RCP · TIMOLOL EIPICO 5 mg/ml

Doza uzuală

Doza uzuală este de o picătură de Timolol 5 mg/ml instilată în sacul conjunctival al ochiului afectat o dată pe zi. Doza poate fi schimbată la 1 picătură Timolol 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie, în fiecare ochi afectat de 2 ori pe zi.

Dacă este necesar, Timolol picături oftalmice, soluţie poate fi asociat cu alte medicamente antiglaucomatoase. Utilizarea concomitentă a 2 medicamente topice beta-blocante nu este recomandată (vezi punctul 4.4.).

Deoarece normalizarea presiunii intraoculare necesită la unii pacienţi câteva săptămâni de administrare a timololului, se recomandă evaluarea eficacităţii tratamentului după 4 săptămâni. Dacă presiunea intraoculară este menţinută la nivele satisfăcătoare, Timolol se poate administra o dată pe zi.

Schimbarea tratamentului

Atunci când se înlocuieşte un alt medicament beta-blocant cu Timolol, primul medicament se administrează inclusiv în ultima zi, iar din ziua următoare se începe tratamentul cu Timolol 2,5 mg/ml câte o picătură în fiecare ochi afectat de două ori pe zi. Dacă răspunsul nu este adecvat, doza poate fi crescută până la 1 picătură de soluţie 5 mg/ml în fiecare ochi afectat de 2 ori pe zi. Atunci când pacientul este tratat cu un medicament antiglaucomatos (exclusiv beta-blocante), în prima zi de tratament se administrează medicamentul utilizat anterior şi o picătură de Timolol 2,5 mg/ml în fiecare ochi afectat de 2 ori pe zi. În ziua următoare se întrerupe complet agentul antiglaucomatos şi se continuă cu Timolol. Dacă este necesară o doză mai mare de Timolol se va administra 1 picătură de Timolol 5 mg/ml în fiecare ochi afectat de 2 ori pe zi.

Pentru a evita contaminarea, se evita capătul picurător să atingă ochiul, pleoapa sau orice altă suprafaţă. Păstraţi flaconul închis între administrări.

Copii

Nu se recomandă.

Vârstnici

Există o vastă experienţă în administrarea de Timolol la pacienţii vârstnici. Dozele recomandate mai sus-menţionate reflectă datele clinice derivate din această experienţă.

Deşi timololul administrat în monoterapie nu influenţează diametrul pupilar, în cazul asocierii cu medicamente care conţin epinefrină (adrenalină) au fost semnalate cazuri de midriază. Au fost raportate potenţiale efecte sistemice ale beta-blocantelor (de exemplu scăderea frecvenţei cardiace, deprimare) pe durata administrării concomitente de timolol cu inhibitori ai CYP2D6 (de exemplu chinidină, ISRS). Medicamentele beta-blocante administrate oral pot accentua rebound-ul hipertensiunii arteriale care poate apărea la întreruperea clonidinei. Timololul poate induce hipotensiunea arterială şi/sau bradicardia marcată prin efectul aditiv cu un beta-blocant, cu blocante ale canalelor de calciu sau cu alcaloizi din Rauwolfia. O monitorizare atentă este recomandată când se administrează beta-blocante la pacienţi cărora li se administrează medicamente inhibitoare ale recaptării catecolaminelor cum ar fi rezerpina, deoarece există posibilitatea efectelor aditive şi apariţiei unei hipotensiunii arteriale şi/sau bradicardiei marcate, care poate determina vertij, sincopă şi hipotensiune arterială ortostatică. Blocantele canalelor de calciu orale pot fi utilizate în asociere cu blocante beta-adrenergice, atunci când funcţia inimii este normală, dar trebuie evitată asocierea la pacienţi cu afectarea funcţiei cardiace. Există posibilitatea de apariţie a hipotensiunii arteriale, blocului atrio-ventricular şi insuficienţei ventriculare stângi la pacienţii în tratament cu blocante beta-adrenergice la care se asociază blocante ale canalelor de calciu. Tipul de reacţii adverse cardiovasculare depind de tipul de blocante ale canalelor de calciu utilizate. Când sunt utilizate concomitent beta-blocante cu derivaţi de dihidropiridine cum este nifedipina se poate produce hipotensiune arterială, în timp ce verapamilul sau diltiazemul au un potenţial mare de a determina tulburări de conducere atrio-ventriculare sau insuficienţă ventriculară stângă. Blocantele canalelor de calciu administrate intravenos trebuie utilizate cu prudenţă la pacienţii cărora li se administrează beta-blocante. Administrarea concomitentă a beta-blocantelor şi digitalicelor cu diltiazem sau verapamil poate avea efecte aditive în prelungirea timpului de conducere atrioventriculară.

Sarcina Nu a fost studiată administrarea timololului la gravide. Utilizarea medicamentului se face numai după evaluarea raportului beneficiu matern/risc potenţial fetal. Alăptarea Timololul se excretă în laptele matern şi deoarece poate determina reacţii adverse la sugari, în funcţie de importanţa tratamentului pentru mamă, se va avea în vedere fie întreruperea tratamentului, fie a alăptării..