RCP · THIOPENTAL SODIUM EIPICO 500 mg

Doza de tiopental trebuie individualizată.

In practică, trebuie utilizată doza minimă eficace pentru fiecare pacient in parte, ceea ce necesită administrarea lentă. La pacienți cu rezistență nu este de preferat creșterea dozelor pentru a obține anestezia, ci asocierea în continuare a unui anestezic volatil sau gazos.

Obișnuit tiopentalul se administrează intravenos sub forma de soluție injectabil 2,5% (500 mg in 20 ml) după reconstituire cu apa pentru preparate injectabile; ocazional poate fi administrată și sub forma de soluție 5% (500 mg in 10 ml). Trebuie evitată utilizarea de soluții (în apa pentru preparate injectabile) cu concentrații mai mici de 2% deoarece pot determina hemoliza.

In general, dozele se stabilesc de către medic pentru fiecare pacient în parte; următoarele recomandări sunt prezentate ca ghid:

Este necesară administrarea unei doze test de 25-75 mg (1-3 ml soluție 2,5%) pentru a determina tolerabilitatea sau o sensibilitate neobișnuită la tiopental. Pacienții trebuie observați timp de cel puțin 60 secunde. La copii se utilizează o doză test de 0,5 mg/kg.

Anestezie generală

Adulți:

- inducție: 3-5 mg tiopental sodic/kg, cu posibilitatea administrării repetate a 50-100 mg, la fiecare 30 secunde pentru obținerea anesteziei. Doza totală medie este de 0,3-1 g.

- intreținere: se administrează doze descrescătoare, in funcție de necesități. Doza totală poate varia intre 0,75 – 1 g pentru o anestezie cu durata de 40-60 minute. In general doza de 1 g nu trebuie depășită pentru a evita o trezire întârziată din anestezie.

Copii:

- inducție: 4-5 mg tiopental sodic/kg, în soluție cu concentrația de 2,5%, se administrează lent la intervale de 30 secunde. Doza totală este in medie 0,1 – 0,5 g.

- întreținere: se administrează în continuare doze descrescătoare, în funcție de necesități. De exemplu, doza de întreținere pentru un copil de 30-50 kg este de 25 – 50 mg, în funcție de necesități.

Vârstnici:

Se recomandă scăderea dozelor.

Ca orice alt anestezic intravenos, tiopentalul trebuie administrat de persoane specializate. Este necesară existența unui echipament de resuscitare in cazul apariției unor efecte nedorite.

Stări convulsive : 75-125 mg (2-5 ml soluție 2,5%) intravenos, imediat ce este posibil după debutul convulsiilor.

-administrarea se oprește înainte ca acesta să adoarmă

Hipertensiune intracraniana: se recomandă administrarea intravenos (intermitent) a 1,5-3,5 mg/kg.

Nu se recomandă asocierea cu deprimante SNC (antipsihotice, anxiolitice, antihistaminice sau alcool etilic) deoarece poate apărea fenomenul de potențare al efectului sedativ. In plus față de posibila creștere a efectului deprimant SNC, utilizarea fenotiazinelor în preanestezie poate potența efectul hipotensor și excitator asupra SNC al anestezicelor barbiturice. Administrarea concomitentă cu diuretice, beta blocante și blocante ale canalelor de calciu poate determina scăderea marcată a tensiunii arteriale. În plus, utilizarea antihipertensivelor cu efect deprimant asupra SNC cum sunt clonidina, metildopa, guanfacina, etc poate crește efectul deprimant SNC al anestezicelor barbiturice. S-a demonstrat ca tiopentalul interacționează cu sulfafurazolul. Pot fi necesare doze inițiale mai mici pentru obținerea anesteziei. Administrarea concomitentă cu ketamina poate crește riscul hipotensiunii arteriale și/sau deprimării respiratorii.

Tiopentalul traversează rapid bariera placentară. In cazul utilizării în timpul sarcinii poate determina deprimare SNC la făt. Până în prezent nu există studii adecvate și bine controlate pentru a determina potentialul teratogen al tiopentalului. Ca măsura de precauție, nu se recomandă utilizarea tiopentalului în timpul sarcinii. Tiopentalul se excretă în laptele matern. Alăptarea trebuie întreruptă temporar dacă se dorește utilizarea tiopentalului pentru anestezie.