RCP · TILAMCAR 8 mg/10 mg

Doze

Doza recomandată de Tilamcar este 1 capsulă pe zi.

Combinația în doză fixă nu este adecvată pentru terapia de inițiere. Ajustarea dozei, dacă este necesară, trebuie făcută cu componentele individuale.

Înainte de trecerea la Tilamcar pacienții trebuie controlați cu doze stabile de componente individuale administrate concomitent.

Doza de Tilamcar trebuie să se bazeze pe dozele componentelor individuale ale combinației la momentul schimbării cu alt tratament.

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici (cu vârsta de 65 de ani şi peste)

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici. Se recomandă prudenţă la cresterea dozei. Informațiile limitate sunt disponibile pentru utilizarea la pacienții foarte vârstnici.

Insuficienţă renală

Nu este necesară modificarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale potasiului şi creatininei la pacienţii cu insuficienţă renală moderată. Se recomandă prudență din cauza experienței limitate disponibile la pacienții cu insuficiență renală severă sau în stadiu final (Clcr <15 ml/min) sau pe hemodializă. Modificările concentraţiei plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale, ca urmare, se recomandă dozele uzuale. Amlodipina și candesartan cilexetil nu sunt dializabile. Vezi de asemenea pct. 4.4.

Insuficienţă hepatică

La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată, Tilamcar trebuie administrat cu precauție. Tilamcar este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi / sau sindrom de colestază (vezi pct 4.3, 4.4 şi 5.2).

Copii și adolescenți

Siguranţa şi eficacitatea Tilamcar la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare

Administrare orală.

Tilamcar capsule poate fi administrat cu sau fără alimente. Se recomandă să luați Tilamcar cu puțin lichid.

