RCP · TERSAL 5 mg

Înainte de începerea tratamentului, pacientul trebuie să urmeze o dietă standard de scădere a colesterolului, care trebuie să continue şi în timpul tratamentului. Doza trebuie individualizată pentru fiecare pacient în concordanţă cu scopul terapiei şi răspunsul pacientului, folosind ghidurile actuale de tratament.

Tersal poate fi administrat în orice moment al zilei, cu sau fără alimente.

Tratamentul hipercolesterolemiei

Doza iniţială recomandată este de 5 mg sau 10 mg, oral, administrată o dată pe zi, atât la pacienţii care utilizează pentru prima dată statine cât şi la pacienţii care schimbă tratamentul de la un alt inhibitor de HMG - CoA reductază. Alegerea dozei iniţiale se face în funcţie de valoarea individuală a colesterolemiei pacientului şi de aprecierea riscului cardiovascular, precum şi de riscul potenţial al reacţiilor adverse (vezi mai jos). Ajustarea dozei până la nivelul dozei următoare se poate face după 4 săptămâni, dacă este necesar (vezi pct. 5.1). Având în vedere că rata de raportare a reacţiilor adverse a crescut pentru doza de 40 mg, comparativ cu doze mai mici (vezi pct. 4.8), creşterea treptată a dozei până la doza maximă de 40 mg trebuie luată în considerare numai la pacienţii cu hipercolesterolemie severă cu risc cardiovascular mare (în particular la pacienţii care au hipercolesterolemie familială), care nu ating valoarea colesterolemiei stabilită ca obiectiv al tratamentului cu doza de 20 mg, aceştia urmând a fi monitorizaţi prin teste periodice (vezi pct. 4.4). Se recomandă supravegherea de către un specialist când se începe tratamentul cu doza de 40 mg.

Prevenţia evenimentelor cardiovasculare

În studiul clinic al reducerii riscului de evenimente cardiovasculare, doza utilizată a fost de 20 mg pe zi (vezi pct. 5.1).

Copii şi adolescenţi

Tratamentul la copii şi adolescenţi trebuie efectuat numai sub supraveghere medicală de specialitate.

Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani (stadiile Tanner < II-V)

Hipercolesterolemie familială heterozigotă

La copii şi adolescenţi cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, doza iniţială recomandată este de 5 mg pe zi.

- La copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 9 ani cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, doza uzuală este de 5-10 mg o dată pe zi, administrată oral. Siguranța și eficacitatea administrării unor doze mai mari de 10 mg nu au fost studiate la această grupă de vârstă.

- La copii cu vârsta cuprinsă între 10 și 17 ani cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, doza uzuală este de 5-20 mg o dată pe zi, administrată oral. Siguranța și eficacitatea administrării unor doze mai mari de 20 mg nu au fost studiate la această grupă de vârstă.

Creşterea dozelor trebuie efectuată în funcţie de răspunsul individual şi tolerabilitatea la copii şi adolescenţi, conform recomandărilor de tratament la copii și adolescenți (vezi pct. 4.4).

Înaintea iniţierii tratamentului cu rosuvastatină, copiii şi adolescenţii trebuie să urmeze o dietă standard de scădere a colesterolului, care trebuie continuată şi în timpul tratamentului cu rosuvastatină.

Hipercolesterolemie familială homozigotă

La copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 17 ani cu hipercolesterolemie familială homozigotă doza maximă recomandată este de 20 mg o dată pe zi.

Este recomandată o doză inițială de 5 până la 10 mg o dată pe zi, în funcție de vârstă, greutate și utilizarea prealabilă a statinei. Creşterea la doza maximă de 20 mg o dată pe zi trebuie efectuată în funcție de răspunsul individual și tolerabilitatea la copii și adolescenți, așa cum indică recomandările de tratament la copii și adolescenți (vezi pct. 4.4). Copiii și adolescenții trebuie să urmeze o dietă standard de scădere a colesterolului înainte de inițierea tratamentului cu rosuvastatină; această dietă trebuie continuată în timpul tratamentului cu rosuvastatină.

La această grupă de vârstă, experiența cu alte doze decât cea de 20 mg este limitată.

