clinic individual. Creşterile dozei nu trebuie să depăşească această rată, cu excepţia cazului în care răspunsul clinic permite creşteri mai mari.
Poate fi luată în considerare măsurarea concentraţiilor serice de lamotrigină înainte şi după începerea administrării de contraceptive hormonale, pentru confirmarea menţinerii concentraţiilor iniţiale de lamotrigină. La nevoie, doza trebuie ajustată. La femeile care iau contraceptive hormonale care includ o săptămână de tratament inactiv („săptămâna fără contraceptiv oral activ”), monitorizarea concentraţiilor serice de lamotrigină trebuie efectuată în timpul săptămânii a 3-a de tratament activ, adică între zilele 15 şi 21 ale ciclului contraceptiv. De aceea, trebuie luată în considerare utilizarea de metode contraceptive fără săptămână de tratament inactiv, ca terapie de primă linie (de exemplu contraceptive hormonale cu administrare continuă sau metode nehormonale; vezi pct. 4.4. şi 4.5).
Întreruperea administrării contraceptivelor hormonale la pacientele care iau deja doze de întreţinere de lamotrigină şi care NU iau inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei În majoritatea cazurilor, doza de întreţinere de lamotrigină va trebui scăzută cu până la 50% (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Se recomandă scăderea treptată a dozei zilnice de lamotrigină cu 50-100 mg în fiecare săptămână (cu o rată care să nu depăşească 25% din doza totală zilnică pe săptămână) pe o perioadă de 3 săptămâni, cu excepţia cazului în care răspunsul clinic indică altfel. Poate fi luată în considerare măsurarea concentraţiilor serice de lamotrigină înainte şi după întreruperea administrării contraceptivelor hormonale, pentru confirmarea menţinerii concentraţiilor iniţiale de lamotrigină. În cazul femeilor care doresc să înceteze administrarea de contraceptive hormonale cu o săptămână de tratament inactiv („săptămâna fără contraceptiv oral activ”), monitorizarea concentraţiilor serice de lamotrigină trebuie efectuată în timpul săptămânii a 3-a de tratament activ, adică între zilele 15 şi 21 ale ciclului contraceptiv. Probele pentru evaluarea concentraţiilor de lamotrigină după oprirea definitivă a contraceptivului oral nu trebuie recoltate în prima săptămână după întreruperea administrării.
Începerea tratamentului cu lamotrigină la pacientele care iau deja contraceptive hormonale Creşterea dozei trebuie să respecte schemele recomandate în mod normal descrise în tabele.
Începerea şi oprirea administrării contraceptivelor hormonale la pacientele care iau deja doze de întreţinere de lamotrigină şi care IAU inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei Poate să nu fie necesară ajustarea dozei de întreţinere recomandate de lamotrigină.
Utilizarea cu atazanavir/ritonavir
Nu este necesară ajustarea dozei de creştere recomandate de lamotrigină atunci când lamotrigina este asociată terapiei existente cu atazanavir/ritonavir.
La pacienţii cărora li se administrează deja doze de întreţinere de lamotrigină şi care nu iau inductori ai glucuronoconjugării, doza de lamotrigină trebuie crescută dacă se asociază atazanavir/ritonavir, respectiv trebuie scăzută dacă se întrerupe administrarea atazanavir/ritonavir. Monitorizarea concentraţiilor plasmatice de lamotrigină trebuie efectuată înainte şi timp de două săptămâni după iniţierea sau întreruperea administrării de atazanavir/ritonavir pentru a determina dacă este necesară ajustarea dozei de lamotrigină (vezi pct. 4.5).
Utilizarea cu lopinavir/ritonavir
Nu e necesară ajustarea dozei de creştere recomandate de lamotrigină atunci când lamotrigina este asociată terapiei existente cu lopinavir/ritonavir.