Nu au fost observate interacțiuni între cele două componente ale acestor combinații de doze fixe în studii clinice. Interacțiunile legate de candesartan/amlodipină trebuie luate în considerare la utilizarea concomitentă. Alte medicamente antihipertensive Efectul de scădere a tensiunii arteriale al Tilamcar poate fi mărit prin utilizarea concomitentă a altor medicamente antihipertensive. Medicamente cu potențial de scădere a tensiunii arteriale Pe baza proprietăților lor farmacologice, se poate aștepta ca următoarele medicamente pot potența efectele hipotensive ale tuturor medicamentelor antihipertensive, inclusiv Tilamcar, de ex. baclofen, amifostină, neuroleptice sau antidepresive. În plus, hipotensiunea arterială ortostatică poate fi agravată de alcool etilic. Corticosteroizi (utilizare sistemică) Reducereaefectuluiantihipertensiv. Interacţiunilegatedecandesartan Substanţele active care aufost investigate înstudiile clinicede farmacocinetică includ hidroclorotiazida, warfarina, digoxina, contraceptivele orale (adică etinilestradiol/levonorgestrel), glibenclamida,nifedipinaşienalaprilul.Nuaufostidentificateinteracţiunisemnificative farmacocineticcuacestemedicamente. Diuretice care economisesc potasiul, suplimente conţinând potasiu, substituenţi de sare care conţin potasiu si alte substanţe care pot creşte concentraţia plasmatică a potasiului Utilizareaconcomitentă dediureticecareeconomisesc potasiul,desuplimenteconţinând potasiu,de substituenţi de sare care conţin potasiu sau de alte medicamente (de exemplu, heparină) poate determinacreştereaconcentraţiilorplasmaticedepotasiu.Înconsecinţă,trebuierealizată monitorizarea strictă a potasemiei (vezi pct. 4.4). Litiu Întimpul administrării concomitente de litiu cu inhibitori ai ECA, s-auraportat creşteri reversibile ale concentraţiilor plasmatice de litiu şi ale toxicităţii litiului. Un efect similar poate să apară în cazul utilizării ARAII. Utilizarea concomitentă a candesartanului culitiunu este recomandată. Dacă această utilizare concomitentă se dovedeşte a fi necesară, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmaticedelitiu. AINS CândseadministreazăARAIIconcomitentcumedicamenteantiinflamatoarenesteroidiene(AINS) (de exemplu, inhibitori selectivi ai COX-2, acid acetilsalicilic (>3 g pe zi) şi AINS neselective), poate apăreadiminuareaefectuluiantihipertensiv. Similar inhibitorilor ECA, administrarea concomitentă a ARAII şi AINS poate duce la un risc crescut de deteriorare a funcţiei renale, incluzând o posibilă insuficienţă renală acută şi o creştere a potasemiei, mai alesla pacienţii cudisfuncţie renală preexistentă. Aceastăasocieretrebuie administrată cu precauţie, mai ales la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi trebuie luată înconsiderare monitorizarea funcţiei renale dupăîncepereatratamentului concomitent şi periodiculterior. Blocadadualăasistemuluirenină-angiotensină-aldosteron(SRAA) Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină- angiotensină-aldosteron(SRAA),prinadministrareaconcomitentăainhibitorilorECA,blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului, este asociatăcu frecvenţă mai marea reacţiilor adverse,cum sunthipotensiunea arterială, hiperkaliemiaşifuncţiarenalăafectată(inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1). Interacţiunilegatedeamlodipină Efecteale altor medicamente asupra amlodipinei: Inhibitori aiCYP3A4 Utilizarea concomitentă aamlodipinei cuinhibitori puternici sau moderaţi aiCYP3A4 (inhibitoride protează,antifungice detip azol, macrolide cumsunt eritromicina sau claritromicina, verapamil sau diltiazem) poate duce la creşterea semnificativă a expunerii la amlodipină rezultând unrisc crescut de hipotensiune arterială. Semnificaţia clinică a acestor variaţii ale farmacocineticii poate fi mai pronunţatăla vârstnici. Se recomandă monitorizare clinică atentă a pacienţilor şi poate fi necesară ajustarea dozei. Claritromicina este un inhibitor al CYP3A4. Există un risc crescut de hipotensiune la pacienții tratați cu claritromicină și amlodipină. Se recomandă o observare atentă a pacienților atunci când amlodipina este administrată concomitent cu claritromicină. Inductori ai CYP3A4Concentrația plasmatică a amlodipinei poate varia în cazul unei administrări concomitente a inductorilor cunoscuți ai CYP3A4. Drept urmare, este necesară monitorizarea tensiunii arteriale și trebuie avută în vedere reglarea dozei, atât în timpul, cât și după administrarea concomitentă de medicamente, în special în cazul inductorilor puternici ai CYP3A4 (de exemplu, rifampicina, hypericum perforatum). Administrarea amlodipinei cugrepfrut sau cu suc de grepfrut nu este recomandată, deoarece biodisponibilitatea poate fi crescută la anumiţi pacienţi, ducând la creşterea efectelor de scădere a tensiunii arteriale. Dantrolen(perfuzie) La animale, după administrarea de verapamil şi administrarea intravenoasă de dantrolen, au fost observatefibrilaţie ventriculară letală şicolaps cardiovascular înasocierecuhiperkaliemie. Din cauza riscului de hiperkaliemie, serecomandă evitareaadministrării concomitente de blocante ale canalelor de calciu, cum este amlodipina, la pacienţii susceptibili de hipertermie malignă şi în abordarea terapeuticăahipertermiei maligne. Efecte ale amlodipinei asupra altor medicamente: Tacrolimus Există un risc crescut de creștere a concentrațiilor sanguine de tacrolimus la administrarea concomitentăcuamlodipină.Pentruaevitatoxicitateatacrolimusului,administrareaamlodipineila un pacienttratat cutacrolimus necesită monitorizarea concentrațiilor sanguine detacrolimus și ajustarea dozei de tacrolimus atunci când este necesar. Ciclosporină Nu s-au efectuat studii privind interacțiunile medicamentoase cu ciclosporină și amlodipină la voluntari sănătoși sau alte populații, cu excepția pacienților cu transplant renal, în care s-a observat o creștere variabilă a concentrației de ciclosporină (medie 0% - 40%). Trebuie luate în considerare monitorizarea nivelurilor de ciclosporină la pacienții cu transplant renal pe amlodipină, iar reducerea dozei de ciclosporină trebuie făcută, dacă este necesar. Simvastatină Administrarea concomitentă de doze multiple de amlodipină 10 mg cu simvastatină 80 mg a dus la creşterea cu 77% a expunerii la simvastină comparativ cu simvastatina în monoterapie. Trebuie limitată doza zilnică de simvastatină la 20 mg la pacienţii întratament cu amlodipină. Înstudiile clinice deinteracţiune, amlodipina nuainfluenţat proprietăţile farmacocinetice ale atorvastatinei,digoxineisauwarfarinei.