Capsulele de 40 mg nu sunt adecvate pentru utilizare la copii şi adolescenţi.

Copii cu vârsta sub 6 ani

Siguranța și eficacitatea administrării la copii mai mici de 6 ani nu au fost studiate. De aceea, rosuvastatina nu este recomandată la copii cu vârsta sub 6 ani.

Utilizare la vârstnici

La pacienţii cu vârsta peste 70 de ani se recomandă o doză inițială de 5 mg (vezi pct. 4.4). Nu este necesară nicio altă ajustare a dozei în funcţie de vârsta pacientului.

Doze la pacienţi cu insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Se recomandă o doză iniţială de 5 mg la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei <60 ml/min). Doza de 40 mg este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă renală moderată. Utilizarea rosuvastatinei la pacienţii cu insuficienţă renală severă este contraindicată pentru orice doză (vezi pct. 4.3 şi 5.2).

Doze la pacienţi cu insuficienţă hepatică

Nu s-a observat creșterea expunerii sistemice la rosuvastatină la pacienții cu scoruri Child-Pugh de 7 sau mai mici. Cu toate acestea, creșterea expunerii sistemice a fost observată la pacienții cu scoruri Child-Pugh de 8 sau 9 (vezi pct. 5.2). La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare evaluarea funcţiei renale (vezi pct. 4.4). Nu există experienţă clinică la pacienții cu scoruri Child-Pugh peste 9. Rosuvastatina este contraindicată la pacienţii cu boală hepatică activă (vezi pct. 4.3).

Rasa

Creşterea expunerii la rosuvastatină a fost observată la subiecţii asiatici (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2). Doza iniţială recomandată este de 5 mg la pacienţii de origine asiatică. Doza de 40 mg este contraindicată la aceşti pacienţi.

Polimorfisme genetice

Tipuri specifice de polimorfisme genetice sunt cunoscute că pot duce la creşterea expunerii la rosuvastatină (vezi pct. 5.2). Pentru pacienții care sunt cunoscuţi că au astfel de tipuri specifice de polimorfisme, se recomandă o doză zilnică mai mică de rosuvastatină.

Doze la pacienţi cu factori predispozanţi pentru miopatie

Se recomandă o doză iniţială de 5 mg la pacienţii cu factori predispozanţi pentru miopatie (vezi pct. 4.4).

Doza de 40 mg este contraindicată la unii dintre aceşti pacienţi (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare

Capsulele pot fi administrate sub formă de capsulă intactă sau conținutul acesteia poate fi presărat pe alimente moi, de exemplu sos de mere înainte de administrarea orală (vezi mai jos instrucțiuni). Alternativ, peletele pot fi administrate și prin tuburi nazogastrice (vezi mai jos instrucțiuni).

Administrarea Tersal cu alimente moi (sos de mere sau budincă cu aromă de ciocolată/ vanilie). Pentru persoanele care au dificultăți la înghițirea capsulelor, Tersal poate fi administrat cu alimente moi (sos de mere sau budincă cu aromă de ciocolată/ vanilie) după cum urmează:

1. Deschideți cu grijă capsula de Tersal.

2. Presărați granulele din capsulă pe 1 linguriță de alimente moi (cum ar fi sos de mere sau budincă cu aromă de ciocolată/ vanilie).

3. Înghițiți amestecul de medicament/ alimente în decurs de 60 de minute, consumând cel puțin 240 ml de apă (după ingestia medicamentului presărat). Nu mestecați granulele.

4. Nu păstrați amestecul de medicament/ alimente pentru administrare ulterioară. Aruncați orice amestec rămas de medicament/alimente.

Administrarea Tersal printr-un tub nazogastric (tub NG) mărimea CH 8 sau mai mare, conform prescripției medicului dumneavoastră.