La pacienţii cărora li se administrează deja doze de întreţinere de lamotrigină şi care nu iau inductori ai glucuronoconjugării, doza de lamotrigină trebuie crescută dacă se asociază lopinavir/ritonavir, respectiv trebuie scăzută dacă se întrerupe administrarea lopinavir/ritonavir. Monitorizarea concentraţiilor plasmatice de lamotrigină trebuie efectuată înainte şi timp de două săptămâni după iniţierea sau întreruperea administrării de lopinavir/ritonavir pentru a determina dacă este necesară ajustarea dozei de lamotrigină (vezi pct. 4.5).
Vârstnici (peste 65 de ani)
Nu este necesară ajustarea dozei faţă de schema recomandată. Farmacocinetica lamotriginei la acest grup de vârstă nu diferă semnificativ faţă de populaţia de adulţi non-vârstnici (vezi pct. 5.2).
Insuficienţa renală
Este necesară precauţie în cazul administrării Lamictal la pacienţii cu insuficienţă renală. Pentru pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal, dozele iniţiale de lamotrigină trebuie să ţină cont de medicaţia concomitentă a pacienţilor; la pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă pot fi eficace doze de întreţinere scăzute (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Insuficienţa hepatică
Iniţial, dozele de creştere şi întreţinere trebuie să fie reduse cu aproximativ 50% la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (Child-Pugh grad B) şi cu 75% la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh grad C). Dozele de creştere şi întreţinere trebuie ajustate în funcţie de răspunsul clinic (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Pe cale orală.
Interacțiuni
Natalizumab este contraindicat în combinație cu alte TMB (vezi pct. 4.3.). Imunizări Într-un studiu randomizat, deschis, efectuat la 60 de pacienți cu SM recidivantă nu au existat diferențe semnificative în răspunsul imun umoral la rapelul cu antigen (anatoxină tetanică) și s-a observat numai un răspuns imun umoral puțin mai lent și mai redus la un neoantigen (hemocianină de Limulus) la pacienții care au fost tratați cu natalizumab timp de 6 luni, comparativ cu un grup de control netratat. Nu au fost studiate vaccinuri cu virusuri vii.
Sarcină și alăptare
Femei cu potențial fertil Dacă o femeie devine gravidă în timpul tratamentului cu acest medicament, trebuie avută în vedere întreruperea medicamentului. O evaluare a raportului beneficiu/risc în cazul utilizării acestui medicament în timpul sarcinii trebuie să ia în considerare starea clinică a pacientei și posibila revenire a activității bolii după oprirea medicamentului. Sarcina Studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Datele provenite din studii clinice, un registru de sarcină prospectiv, cazurile apărute ulterior punerii pe piață și literatura de specialitate disponibilă nu sugerează existența unui efect al expunerii la natalizumab asupra rezultatului sarcinii. În formă completă, registrul de sarcină prospectiv pentru natalizumab a inclus 355 de sarcini cu rezultat cunoscut. Au existat 316 nou-născuți vii, dintre care la 29 s-a raportat existența malformațiilor congenitale. Din acestea 29, 16 au fost clasificate ca malformații majore. Frecvența de apariție a malformațiilor corespunde valorilor similare raportate în alte registre de sarcină care au inclus paciente cu SM. Nu există dovezi privind existența unui model specific al malformațiilor congenitale cu natalizumab. Nu există studii adecvate și bine controlate pentru tratamentul cu natalizumab la femeile gravide. La sugarii ale căror mame au fost expuse la natalizumab în timpul sarcinii, după punerea pe piață, au fost raportate trombocitopenie și anemie. Se recomandă monitorizarea numărului de trombocite, a hemoglobinei și a hematocritului la nou-născuții ai căror mame au fost expuse la natalizumab în timpul sarcinii. Acest medicament trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă este necesar în mod clar. Dacă o femeie rămâne gravidă în timp ce i se administrează natalizumab, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu natalizumab. Alăptarea Natalizumab se excretă în laptele uman. Nu se cunoaște efectul natalizumab asupra nou- născuților/sugarilor. Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu natalizumab. Fertilitatea S-a observat scăderea fertilității femelelor de cobai într-un studiu cu doze mai mari decât doza umană; natalizumab nu a afectat fertilitatea masculilor. Se consideră improbabil ca natalizumab să afecteze performanța fertilității la oameni ca urmare a dozei maxime recomandate.