Sarcina Legat de candesartan/amlodipină Tilamcar nu este recomandat întimpul primului trimestrude sarcină, deoarece nu sunt disponibile date şi nu a fost stabilit profilul de siguranţă nici pentru amlodipină, nici pentru candesartan. Utilizarea la începutul sarcinii este recomandată numai în cazurile în care nu există o alternativă terapeutică mai sigură şi când boala în sine prezintă un risc mai mare pentru mamă şi făt. Tilamcar este contraindicat în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină, din cauza conţinutului de candesartan. Legat de candesartan Utilizarea ARAII este contraindicată în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Se cunoaşte faptul că expunerea la ARAII în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte fetotoxicela om (scădere a funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere înosificarea craniului) şi toxicitateneonatală(insuficienţărenală, hipotensiunearterială,hiperkaliemie) (vezi pct.5.3). Dacă expunerea la ARAII a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului. Utilizarea ARAII nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut ca urmare a expunerii la inhibitori ai ECA în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente; cu toate acestea o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. Cu toate că nu sunt disponibile date epidemiologice controlate cu privire la riscul asociat utilizării ARAII, pentru această clasă de medicamente potexistariscuri asemănătoare. Cu excepţia cazului încare continuarea tratamentului cu ARAII este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu un profil de siguranţăstabilitpentru utilizareaîntimpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu ARAII trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, trebuie început un tratament alternativ. Nou-născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat ARAII trebuie atent monitorizaţi în vederea depistării hipotensiunii arteriale (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Legat de Amlodipină Siguranţa utilizării amlodipinei la femeile gravide nu a fost stabilită. În studiile efectuate la animale a fost observată toxicitate asupra funcţiei de reproducere în cazul utilizării de doze mari (vezi pct. 5.3). Alăptarea Legat de candesartan/amlodipină Nusunt disponibile informaţii cuprivirela administrarea amlodipineişi candesartanului întimpul alăptării. Prin urmare administrarea Tilamcar nu esterecomandată întimpul alăptării, fiind de preferat tratamente alternative cu un profil de siguranţă mai bine stabilit, în special în timpul alăptării nou nascuţilorsauprematurilor. Legat de amlodipină Amlodipina se excretă în laptele uman. Proporția dozei materne primite de către sugari a fost estimată cu un interval interquartilat de 3 - 7%, cu un maxim de 15%. Efectul amlodipinei asupra sugarilor nu este cunoscut. O decizie privind continuarea / întreruperea alăptării sau continuarea / întreruperea tratamentului cu amlodipină trebuie luată ținând cont de beneficiul alăptării pentru copil și de beneficiul tratamentului cu amlodipină pentru mamă. Fertilitatea Legat de candesartan/amlodipină Datele clinice privind efectul potențial al amlodipinei și candesartan asupra fertilității sunt insuficiente. Legat de candesartan În studiile efectuate la animale, candesartan cilexetil nu a avut niciun efect advers asupra fertilităţii la şobolani (vezi pct 5.3) Legat de amlodipină La unii pacienţi trataţi cu blocante ale canalelor de calciu au fost raportate modificări biochimice reversibilelanivelulcapuluispermatozoizilor.Datelecliniceprivindefectulpotenţialal amlodipinei asuprafertilităţii sunt insuficiente. Într-unstudiu efectuat la şobolani aufost observate reacţii adverse asupra fertilităţii la masculi (vezi pct. 5.3).