Pentru persoanele care au instalat un tub nazogastric, Tersal poate fi administrată după cum urmează:

1. Trebuie selectat volumul adecvat de seringă pe baza dozei Tersal capsule care trebuie administrată.

2. Pistonul trebuie îndepărtat din seringă.

3. Capsula Tersal trebuie deschisă cu grijă și vărsată în interiorul seringii.

4. Apa trebuie adăugată granulelor din interiorul seringii. Nu utilizați alte lichide.

5. Pistonul trebuie adaugat și seringa trebuie agitată puternic timp de 15 secunde.

6. Vârful seringii trebuie atașat la tubul nazogastric (mărimea mai mare sau egală cu CH 8 ) în funcție de vârsta pacientului.

7. Amestecul trebuie administrat imediat prin tubul nazogastric în stomac. Amestecul nu trebuie păstrat pentru utilizare ulterioară. Orice amestec rămas neutilizat trebuie aruncat.

După administrarea amestecului, tubul nazogastric trebuie suplimentar spălat cu apă.

Vezi secțiunea 6.6 pentru tuburile NG compatibile.

Volumul dozei recomandate pentru amestecare și volumul de spălare pentru fiecare concentrație este după cum urmează:

Tratament concomitent

Rosuvastatina este un substrat al mai multor proteine transportoare (de exemplu OATP1B și BCRP). Riscul de miopatie (care include rabdomioliza) este crescut atunci când rosuvastatina este administrată concomitent cu anumite medicamente care pot creşte concentrația plasmatică de rosuvastatină ca urmare a interacțiunilor cu aceste proteine transportoare (de exemplu ciclosporină şi anumiţi inhibitori de protează, care includ combinații de ritonavir cu atazanavir, lopinavir și/sau tipranavir, vezi pct. 4.4 şi 4.5). Ori de câte ori este posibil, trebuie luată în considerare administrarea unor medicamente alternative, și, dacă este necesar, se ia în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu rosuvastatină. În situațiile în care administrarea concomitentă a acestor medicamente cu rosuvastatină este inevitabilă, trebuie evaluate cu atenție beneficiul și riscul tratamentului concomitent și ajustările dozei de rosuvastatină (vezi pct. 4.5).

