RCP · TIXTELLER 550 mg

Doze

Doză recomandată: 550 mg de două ori pe zi ca și tratament de lungă durată pentru reducerea recurenței episoadelor de encefalopatie hepatică manifestă clinic (vezi punctele 4.4, 5.1 şi 5.2).

În studiul pivot, 91% dintre pacienţi utilizau concomitent şi lactuloză (vezi și punctul 5.1).

Tixteller poate fi administrat cu sau fără alimente.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Tixteller la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub18 ani) nu au fost stabilite.

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei, deoarece datele privind siguranţa şi eficacitatea Tixteller nu au arătat vreo diferenţă între pacienţii vârstnici şi cei mai tineri.

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi punctul 4.4). Insuficienţă renală

Cu toate că nu se impune modificarea dozei, la pacienţii cu insuficienţă renală administrarea trebuie făcută cu precauţie (vezi punctul 5.2).

Mod de administrare

Administrare orală, cu un pahar cu apă

Nu există experienţă privind administrarea rifaximinei la subiecţii cărora li se administrează un alt medicament antibacterian pe bază de rifamicină pentru tratamentul unei infecţii bacteriene sistemice. Datele in vitro indică faptul că rifaximina nu a inhibat enzimele principale ale sistemului citocromului P-450 (CYP) implicate în metabolizarea medicamentelor (CYPs1A2, 2A6,2B6, 2C8, 2C9,2C19,2D6, 2E1 şi 3A4). În cadrul studiilorde inducţie efectuate in vitro, rifaximina nu a indusenzimele CYP1A2 şi CYP2B6, dar a fost un inductor slab al enzimei CYP3A4. La subiecţii sănătoşi, studiile clinice privind interacţiunile medicamentoase au demonstrat că rifaximina nu a influenţat în mod semnificativ farmacocinetica substraturilor enzimei CYP3A4. Cu toate acestea, la pacienţii cu insuficienţă hepatică nu poate fi exclusă posibilitatea ca rifaximina să determine scăderea expunerii la substanţele care reprezintă substraturi ale enzimei CYP3A4 administrate concomitent (de exemplu warfarină, antiepileptice, antiaritmice, contraceptive orale),din cauza expunerii sistemice mai mari la rifaximină, comparativ cu expunerea sistemică întâlnită la subiecţii sănătoşi. Atât scăderi, cât și creșteri ale INR (international normalized ratio) au fost raportate la pacienții aflați în tratament cu warfarină cărora li s-a prescris și rifaximină. Dacă este necesară administrarea concomitentă a celor doua medicamente, INR-ul trebuie să fie monitorizat cu atenție, odată cu adăugarea sau după întreruperea tratamentului cu rifaximină.Ajustări ale dozei de anticoagulante orale pot fi necesare. Un studiu in vitro a sugerat că rifaximina este un substrat moderat al glicoproteinei P (P-gp) şi că este metabolizată de către CYP3A4. Nu se cunoaşte dacă medicamentele administrate concomitent, care inhibă CYP3A4, pot creşte expunerea sistemică la rifaximină. Admnistrarea concomitentă a unei doze unice de ciclosporină (600 mg), un inhibitor puternic al glicoproteinei P şi a unei doze unice de rifaximină (550 mg) la subiecţi sănătoşi, a determinat creșteri de 83 ori și 124 ori a rifaximinei însemnând creşterea concentraţiei plasmatice maxime (Cmax) şi aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC). Semnificația clinică a acestei creșteri a expunerii sistemice este necunoscută. Posibilitatea apariţiei interacţiunilor medicamentoase la nivelul sistemelor transportoare a fost evaluată in vitro şi aceste studii sugerează că este puţin probabilă o interacţiune clinică între rifaximină şi alte substanţe care trec în mediul extracelular prin intermediul P-gp şi al altor proteine de transport (MRP2, MRP4, BCRP şi BSEP).

Sarcina Datele provenite din utilizarea rifaximinei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate. Studiile la animale au evidenţiat efecte tranzitorii asupra osificării şi modificări la nivelul scheletului la fetus (vezi punctul 5.3). Ca măsură de precauţie, nu se recomandă utilizarea rifaximinei în timpul sarcinii. Alăptarea Nu se cunoaşte dacă rifaximina/metaboliţii acesteia se excretă în laptele uman. Nu se poate exclude un risc pentru sugarii alăptaţi la sân. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a nu începe tratamentul cu rifaximină, funcţie de beneficiul alăptării pentru copil şi de beneficiul tratamentului pentru femeia care alăptează. Fertilitatea Studiile la animale nu au evidenţiatefectetoxicenocivedirecte sau indirecte asuprafertilităţiila masculi şi femele.