Efectul medicamentelor administrate concomitent asupra rosuvastatinei Inhibitori de proteine transportoare Rosuvastatina este un substrat pentru anumite proteine transportoare, inclusiv transportor de captare hepatică OATP1B1 și transportator de eflux BCRP. Administrarea concomitentă a rosuvastatinei cu medicamente care sunt inhibitori ai acestor proteine transportoare poate determina concentrații plasmatice crescute de rosuvastatină şi un risc crescut de miopatie (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 4.5 Tabelul 1). Ciclosporina În timpul tratamentului concomitent cu rosuvastatină şi ciclosporină, valorile ASC pentru rosuvastatină au fost în medie de 7 ori mai mari decât cele observate la voluntari sănătoşi (vezi Tabelul 1). Rosuvastatina este contraindicată la pacienţii care iau concomitent ciclosporină (vezi pct.4.3). Administrarea concomitentă nu afectează concentraţiile plasmatice de ciclosporină. Inhibitorii de proteaze Deşi nu se cunoaşte mecanismul exact de interacţiune, utilizarea concomitentă de inhibitori de proteaze poate creşte puternic expunerea la rosuvastatină (vezi Tabelul 1). De exemplu, într-un studiu de farmacocinetică, administrarea concomitentă de rosuvastatină 10 mg cu un medicament în combinație cu doză fixă cu doi inhibitori de protează (300 mg atazanavir/100 mg ritonavir) la voluntarii sănătoşi s-a asociat cu creşterea de aproximativ 3 ori a ASC şi de 7 ori a Cmax pentru rosuvastatină. Utilizarea concomitentă a rosuvastatinei cu unele combinații cu inhibitor de protează poate fi luată în considerare după o analiză atentă privind ajustarea dozelor de rosuvastatină în funcţie de creşterea așteptată a expunerii la rosuvastatină (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 4.5 Tabelul 1). Gemfibrozil şi alte medicamente hipolipemiante Utilizarea concomitentă de rosuvastatină şi gemfibrozil a condus la creşterea de 2 ori a Cmax şi ASC pentru rosuvastatină (vezi pct. 4.4). Pe baza datelor din studii de interacţiune specifică, nu este de aşteptat nicio interacţiune farmacocinetică relevantă cu fenofibratul, cu toate acestea poate apărea o interacţiune farmacodinamică. Gemfibrozilul, fenofibratul, alţi fibraţi şi niacina (acidul nicotinic) în doze hipolipemiante (> sau egale cu 1g/zi) cresc riscul de miopatie la administrarea concomitentă cu inhibitorii de HMG-CoA reductază, probabil pentru că ei pot produce miopatie când sunt administraţi în monoterapie. Doza de 40 mg este contraindicată pentru administrare concomitentă cu un fibrat (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Aceşti pacienţi trebuie de asemenea să înceapă tratamentul cu o doză de 5 mg. Ezetimib Utilizarea concomitentă de 10 mg rosuvastatină şi 10 mg ezetimib determină creşterea de 1,2 ori a ASC pentru rosuvastatină la subiecţii cu hipercolesterolemie (Tabel 1). Interacţiunea farmacodinamică dintre rosuvastatină şi ezetimib, exprimată prin efecte adverse, nu poate fi exclusă (vezi pct. 4.4). Antiacide Administrarea simultană de rosuvastatină cu o suspensie antiacidă care conţine hidroxid de aluminiu şi magneziu conduce la scăderea concentraţiei plasmatice de rosuvastatină cu aproximativ 50%. Acest efect a fost atenuat când antiacidul a fost administrat la 2 ore după administrarea de rosuvastatină. Relevanţa clinică a acestei interacţiuni nu a fost studiată. Eritromicină Utilizarea concomitentă de rosuvastatină şi eritromicină a condus la scăderea cu 20% a ASC şi la scăderea cu 30% a Cmax pentru rosuvastatină. Această interacţiune poate fi rezultatul creşterii motilităţii intestinale indusă de eritromicină. Enzimele citocromului P450 Rezultatele studiilor in vitro şi in vivo arată că rosuvastatina nu este nici inhibitor şi nici inductor al izoenzimelor citocromului P450. În plus, rosuvastatina este un substrat slab pentru aceste izoenzime. Prin urmare, nu sunt de aşteptat interacţiuni medicamentoase în urma metabolizării mediate de citocromul P450. Nu s-au observat interacţiuni relevante clinic între rosuvastatină şi fluconazol (un inhibitor al CYP2C9 şi CYP3A4) sau ketoconazol (un inhibitor al CYP2A6 şi CYP3A4). Ticagrelor Ticagrelor poate influența excreția renală a rosuvastatinei, crescând riscul de acumulare pentru rosuvastatină. Cu toate că mecanismul exact nu este cunoscut, în unele cazuri, administrarea concomitentă de ticagrelor și rosuvastatină a determinat scăderea funcției renale, nivel crescut de CPK și rabdomioliză. Interacțiuni care necesită ajustarea dozelor de rosuvastatină (vezi și Tabelul 1) Atunci când este necesară administrarea concomitentă de rosuvastatină cu alte medicamente cunoscute pentru creşterea expunerii la rosuvastatină, dozele de rosuvastatină trebuie ajustate. Se începe cu 5 mg rosuvastatină o dată pe zi, în cazul în care creşterea așteptată a expunerii (ASC) este de aproximativ 2 ori sau mai mare. Doza zilnică maximă de rosuvastatină trebuie ajustată astfel încât expunerea așteptată la rosuvastatină să nu o depăşească pe cea a unei doze de 40 mg pe zi de rosuvastatină luată fără interacțiune cu alte medicamente, de exemplu o doză de 20 mg rosuvastatină cu gemfibrozil (creștere de 1,9 ori), și o doză de 10 mg rosuvastatină cu combinația atazanavir/ritonavir (creştere de 3,1 ori). Dacă se observă că medicamentul crește ASC pentru rosuvastatină mai puțin de 2 ori, nu trebuie scăzută doza inițială, dar este necesară prudență dacă doza de rosuvastatină crește peste 20 mg. Tabelul 1 Efectul administrării concomitente a medicamentelor asupra expunerii la rosuvastatină (ASC; în ordine descrescătoare) conform studiilor clinice publicate Creșterea ASC pentru rosuvastatină de 2 sau mai multe ori Schema terapeutică pentru medicamentul cu care interacționează Schema terapeutică pentru rosuvastatină Modificarea ASC* pentru rosuvastatină Sofosbuvir / velpatasvir / voxilaprevir (400 mg-100mg-100 mg) + Voxilaprevir (100 mg) o dată pe zi timp de 15 zile

10 mg, doză unică ↑ de 7,4 ori

Ciclosporină de la 75 mg la 200 mg de 2 ori pe zi, 6 luni

10 mg o dată pe zi, 10 zile ↑ de 7,1ori

Darolutamidă 600 mg de două ori pe zi, 5 zile

5 mg, doză unică ↑ de 5,2 ori

Regorafenib 160 mg, o dată pe zi,

14 zile

5 mg, doză unică ↑ de 3,8 ori

Atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi, 8 zile

10 mg, doză unică ↑ de 3,1ori

↑ Velpatasvir 100 mg o dată pe zi O dată pe zi,10 mg, doză unică ↑ de 2,7 ori Ombitasvir 25 mg/paritaprevir 150 mg/ Ritonavir 100 mg o dată pe zi / dasabuvir 400 mg de două ori pe zi,

14 zile

5 mg, doză unică ↑ de 2,6 ori

Teriflunomidă, Leflunomidă Nu sunt disponibile ↑ de 2,5 ori Grazoprevir 200 mg/elbasvir 50 mg o dată pe zi, 11 zile

10 mg, doză unică ↑ de 2,3 ori

Glecaprevir 400 mg/pibrentasvir 120 mg o dată pe zi, 7 zile

5 mg o dată pe zi, 7 zile ↑ de 2,2 ori

Lopinavir 400 mg/ritonavir 100 mg de 2 ori pe zi, 17 zile

20 mg o dată pe zi, 7 zile ↑ de 2,1 ori

Capmatinib 400mg de două ori pe zi 10 mg, doză unică ↑ de 2,1 ori Clopidogrel 300 mg doza de încărcare, apoi 75 mg pe zi

20 mg, doză unică ↑ de 2 ori

Fostamatinib 100 mg de două ori pe zi

20 mg, doză unică ↑ de 2,0 ori

Febuxostat 120 mg o dată pe zi 10 mg, doză unică ↑ de 1,9 ori Gemfibrozil 600 mg de 2 ori pe zi, 7 zile

80 mg, doză unică ↑ de 1,9 ori

Creșterea ASC pentru rosuvastatină mai puțin de 2 ori Schema terapeutică pentru medicamentul cu care interacționează Schema terapeutică pentru rosuvastatină Modificarea ASC* pentru rosuvastatină Eltrombopag 75 mg o dată pe zi, 5 zile

10 mg, doză unică ↑ de 1,6 ori

Darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de 2 ori pe zi, 7 zile

10 mg o dată pe zi, 7 zile ↑ de 1,5 ori

Tipranavir 500 mg/ritonavir 200 mg de 2 ori pe zi, 11 zile

10 mg, doză unică ↑ de 1,4 ori

Dronedaronă 400 mg de 2 ori pe zi Nu e disponibilă ↑ de 1,4 ori Itraconazol 200 mg o dată pe zi, 5 zile

10 mg, doză unică ↑ de 1,4 ori **

Ezetimib 10 mg o dată pe zi, 14 zile 10 mg o dată pe zi, 14 zile ↑ de 1,2 ori ** Scăderea ASC pentru rosuvastatină Doze de medicamente care interacționează Doze de rosuvastatină Modificarea AUC* rosuvastatină Eritromicină 500 mg de 4 ori pe zi,

7 zile

80 mg, doză unică ↓ 20%

Baicalin 50 mg de 3 ori pe zi, 14 zile

20 mg, doză unică ↓ 47%

* Datele prezentate ca modificare de x-ori reprezintă un simplu raport între valorile obţinute în cazul administrării concomitente și valorile obţinute în cazul administrării rosuvastatinei ȋn monoterapie. Datele prezentate ca modificare procentuală % reprezintă diferența procentuală % față de rosuvastatină în monoterapie. Creşterea este indicată cu “↑”, scăderea cu “↓”. ** Mai multe studii de interacțiune au fost efectuate cu diferite doze de rosuvastatină, tabelul arată cele mai semnificative rapoarte. ASC = aria de sub curbă; Pentru următoarele medicamente/combinații nu s-a observat un efect semnificativ clinic asupra raportului ASC a rosuvastatinei în cazul coadministrării: Aleglitazar 0,3 mg administrare timp de 7 zile; Fenofibrat 67 mg administrare timp de 7 zile, de trei ori pe zi; Fluconazol 200 mg administrare timp de 11 zile o dată pe zi; Fosamprenavir 700 mg/ritonavir 100 mg administrare timp de

8 zile, de două ori pe zi; Ketoconazol 200 mg administrare timp de 7 zile, de două ori pe zi; Rifampicină

450 mg administrare timp de 7 zile, o dată pe zi; Silimarină 140 mg administrare timp de 5 zile de trei ori pe zi. Efectul rosuvastatinei asupra medicamentelor administrate concomitent Antagoniştii de vitamina K Ca şi în cazul altor inhibitori de HMG-CoA reductază, iniţierea tratamentului sau creşterea dozei de rosuvastatină la pacienţi trataţi concomitent cu antagonişti de vitamina K (de exemplu warfarină sau alt anticoagulant cumarinic) poate creşte INR-ul (International Normalised Ratio, raportul internaţional normalizat). Întreruperea sau scăderea dozelor de rosuvastatină poate scădea INR-ul. În aceste situaţii este necesară supravegherea adecvată a INR-ului. Contraceptive orale/terapie de substituţie hormonală (TSH) Administrarea concomitentă de rosuvastatină şi contraceptive orale a crescut ASC pentru etinilestradiol şi norgestrel cu 26% şi respectiv 34%. Aceste niveluri plasmatice crescute trebuie luate în considerare când se selectează dozele de contraceptive orale. Nu există date farmacocinetice disponibile la subiecţii care folosesc concomitent rosuvastatină şi TSH, prin urmare un efect similar nu poate fi exclus. Cu toate acestea, combinaţia a fost pe larg folosită la femei în studiile clinice şi a fost bine tolerată. Alte medicamente Digoxinul Pe baza datelor provenind din studii de interacţiune specifică, nu este de aşteptat nicio interacţiune semnificativă clinic cu digoxinul. Acid fusidic Nu au fost realizate studii de interacţiune cu rosuvastatină şi acid fusidic. Riscul de miopatie, inclusiv rabdomioliză, poate fi crescut prin administrarea concomitentă de acid fusidic pe cale sistemică, împreună cu statine. Mecanismul acestei interacțiuni (indiferent dacă este farmacodinamică, farmacocinetică, sau ambele) nu este încă cunoscut. A fost raportată rabdomioliza (care include unele cazuri cu evoluție letală) la pacienți care au primit tratament cu această combinație. Dacă este necesar tratamentul cu acid fusidic pe cale sistemică, tratamentul cu rosuvastatină trebuie întrerupt pe toată durata tratamentului cu acid fusidic. Vezi de asemenea pct. 4.4. Copii și adolescenți Studiile de interacțiune au fost efectuate numai la adulți. Amploarea interacțiunilor la copii și adolescenți nu este cunoscută.

Rosuvastatina este contraindicată în sarcină şi alăptare. Femeile cu potenţial fertil trebuie să folosească măsuri contraceptive adecvate. Întrucât colesterolul şi alți compuși derivați din colesterol obținuti prin biosinteză sunt esenţiali în dezvoltarea fătului, riscul potenţial cauzat prin inhibarea HMG-CoA reductazei depăşeşte beneficiile tratamentului în timpul sarcinii. Studiile la animale oferă dovezi limitate privind toxicitatea asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3) Dacă o pacientă rămâne gravidă pe durata tratamentului cu acest medicament, tratamentul trebuie întrerupt imediat. Rosuvastatina este excretată în lapte la şobolan. Nu există date referitoare la excreţia în lapte la femeia care alăptează (vezi pct. 4.3).